reprezentare logo Kosson

Slobozia (notă: nu sunt afiliat niciunei instituţii de învăţământ şi nu am nici o pregătire formală în arhivare, restaurare etc.)5

În acest articol îmi propun să prezint pe scurt câteva elemente ce mi se par esenţiale, legate de digitizarea Colecţiei Costică Acsinte (în continuare prescurtată CA). Pe parcursul articolului, termenii de colecţie, arhivă, fond vor fi folosiţi ca sinonime. Deşi scanarea fotografiilor nu s-a finalizat decât în proporţie de aproximativ 25%, am considerat necesară scrierea acestui articol pentru simplul motiv că mie mi-ar fi plăcut să găsesc aceste informaţii la un loc şi nu răspândite prin diverse surse, înainte de a mă apuca de treabă.

1. Scurtă descriere a colecţiei CA

Arhiva CA este alcătuită dintr-un număr mare de negative fotografice de sticlă (probabil în jur de 4-5000 de exemplare), un mic procent (probabil sub 1%) din negative pe film, câteva sute de printuri pe hârtie fotografică, precum şi un mic număr de documente. Aproximativ 360 de fotografii sunt reunite într-un album realizat de Acsinte, împreună cu tăieturi din ziare, caricaturi etc. Fotografiile din album au şi descriere, pe hârtie bătută la maşină.
O parte din celelalte elemente ale fondului prezintă inscripţii (zgâriate pe gelatină în cazul negativelor, sau scrise pe spate în cazul printurilor). Deoarece până la acest moment, am scanat aproape exclusiv negative (atât pe sticlă cât şi pe film), informaţiile din următoarele secţiuni se vor aplica implicit la aceste negative, pentru ca la final să descriu într-o secţiune separată procedura pe care am urmat-o în cazul printurilor.

2. Partea tehnică

Pentru că scanarea negativelor se face la sediul Muzeului Judeţean Ialomiţa, am cumpărat un laptop (HP ProBook 4540s) căruia i-am adus câteva modificări: i-am dublat memoria (4+4GB) si i-am înlocuit hard discul de 750 GB, 7200 rpm cu un ssd de 120 GB. Hardiscul original l-am transformat în hard extern sata3.
Scanerul ales a fost Epson V750Pro din următoarele motive: faţă de V700 are un rezultat mai bun la rezoluţii de peste 1200dpi și vine cu o miră de calibrare. Pe lângă asta, în momentul în care l-am cumpărat era la un preţ foarte mic faţă de ce știam eu.
Am mai luat un stick usb de 16GB pe care salvez ce scanez în prima parte a zilei (detalii mai tîrziu).
Pe partea de software, pe laptop am instalat Windows 7 Pro pe 64 biţi (downgrade de la Windows 8 Pro cumpărat odată cu laptopul) și VueScan Pro (faţă de versiunea simplă, mai ieftină, am avantajul că pot scana în format raw, pot folosi opţiunea de blocare a expunerii, folositoare în cazul scanării plăcilor sparte în mai multe bucăţi, și opţiunea de multipass - folositoare în cazul printurilor. Tot pe laptop am instalat și câteva utilitare: exiftool, Google Chrome, winrar, acrobat reader. Odată cu scanerul am primit și o versiune mai veche de Photoshop Elements care a fost si ea instalată.
Folosesc un pad de cauciuc destul de mare, cu liniatură metrică, o riglă de metal, un cutter, creioane, pixuri, gumă de șters, pensule de diverse mărimi, bucăţi de microfibră.

3. Descrierea procedurii propriu-zise

3.1. Ante-scanare

3.1.1. Despachetare

De obicei, plăcile se găsesc împachetate într-un material asemănător cu cel folosit în croitorie, la întărirea reverelor de exemplu — nu știu cum se numeşte —, fie în cutiile originale de carton. În ambele cazuri plăcuţele trebuie desfăcute/despachetate individual. De obicei, într-un pachet găsesc în jur de 6-10 plăci.
Am avut situaţii în care plăcuţele erau lipite una de alta. Le-am desprins cu ajutorul cutterului zgîriind pentru început spaţiul dintre plăcuţe si, dacă acestea nu se desprindeau, tăind usor marginile unde erau lipite între ele. Am avut un singur caz în care plăcile nu s-au desprins nici așa și atunci le-am scufundat în soluţie concentrată de apă cu agent de înmuiere (Foma Folonal1) timp de jumătate de minut, a fost îndeajuns pentru ca plăcile să se desprindă singure. Imediat ce le-am scos din soluţia apoasă, îndepărtez excesul de apă cu şervete de hîrtie si le las la uscat.

3.1.2. Curăţarea

Partea de sticlă.
Cea mai simplă operaţiune, curăţarea părţii de sticlă o fac cu şervete de hârtie şi soluţie de curăţat geamuri (fără amoniac, nici nu îmi place cum miroase, nici nu face bine la gelatină), pe care o aplic cu un mic spray. Se curăţă până nu mai rămâne nicio urmă de murdărie.
În unele cazuri, sticla este deja în proces de degradare, prezentând depozite alcaline. Pe astea le îndepărtez fie cu acid acetic (oţet), fie cu acid citric. În principiu, orice acid merge, ideea este să nu fie prea tare să atace sticla sau pielea. Acidul citric e minunat, nu miroase deloc însă este mult mai scump decât oţetul.

Rezidurile lăsate pe servetelul cu care s-a făcut curățarea

Această operaţiune o efectuez pe toate negativele de sticlă. Placa o ţin cu degetele de margini dacă nu prezintă rupturi/fisuri sau o aşez pe o altă bucată de sticlă, cu faţa în jos în cazul în care sticla este spartă dar se mai ţine de gelatină.
În cazul negativelor pe film, după ce indentific partea cu emulsie, curăţ filmul (deci partea opusă celei cu emulsie), cu aceleaşi şervete de hârtie şi alcool isopropilic (soluţie apoasă 1+1). Planfilmul este aşezat cu faţa în jos pe placa de sticlă.

Partea cu emulsie.

Gelatina este întâi periată de praf cu pensulă cu păr moale. După aceea este curăţată cu microfibra şi alcool isopropilic în soluţie apoasă 1+1 care are şi rolul de a îndepărta depunerea de argint de la suprafaţa negativului. După ce se usucă este ştearsă cu ulei siliconic inert, care acoperă zgârieturile fine şi îmbunătăţeşte semnificativ rezultatul scanării.

Un mic exemplu despre cum se îmbunătățește scanul numai prin curățarea plăcii fotografice:

30 31 32 33 34

Atentie! Toate aceste etape se aplică întegral sau nu, funcţie de starea plăcuţei. De exemplu, o placă cu emulsia încreţită nu am cum să o şterg cu alcool sau să îi dau cu ulei siliconic fără să deteriorez şi mai mult gelatina. La fel, în cazul în care emulsia este desprinsă de suportul de sticlă, prefer să trec şi peste perierea prafului, existând riscul ca bucăţele de emulsie să fie îndepărtate prin periaj.

2

Odată terminat de curăţat întreg pachetul de plăcuţe, trec la următoarea etapă:

3.2. Scanarea propriu-zisă

Scanerul îl calibrez cam odata la lună, maximum după două luni (funcţie internă a Vuescan şi folosind mira de calibrare despre care am spus că mi-a venit cu scanerul).
Deoarece prin transparenţă Epson V750 nu poate scana decât o suprafaţă de maximum 8x10 ţoli, numărul de plăci pe care le aşez pe patul scanerului variază între 1, 2, 4 sau 6.
Am încercat diverse setări în Vuescan însă rezultatele cele mai bune le-am obţinut setând Mode: Transparency 8x10 şi Media: B/W negative. Păstrez doar RAW-ul scanului, în format dng, grayscale, 16 biţi, 1200dpi. Printurile le salvez tot raw, prophoto rgb, 48 biţi, tot 1200 dpi — pentru că unele dintre ele sunt tonate, altele colorate manual.
Iniţial salvam din Vuescan şi un jpeg la rezoluţie mică dar mi-am dat repede seama că le pot obţine mult mai rapid ulterior, la post-procesare. Denumirea fişierelor se face după cum urmează: CA_YYYYMMD_NRCRT.dng (CA vine de la Costică Acsinte, am mai multe proiecte de digitizare şi nu vreau sa le încurc, YYYYMMDD data digitizării și NRCRT numărul de ordine). La printuri, adaug manual un -1 pentru verso. Aşa reuşesc să ţin fiecare fişier cu identificator unic pe calculator.
Pentru că am avut probleme cu Vuescan, acum aştept câteva secunde în Windows Explorer până când văd că generează thumbnail-ul corect.
Structura de directoare este simpla: CA/YYYY/YYYYMMDD/, atât pentru raw cât şi pentru derivate (jpeg şi câteva psd - despre ele mai tîrziu).
Destul de des găsesc plăcuţe cu gelatina desprinsă de suportul de sticlă, pe acestea le las la sfârşit pentru că le acopăr cu o placă de sticlă ce îndreaptă emulsia temporar, pe timpul scanării.

De aici puteți descărca fișierul de configurare a aplicației Vue Scan  default  Setările de Vue Scan pentru colecția Costică Acsinte (1.02 kB)

3.3. Culegerea de informaţii

Încă dinainte să apăs pe butonul de scanare, completez într-o foaie de calcul2 Google următoarele:

  1. Numărul curent, să ştiu câte plăci am scanat până într-un anume moment;
  2. Data la care am scanat;
  3. Numele fişierului:
  4. Numărul inventarului ţinut de muzeu — rubrica am introdus-o recent, urmând a fi completată de cel ce ţine evidenţa plăcilor, angajat al Muzeului Judeţean Ialomiţa (Cernau Ioan);
  5. Lungime şi lăţime - nu reprezintă deloc lungimea şi lăţimea exactă a negativului/printului, ci lungimea şi lăţimea plicului cu patru aripi, certificat PAT, care este cel mai apropiat ca dimensiuni de ce am scanat. Folositor ulterior, când voi face rost de bani şi pentru arhivarea de lungă durată a plăcilor.
  6. Inscripţie pe plic: aici trec o scurtă descriere imaginii, sau inscripţia scrijelită pe negativ ori scrisă pe spatele printului. Rubrica este destul de des actualizată pentru că obţin mereu informaţii noi despre scan (uniforme, model armament, decoraţii etc.);
  7. Descriere: aici trec OK dacă negativul/printul este în stare fizică acceptabilă sau o scurtă descriere a defectelor prezentate (gelatină crăpată, sticlă spartă, bucată lipsă, etc.);
  8. Suprafaţa scanată: fără nicio utilitate practică, pur si simplu îmi place să văd diverse grafice :)

3.4. Post-scanare

3.4.1. Împachetarea

După ce termin de digitizat ce am pe patul scanerului, plăcuţele sunt învelite individual, cât de strâns pot, în hârtie de 80 gsm și apoi introduse în plicuri, tot fiecare plăcuţă cu plicul ei. Plicurile sunt aşezate în picioare, pe latura cea mai lungă, în cutii de carton. Întreg procesul de stocare al plăcilor este standardizat (ISO 18902 şi puţin mai genericul 11799), şi am încercat pe cât mi-au permis banii să mă ţin de recomandări. Este adevărat că plicurile nu au trecut testul PAT3, hârtia nu este fără acizi, cutiile nu au colţuri metalice şi sunt păstrate într-o încăpene neclimatizată, dar pentru toate acestea caut surse de finanţare.
Pe plic trec din nou numele fişierului. În viitor, după ce o să am plicuri stas, o să generez etichete care, pe lângă denumirea fişierului şi thumb-nailul fotografiei o să aibă şi cod de bare (cel mai probabil qr-code), cu link la poza online.

3.4.2. Completarea metadatelor

Am stat mult timp şi m-am gândit dacă este nevoie să mă complic sau nu încă de la început cu diversele formate de metadate şi am ajuns la concluzia că un exif completat corespunzător poate genera orice alt format. Este drept că nu pot menţiona, de exemplu, numele donatorului fotografiei, sau data când negativul a intrat în colecţie etc., dar până la urmă aceste informaţii pot fi adăugate „la grămadă” când o să fie cazul, momentan timpul fiind o resursă alocată integral scanării.
Revenind, creez un template pe care îl aplic tuturor negativelor scanate în ziua respectivă după care preiau din tabelul de pe google ce am trecut la „Inscripţe pe plic” şi inserez în câmpul exif Description. De asemenea, câmpul title este completat cu numele fişierului (operaţiune datorată în mare parte mediilor în care diseminez pozele: flickr şi facebook ce au prostul obicei să modifice numele fişierului încărcat și nu vreau să rup orice legătură cu ce am pe calculator).

3.4.3. Retușare

La post-procesare nu fac mare lucru, îndrept marginile negativului (care de multe ori nu sunt paralele cu marginile fotografiei), înlătur părţile albe lăsate la scanare, inversez negativul şi normalizez histograma, trec pe 8 biţi, redimensionez la 1200 px latura cea mai mare şi salvez jpeg.
Câteva dintre poze le-am prelucrat mai în detaliu în Photoshop, pentru că le-am folosit în diverse ocazii (fluturaşi, bannere etc). Oricum, numărul lor nu sare de 10 :).

3.4.4. Back-up

După ce termin de generat jpeg-urile, toate fişierele din ziua respectivă sunt copiate pe un hard extern, cu structura de directoare oglindită. Până acum operaţiunea se făcea manual însă de curând am cumpărat un calculator SH, cu specificaţii modeste pentru ora actuală, pe care am instalat un Linux şi pe care îl voi folosi momentan pentru automatizarea realizării copiilor de siguranţă.
Tot de back-up ţine, până la urmă, şi publicarea pozelor: pe flickr (în seturi făcute pentru fiecare zi), pe facebook (în albume făcute pentru fiecare zi) şi pe site-ul personal (în postări separate iarăşi pentru fiecare zi).

Grafice.
Tot pe blog actualizez după fiecare postare un grafic cu următorii parametrii: numărul de plăcuţe scanate, suprafaţa scanată, mărimea fişierelor raw şi mărimea fişierelor jpeg. E interesant de văzut cum decurge procesul. De exemplu, se vede imediat o cădere anul trecut când un deces în familie a produs întârzieri sau pauza de anul acesta, dupa ce a apărut articolul în Time şi nu prea am mai avut timp de scanat. În orice caz, poate că e bine de ştiut că graficul este generat dinamic de datawrapper.de — serviciu interesant şi gratuit.

3.5. Exiftools

După cum am menţionat, folosesc exiftools destul de intensiv, atât la adăugarea metadatelor dar şi pe post de control. Detalii aici: http://colectiacosticaacsinte.eu/dailywork/quality-checking/

3.6 Costuri

Pînă acum cheltuielile au sărit peste 1700Euro (spre disperarea familiei). Am ținut o evidență detaliată a acesora, disponibilă deasemenea online(http://goo.gl/DAJ5xQ). Evident că mare parte din aceste costuri sînt fixe însă la fel de adevărat este și faptul că nu sunt înregistrate materialele de arhivare care costă destul de mult (de exemplu, un pachet de 50 plicuri la dimensiunea cea mai mică, conforme ISO, costă 28 $ plus transport plus TVA).

4 Ce urmează

În principal vreau să termin de scanat toate cele 3-4000 de negative rămase. Mai vreau să fac rost de fonduri pentru a cumpăra materialele necesare arhivării de lungă durată. Tot după ce termin de scanat, vreau să introduc fișierele și metadatele într-un program specializat pe managementul acestora, destul de probabil Omeka. Tot în plan este adăugarea Colecției Costică Acsinte la Europeana.
Presupunând aceste obiective finalizate, destul de probabil să organizez o expoziție cu o parte dintre pozele lui Acsinte. Am găsit deja spații oferite de oameni inimoși în București, Sibiu, Constanța și Nuremberg. Slobozia se subînțelege.
Mi-ar mai plăcea să văd o parte din pozele lui Acsinte într-un album fotografic, scos chiar în regie proprie (via serviciilor de print-on-demand) pentru a păstra costurile la minimum.
Iar în viitor aș vrea să văd un centru național de digitizare, nu numai a fotografiilor ci a oricărui fel de material analog, fie că se numește carte, disc de vinil, film pe 8mm etc. Dar îmi aduc aminte în fiecare zi că momentan nu suntem totuși Norvegia.


1 Se găsește la F64 sau Foma Mures.

 3 Photographic Activity Test

 


Link către versiunea pdf:  default  Aspecte tehnice privind Colecţia Costică Acsinte (1.92 MB)

Leave your comments

Post comment as a guest

0
Your comments are subjected to administrator's moderation.
terms and condition.

People in this conversation

  • Guest - ioana popescu

    Materialul in care sunt impachetate cliseele, se numeste NETEX. E minunat ca ati inregistrat toate echipamentele si operatiunile in detaliu, e un material valoros. <br />Pentru arhivare pe perioada limitata, se poate folosi foita pelur, care e ieftina si usor hipoacida, dar mai ales preia aciditatea placii in timp (se ingalbeneste usor si atunci trebuie inlocuita). In alta ordine de idei, nu suntem in Norvegia, dar Norvegia finanteaza astfel de proiecte, din pacate, sesiunea 2014 s-a incheiat.

    2 Like Short URL:
  • Merci mult pentru info, Ioana!

    0 Like Short URL:
Powered by Komento