Vineri, 27 August 2010 07:39
Constantinescu Nicolaie
Colegii din Asociația Națională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România desfășoară în perioada 23-27 august 2010, la Centrul de Pregătire a Personalului din Industrie (CPPI) din Bușteni, un curs-pilot bazat pe Manualul pentru Dezvoltarea Serviciilor de Bibliotecă. Acest instrument de lucru a fost elaborat în sprijinul specialiștilor din biblioteci de Dr. Hermina Anghelescu, Membru de Onoare al Asociaţiei şi Dr. Liviu-Iulian Dediu, Vicepreşedinte al Asociaţiei.
Răsfoind blogul care s-a născut ca instrument suport pentru activitățile de instruire ale ANBPR remarc cu plăcere împumutul tehnicilor de programare neurolingvistică (NLP), cu aplicație pentru „Six thinking hats” - de Bono.
Am speranța că acest debut va iniția și alte linii de instruire utile specialiștilor din domeniul informației de la noi din țară.
În România, începând cu anul 2000, prin proiectul bilateral româno-francez lansat de Ministerul Educaţiei şi Ambasada Franţei la Bucureşti, au fost amenajate în mod oficial aproximativ 2000 de Centre de Documentare şi Informare (CDI), în toate judeţele ţării, în şcoli generale şi licee, atât în rural cât şi în urban. Acestui demers i se mai adaugă altele două: formarea iniţială în sistem universitar a resursei umane ce deserveşte CDI-ul, profesorul documentarist, şi asigurarea legitimităţii CDI-ului şi a meseriei de profesor documentarist, prin completările aduse Legii 128 şi reglementările OMECT Nr.5689/2008 privind Regulamentul de organizare şi funcţionare a CDI şi fişa postului profesorului documentarist.
Ce aduce nou CDI-ul faţă de ruda sa apropiată, biblioteca şcolară ? 1. Forma de organizare a CDI-ului este un important element de noutate. Organizarea spaţiilor după funcţiile sale, accesul liber la documente pentru utilizatori, echipamentul informatic şi audio-video pus la dispoziţie, ambientul plăcut, arhitectura sa modulară şi multifuncţională, toate acestea dau dimensiunea CDI-ului de mediu informaţional în care se formează competenţele infodocumentare ale elevilor. 2. Profesorul documentarist este şi el o noutate; prin formarea sa iniţială, prin misiunile sale, şi mai ales prin poziţia ocupată, cea de cadru didactic. „Auxiliaritatea” bibliotecarului dispare în acest fel, ca şi marginalizarea sa. Mai rămân de schimbat mentalităţile şi atitudinile celorlalţi faţă de noua categorie de personal didactic. 3. Publicul pe care îl deserveşte: elevi, cadre didactice dar şi membri ai comunităţii locale.
Comisia Europeană prin intermediul Grupului de Reflecție („Comitetul Înțelepților”) a lansat o consultare privind stimularea prezentării online a patrimoniului cultural european
Acest grup de reflecție intitulat „Comitetul Înțelepților” i-a fost încredințată misiunea de a face recomandările pentru accelerarea digitizării și a expunerii online a patrimoniului cultural. Comitetul înțelepților dorește să culeagă de la toate părțile interesate (cetăţeni, instituţii culturale, autorităţile publice, companii private, ONG-urile, instituţiile academice) părerile privind procesele de transpunere a operelor culturale în cunoaștere accesibilă online. Sunteți invitat să participați prin completarea chestionarului online până la data de 30 septembrie. Mai multe informații la biroul de presă.
De curând proiectul european PARSE.Insight a emis un raport care conține parcursul pentru o posibilă infrastructură de date. În conținut este adoptat modelul OAIS iar multe dintre formulări sunt construite după conceptele modelului standard. Astfel, parte din terminologia adoptată de raport este împrumutată direct din standard având aceeași însemnătate. În ceea ce privește datele, raportul distinge patru roluri distincte: finanțare, cercetare, publicare și stocare/rezervare
Care sunt cerințele pentru o infrastructură necesară datelor rezultate din cercetare?
De fapt este o infrastructură care trebuie să ia în calcul trei factori importanți: prezervarea, reutilizarea datelor și accesul. Raportul face o analiză a necesităților pentru o astfel de infrastructură expunând amenințările la care sunt supuse datele față în față cu posibilele rezolvări:
Amenințare
Cerințele pentru o soluție
Este posibil ca utilizatorii să nu înțeleagă utilizarea datelor, de ex. semantica, formatul, procese sau algoritmii implicați
Capacitatea de a crea și întreține „informații de reprezentare” (vezi terminologia OAIS) adecvate
Neîntreținerea hardware-ului vital, a softwareului sau a mediului de sprijin poate face ca informația să devină inaccesibilă
Posibilitatea de a partaja informații despre capacitățile hardware și software și a înlocuitoarelor acestora
Lanțul de evidență se poate rupe și poate interveni incertitudinea originii sau asupra autenticității
Capacitatea de a cumula dovezile din diferite surse privind autenticitatea unui obiect digital
Accesul și restricțiile la utilizare pot face dificilă reutilizarea datelor sau pot să nu fie respectate în viitor
Capacitatea de a lucra cu Drepturile Digitale în mod corect într-un mediu în continuă evoluție și schimbare
Pierderea capacității de a identifica locația datelor
Un identificator unic care să fie cu adevărat permanent
Deținătorul actual al datelor, fie că este o organizație sau un proiect, poate să își înceteze existența în viitor
Brokerajul organizațiilor pentru a ține datele și capacitatea de a împacheta informația pentru a transfera informația între organizațiile pregătite pentru prezervarea pe termen lung
Cei cărora le încredințăm resursele digitale pot să dea greș în misiunea lor
Existența unui proces de certificare astfel ca cei interesați să aibă încredere în prezervarea pe termen lung
La finalul lunii iunie Biblioteca Academiei Române a găzduit seminarul cu tema Cultura clasică și metode scientometrice, unde am avut ocazia de a prezenta auditoriului modalitățile prin care se poate crește impactul rezultatelor cercetării științifice prin metode scientometrice. În prezentarea atașată mai jos veți putea găsi punctate etapele și instrumentele care conduc la o vizibilitate crescută a rezultatelor de cercetare precum și o invitație la deschiderea accesului la acestea.Metode scientometrice, prezentare biblioteca academiei
Stimați colegi, am plăcerea a de a vă invita să parcurgeți conținutul unui articol care pune problema evoluției breslei bibliotecarilor, arhiviștilor și a muzeografilor. Materialul ilustrează câteva tendințe care conduc la o posibilă unificare și armonizare a disciplinelor din perspectiva utilizării mediului electronic.
Bibliotecile, arhivele și muzeele (LAM-uri – Libraries, Archives and Museums) ar trebui să răspundă ca o entitate articulată la nevoile informaționale ale utilizatorilor și la necesitățile comunicării științifice electronice.
LAM-urile pășesc în arena administrării digitale iar această mișcare necesită dobândirea unor noi abilități și competențe. Specialiștii își adaptează practicile și instrumentele la nevoile presante ale administrării și prezervării digitale. Necesitatea pentru un parteneriat activ și continuu între organizațiile cu profil informațional, comunitatea științifică și publicul larg, trebuie să fie asigurată în măsura în care este incorporată paradigma ghidării utilizatorului și ajutarea cercetătorului. Sunt câteva întrebări importante pe care viitoarea administrare digitală le pune privind cum va arăta profilul profesional al celor care vor lucra în diferite structuri specializate care au misiunea de a prezerva patrimoniul cultural și cel științific. Care vor fi competențele de bază și pe ce set de abilități se vor construi acestea? Cum vor arăta aceste instituții? Cum va arăta cadrul general și mai ales, va exista un spațiu comun pentru schimbul de cunoaștere pentru cei care vor gestiona corpuri de informație apreciabile ca dimensiune? Articolul caută răspunsuri referitoare la modificarea competențelor de bază, viitorul set de abilități și care va fi forma viitoarelor instituții în contextul acestor evoluții. Primul pas este stabilirea de spații special destinate pentru schimbul de cunoaștere pentru a veni în sprijinul convergenței disciplinelor existe în LAM-uri. Sunt punctate diferite modificări structurale și culturale pornind de la anunțurile pentru joburi și până la politicile care se adresează nevoilor de management informațional și al cunoașterii.
Colegii din Asociația Națională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România desfășoară în perioada 23-27 august 2010, la Centrul de Pregătire a Personalului din Industrie (CPPI) din Bușteni, un curs-pilot bazat pe Manualul pentru Dezvoltarea Serviciilor de Bibliotecă. Acest instrument de lucru a fost elaborat în sprijinul specialiștilor din biblioteci de Dr. Hermina Anghelescu, Membru de Onoare al Asociaţiei şi Dr. Liviu-Iulian Dediu, Vicepreşedinte al Asociaţiei.
Jurnal
În România, începând cu anul 2000, prin proiectul bilateral româno-francez lansat de Ministerul Educaţiei şi Ambasada Franţei la Bucureşti, au fost amenajate în mod oficial aproximativ 2000 de Centre de Documentare şi Informare (CDI), în toate judeţele ţării, în şcoli generale şi licee, atât în rural cât şi în urban.
Comisia Europeană prin intermediul Grupului de Reflecție („
LAM-urile pășesc în arena administrării digitale iar această mișcare necesită dobândirea unor noi abilități și competențe. Specialiștii își adaptează practicile și instrumentele la nevoile presante ale administrării și prezervării digitale. Necesitatea pentru un parteneriat activ și continuu între organizațiile cu profil informațional, comunitatea științifică și publicul larg, trebuie să fie asigurată în măsura în care este incorporată paradigma ghidării utilizatorului și ajutarea cercetătorului. Sunt câteva întrebări importante pe care viitoarea administrare digitală le pune privind cum va arăta profilul profesional al celor care vor lucra în diferite structuri specializate care au misiunea de a prezerva patrimoniul cultural și cel științific. Care vor fi competențele de bază și pe ce set de abilități se vor construi acestea? Cum vor arăta aceste instituții? Cum va arăta cadrul general și mai ales, va exista un spațiu comun pentru schimbul de cunoaștere pentru cei care vor gestiona corpuri de informație apreciabile ca dimensiune? Articolul caută răspunsuri referitoare la modificarea competențelor de bază, viitorul set de abilități și care va fi forma viitoarelor instituții în contextul acestor evoluții. Primul pas este stabilirea de spații special destinate pentru schimbul de cunoaștere pentru a veni în sprijinul convergenței disciplinelor existe în LAM-uri. Sunt punctate diferite modificări structurale și culturale pornind de la anunțurile pentru joburi și până la politicile care se adresează nevoilor de management informațional și al cunoașterii.
