reprezentare logo Kosson

Documente

Acestă categorie va include documentele cele mai relevante pentru domeniul arhivisticii.

Noark este o prescurtarea norvegiană pentru Norsk arkivstandard, sau "Standardul pentru Arhivele Norvegiene". Noark a fost dezvoltat ca o specificare de cerințe pentru sistemele electronice de evidență utilizate în administrația publică în 1984 și a devenit rapid standardul de facto.

NOARK5

Actualizare și Dezvoltare 2008 (ediția online în limba română)
ISBN 978-973-0-12530-6

Lucrare editată de Federația Arhiviștilor din România.
Textul MoReq2 din prezenta ediție a fost aprobat de MoReq Governance Board ca traducere validată în limba română (validator: Lucia Ștefan).

 

Felicităm efortul traducătorului Bogdan Popovici, mai ales pentru timpul și dorința de a lămuri terminologia utilizată de specialiștii breslei. Există totuși puncte în care opiniile diferă, dar ceea ce unifică perspectiva totuși este complexul de practici de zi cu zi - deprinderile de lucru formate dincolo de orice curs. Iar dincolo de terminologie, structuri, modele există o singură realitate care este cu adevărat prețioasă și unde se face puntea către un singur domeniu unificat: datele. Mai ales perspectiva legată de prezervarea acestora pe termen lung.
Recomand parcurgerea acestei lucrări cu un ochi atent pentru că aduce lămuriri multor aspecte care privesc viitoarea convergență.

 

Ceea ce s-a petrecut odată cu apariția acestui document important este deschiderea unui nou spațiu al modernității arhivelor românești. Prin extensie, pentru că domeniile noastre de activitate tind spre o convergență accelerată mai ales din rațiuni economice, care „nivelează” diferențe, și domeniul nostru ar trebui să fie foarte atent la această apariție și la viitoarea traducere a MoReq 2010 (cea mai recentă iterație).

 

Încă o dată felicitări Federației Arhiviștilor din România și în special domnului Bogdan Popovici pentru investiția intelectuală și de timp oferită întregii bresle.

Stimați colegi,

Pe 17 septembrie Adunarea generală a Consiliului Internaţional al Arhivelor a adoptat la Oslo Declarația Universală privind Arhivele. Publicăm această Declarație tradusă pentru relevanța mesajului transmis și pentru a pune în lumină domeniul arhivelor în cadrul comunității noastre. Multe dintre ideile pe care mesajul Declarației le transmite sunt comune tuturor ramurilor științelor informării iar recunoașterea importanței arhivelor conduce către o viziune integratoare necesară pentru a înțelege viitorul breslei. Cu această ocazie a fost creată o secțiune dedicată arhivisticii pe siteul comunității și invit colegii care lucrează în arhive să ia în considerare și acest canal de diseminare a practicilor și problemelor specifice din domeniu.

Declarația Universală privind Arhivele

Arhivele păstrează decizii, acțiuni și amintiri. Arhivele reprezintă un patrimoniu unic, de neînlocuit, transmis din generație în generație. Încă din momentul creării lor, arhivele sunt administrate pentru a-și conserva valoarea și înțelesul. Acestea sunt surse de informații de autoritate care fixează acțiuni administrative transparente și responsabile. Acestea joacă un rol esențial în dezvoltarea societăților prin apărarea și dezvoltarea memoriei individuale și a comunității. Accesul deschis la arhive ne îmbogățește cunoașterea societății umane, promovează democrația, apără drepturile cetățenești și crește calitatea vieții.

În acest sens, recunoaștem:

  • rolul unic al arhivelor ca mărturie autentică a activităților administrative, culturale și intelectuale şi ca o reflectare a evoluției societăților;
  • nevoia vitală de existență a arhivelor, pentru sprijinirea eficienței activităților, răspunderii și transparenței, pentru protejarea drepturilor cetățenești, pentru edificarea memoriei individuale și colective, pentru înțelegerea trecutului și documentarea prezentului, cu scopul de a îndruma acțiunile viitoare;
  • diversitatea arhivelor rezultată din înregistrarea fiecărui domeniu al activităților umane;
  • multitudinea formatelor în care arhivele sunt create incluzând hârtia, mediul electronic, înregistrări audio-vizuale și alte tipuri;
  • rolul arhiviștilor ca profesioniști instruiți cu o formare inițială și apoi continuă, care își slujesc societatea prin sprijinirea creării de acte și prin selectarea, păstrarea și punerea la dispoziția tuturor a acestora;
  • responsabilitatea colectivă — cetățeni, funcționari din administrația publică și factori de decizie, proprietari sau deținători de arhive publice sau private și arhiviști sau alți specialiști din domeniul informării — în managementul arhivelor.

Astfel, noi lucrăm împreună pentru:

  • adoptarea și aplicarea unor politici și a unei legislații arhivistice eficiente la nivel național;
  • ca managementul arhivelor să fie prețuit și îndeplinit de toate instituțiile, fie private, fie publice, care creează și utilizează arhive în desfășurarea activității;
  • alocarea resurselor necesare pentru un management corespunzător al arhivelor, incluzând angajarea de profesioniști instruiți;
  • ca arhivele să fie administrate și păstrate astfel încât să-și păstreze caracteristicile de autenticitate, de încredere, de integritate și utilizabilitate;
  • arhivele să fie făcute accesibile tuturor, cu respectarea legilor în vigoare și a drepturilor individuale, ale creatorilor, proprietarilor și ale utilizatorilor;
  • arhivele să fie utilizate pentru a promova responsabilitatea civilă.{sharethis}{jcomments on}

Principiile accesului la Arhive reprezintă cea mai recentă lucrare în literatura profesională internațională referitoare la accesul la arhive. De altfel, exceptând R 13/2000 a Consiliului Europei, nici nu mai există o încercare de sintetizare a unor principii în acest domeniu. Importanța documentului rezidă în faptul că sintetizează o experiență practică și o problemă teoretică aflată în centrul de interes al societății și într-o continuă evoluție în ultimele decenii.

 

Să spunem doar că, dacă după căderea comunismului, deschiderea arhivelor a reprezentat un reper de democrație și libertate, problemele post-11/9/2000 au relativizat din nou dreptul la acces liber si deschis, pus în fața intereselor de securitate și protecție.

 

De asemenea, obstacolele practice ale implementării principiilor profesionale de deschidere și transparență se simt puternic în spatele textului, care nu doar ca nu este imperativ, dar recunoaște faptul că arhivistul nu este singurul care decide liberul acces, ci el este piesa dintr-ul eșafodaj instituțional, cu interese și perspective diverse. De aici, o maturitate si un realism al textului și principiilor.

 

default  Principiile accesului la arhive (878.57 kB 2013-03-05 09:23:22)

 

Documentul de la ICA.ORG

http://www.ica.org/13619/toolkits-guides-manuals-and-guidelines/principles-of-access-to-archives.html

Dr. Ioan DRĂGANSunt recunoscător organizatorilor pentru ocazia oferită de a trimite un mesaj din partea noii conduceri a Arhivelor Naționale și doresc mai întâi să-mi exprim aprecierea pentru activitatea remarcabilă a Societății în câmpul culturii românești și al raporturilor culturale româno-americane.

Înscrierea unei secțiuni dedicate accesului la informație în România post-comunistă în programul Conferinței, precum și a numeroase comunicări de istorie recentă vor aduce cu siguranță în discuție, direct sau indirect, și problematica arhivelor românești.