Tezele Codului Patrimoniului Cultural, aflate printre prioritățile Ministrului Culturii Corina Șuteu, au fost aprobate în Ședință de Guvern pe 29 noiembrie 2016. Acestea reprezintă o etapă decisivă pentru procesul de salvare a patrimoniului național. Prin Hotărârea de Guvern privind Tezele Patrimoniului se afirmă recunoașterea patrimoniului cultural ca obiectiv intern de securitate națională.

Tezele pun bazele ca viitorul Cod să trateze adecvat:

• nivelurile la care poate fi reglementat exercițiul dreptului de proprietate asupra bunurilor culturale protejate;

• gradul în care proprietarii privați pot fi sprijiniți prin bugetele publice pentru a proteja și pune în valoare bunurile care fac parte din patrimoniul cultural;

• sistemul de sancțiuni atât în formele infracționale, cât și în cele contravenționale;

• opțiunea sau obligația Statului de a interveni în situații speciale;

• preeminența interesului public asupra interesului privat precum și faptul că protecția patrimoniului (cultural sau natural) este o activitate de interes public;

• nivelul descentralizării, astfel încât să existe un echilibru între competențele administrației locale și cele ale administrației centrale;

• determinarea celui mai potrivit sistem de finanțare pentru protejarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural, în condițiile în care sistemul actual de alocări bugetare este nesatisfăcător.

Tezele codului patrimoniului au la bază următoarele principii:

I. Principiul resursei non-regenerabile și al dezvoltării durabile

Patrimoniul cultural este un ansamblu de valori materiale și imateriale ce constituie o resursă de identitate națională non-regenerabilă, fundamentală pentru o dezvoltare durabilă.

II. Principiul interesului public și al responsabilităților Statului

Protejarea patrimoniul cultural este de utilitate publică, obiectiv al intereselor de securitate națională și angajează responsabilitatea Statului, așa cum decurge ea din Constituție.

III. Principiul diversității și al complementarității identităților culturale, fără discriminare

Protejarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural național implică menținerea diversității și complementarității tuturor expresiilor și formelor sale, locale și regionale, indiferent de caracterul majoritar sau minoritar al grupului social care le-a generat.

IV. Principiul responsabilităților cetățenești echitabile în protejarea patrimoniului cultural

Protejarea patrimoniului cultural național este în responsabilitatea fiecărui cetățean, dar nu trebuie să devină povară pentru niciunul.

V. Principiul unității dintre patrimoniul cultural și contextul său

Patrimoniul cultural este un complex de expresii format atât din elemente majore, cât și din acele elemente minore care, constituind contextul celor majore, generează valoare culturală prin asocierea lor.

VI. Principiul autenticității

Protejarea patrimoniului cultural are ca scop păstrarea și transmiterea resursei culturale către generațiile viitoare, în forma sa autentică și nealterată.

VII. Principiul specializării

Protejarea patrimoniului cultural presupune un complex de acțiuni care necesită înaltă specializare.

VIII. Principiul educației

Patrimoniul cultural face parte integrantă din formarea și educația permanentă a cetățenilor.

IX. Principiul incluziunii și al accesibilității

Patrimoniul cultural este fundament al unei societăți incluzive și participative.

X. Principiul identității și al priorității tratatelor internaționale

Patrimoniul cultural este o parte importantă a politicilor externe ale României; respectarea tratatelor internaționale privind protejarea patrimoniului cultural ratificate este prioritară.

[SURSA1] [SURSA2]