Kosson

Biblioteca digitală Europeana, muzeele și arhivele aparțin publicului și trebuie să reprezinte interesul public.
Domeniul public este materia din care societatea extrage cunoașterea și creează noi opere culturale.
A avea un Domeniu Public sănătos și prosper este esențial pentru binele social și economic al societății.
Digitizarea Domeniului Public nu creează noi drepturi asupra sa: operele care sunt în Domeniul Public în format analog continuă să stea în Domeniul Public din moment ce au fost digitizat.

Principiile unui Domeniu Public sănătos
Muzeele, bibliotecile și arhivele de toate tipurile sunt depozitarele patrimoniului cultural și științific. Aceste instituții de memorie sunt gardienii cunoașterii împărtășite de întreaga societate. Acestea joacă un rol important în păstrarea Domeniului Public în numele cetățenilor și trebuie să se conducă după câteva principii generale. Aceste principii sunt de bază pentru a menține sensul plin al Domeniului Public și pentru a asigura că acestea continuă să funcționeze în mediul tehnologic al societății informaționale interconectate. Aceste principii nu au intenția de a împiedica fructificarea comercială a operelor din Domeniul Public din colecțiile lor. Din contră, oferă un set minim de standarde care asigură faptul că Domeniul Public funcționează în mediul digital.
Protecția prin drepturile de autor este temporară. Drepturile de autor oferă creatorilor un monopol limitat în timp în ceea ce privește controlul asupra operelor lor. Din moment ce această perioadă a expirat, aceste lucrări intră automat în Domeniul Public. Masa cunoașterii raportată la înregistrările de-a lungul timpului, se află în Domeniul Public; drepturile de autor oferă o cuvenită excepție limitată în timp de la această stare.
Ceea ce există în Domeniul Public trebuie să rămână în Domeniul Public. Controlul exclusiv asupra lucrărilor din Domeniul Public nu poate fi restabilit prin pretinderea unor drepturi exclusive pentru reproducerile prin mijloace tehnice a acestor opere. Operele care sunt în Domeniul Public în formă analogă continuă să rămână în Domeniul Public din momentul digitizării lor.
Utilizatorul legitim al unei copii digitale a unei opere din Domeniul Public ar trebui să fie liber să (re)utilizeze, copieze și modifice opera. Statutul de operă aflată în Domeniul Public garantează dreptul de (re)utilizare, modificare și reproducere iar acest drept nu trebuie limitat prin măsuri tehnice sau contractuale. Atunci când o operă a intrat în Domeniul Public nu mai există baze legale pentru a impune restricții asupra utilizării acelei opere.

Când ai drum în oraș pleci cu o sumă în buzunar iar când ajungi pe lângă Muzeul Literaturii Române este aproape imposibil să nu ți se ușureze buzunarul cu folos. O lucrare dintre multe alte tipărituri bine mirositoare atrage prin unicitatea și utilitatea sa: manualul de restaurare a cărții vechi și a documentelor grafice.

Interesantă este punctarea unor repere privind evoluția conservării și apariția primelor lucrări în domeniu și foarte interesant este clarificarea relației dintre conservare și restaurare. Este evidențiată o confuzie în jurul a trei concepte principale: prezervare, conservare și restaurare, care inspirat autorul face notificarea că „sunt, pe rând, categorii generale pentru celelalte, parte din sensul general al altuia, sinonime două câte două sau toate trei, sinonime cu conceptul de păstrare etc.” Este interesantă și utilă această analiză terminologică, mai ales când autorul merge mai departe și dovedește că termenii de conservare și prezervare sunt identici iar restul termenilor acestei sfere de activitate (păstrare, întreținere, ocrotire) sunt subordonați, definind activități de detaliu. Am insistat cu acest aspect al lucrării pentru că reușește să clarifice anumite confuzii și separații inutile care pot fi întâlnite și în sfera prezervării digitale. Autorul îndeamnă la folosirea termenului de conservare în privința suportului tradițional. Cât pentru mediul digital, vă îndemn dragi colegi la folosirea termenului de prezervare. Este interesant cum apar mari diferențe de receptare după mediul de operare.

Interesantă este și diferența dintre conservarea materială și conservarea intelectuală însoțită fiind de o diagramă foarte utilă privind activitatea de conservare a arhivei.

Interesant este faptul că la clasificarea arhivelor există o notă privind arhivele tehnice, care adună arhivele de desen, arhivele audio-vizuale și pe cele informatice sub umbrela unui termen generic de arhivă electronică. Nu există descrieri specifice acestora iar prezervarea digitală este în afara sferei acestei lucrări.

Tot cuprinsul acestei importante lucrări are darul de a te îmbogăți cu informație utilă pentru a înțelege cum să abordezi probleme de patologie a cărților și altor tipuri de documente pe formate tradiționale.