reprezentare logo Kosson

Cultura scrisă

Momente din cultura scrisă a României

Căutând o ilusAnastasie Crimca Copertatrație plăcută și apropiată spiritului sărbătorilor, am valorificat conținutul lucrării intitulate „Anastasie Crimca” de Dr. G. Popescu Vîlcea publicată de Editura Meridiane, colecția „Manuscris” în anul 1972 la București. Acesta este un bun prilej din a recupera operele reprezentate de miniaturile și anluminările școlii înființate de Mitropolitul Anastasie Crimca la debutul secolul 17 al mileniului trecut. Majoritatea informațiilor prezentare își au originea în lucrarea mai sus menționată.

În 1602, Mitropolitul Anastasie Crimca zidește cu ajutor prima ctitorie: biserica Schitului Dragomirna. Urmează Biserica Mare cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, care se va sfinți în 1609.
Ctitoria Dragomirnei atrage interesul prin bogăția miniaturilor care au îmbogățit manuscrisele copiate sau elaborate în acest centru de cultură.
Stau mărturie mărturie nouă manuscrise cu miniaturi (șapte în colecțiile muzeului Dragomirna, unul la Academia Română pe care l-am găsit în colecția Byzantion http://byzantion.itc.ro/web/Skazanie-d%C4%95anii-Apostol%C4%A9skyh-napisanyh-Luko%C7%AB-evangelistom%C5%AD/ApostolilustratieD%C4%95ania-sv%C4%99tyh-Apostol%C5%ADFrontispiciu-poarta-din-cordaje-si-cercuri-481) și unul care este la Viena.Manastire nord est 3 - Imagine prluată de pe Wikipedia
Școala de miniatură de la Dragomirna modifică Tetraevangheliarul punând în locul Sfântului Evanghelist Matei scena Înălțării Domnului (muzeul Dragomirna inventar 1/1934). O altă despărțire de tradiție este arhitectura, cetățile moldovenești înlocuind fondul antic.

BibliologieSiPatrimoniuCulturalNationalCarteRomaneascaVecheInImperiulHapsburgicCropAm participat la Universitatea din Alba Iulia, la Conferința organizată în cadrul Proiectului Cartea româneasca veche în Imperiul Habsburgic (1691-1830). Recuperarea unei identitati culturale. Lucrarile s-au desfășurat în așa-numitul Palat Apor. Deschiderea conferinței a fost oficiată de dna. Prof. univ. dr. Eva Mârza, coordonatoarea proiectului și de Rectorul Univ. Alba Iulia. Așa cum a a devenit deja o obișnuiță, au urmat mai multe lansări de carte:

  • una despre iluministul sibian Vasile Aaron – autori Ioan-Nicolae Popa și Liliana Popa;
  • alta editată de Laura Stanciu și Cosmin Popa-Gorjanu: Tranylvania in the Eighteenth Century. Aspects of regional identity (pe care am adus-o la Iași, și am dat-o la BCU „Mihai Eminescu” – împreună cu volumele pe 2013 ale revistei APULUM, Seria Historia & Patrimonium și Arheologica et Antropologica – pe care colegii de la Muzeul Unirii din Alba Iulia m-au rugat să le iau cu mine și să le duc);
  • Repertoriul tipografilor, gravorilor, patronilor, editorilor cărților românești – coordonat de dna. prof. univ. dr. Eva Mârza și ajuns la a doua ediție;
  • Fațete iluministe: Scoala Ardeleană – a prof. Ioan Chindriș și Niculina Iacob, lansată în lipsa autorilor.
  • Revista TRANSILVANIA, nr. 5-6, 7 și 8 pe 2013 (în nr. 5-6 și 7 s-au publicat și lucrările de anul trecut ale Conferinței).

A urmat apoi conferința propriu-zisă, în două secțiuni:
Cartea românească veche în Imperiul Habsburgic (1691-1830) – pe care am moderat-o eu în cea de a doua zi, și
Secolele XVI-XVII în lumea cărții și tiparului european – care trebuia moderată de dna Elena Tirziman, care, însa, nu a reusit să ajungă.
Programul și rezumatele lucrărilor pot fi văzute in atașament.

default  Cartea românească veche în Imperiul Habsburgic (1691-1830) - program (1.07 MB)

În ce mă priveste - Dr. Elena Chiaburu, am vorbit despre Relațiile dreptului bisericesc cu istoria cărții românești vechi – cenzura, o temă care face parte dintr-o preocupare mai amplă a mea și este o continuare a celei pe care am susținut-o anul trecut tot la Alba Iulia. Anul trecut am exemplificat cazul cărților furate și găsite în diverse împrejurări, iar anul acesta m-am referit la unul dintre aspectele cenzurii medievale: condamnarea publică a cărților.

Cu mare bucurie am aflat că un corp din cele mai prețioase documente ale Bibliotecii Naționale - Filiala Batthyaneum constituie Colecția Lunii în cadrul uneia dintre cele mai valoroase resurse digitale europene: Manuscriptorium. Prin intermediul portalului Manuscriptorium puteți consulta 283 de resurse. Doar pentru a vă deschide apetitul, câteva geme din prima pagină:

Documentele şi manuscrisele din arhiva privată a familiei Monica Lovinescu-Virgil Ierunca au fost donate de Fundaţia Humanitas Aqua Forte către IICCMER. Primirea lor a avut loc pe 6 septembrie 2011 la sediul Fundaţiei, unde documentele au fost predate Directorului Departamentului Exil şi Minorităţi al IICCMER, Dna Damiana Oţoiu, de către reprezentantul Fundaţiei, Dnul Cătălin Cioabă. Documentele vor constitui fondul arhivistic „Monica Lovinescu – Virgil Ierunca", o colecţie extrem de importantă, ce va fi adăugată consistentei arhive a exilului românesc pe care IICCMER o deţine deja. {sharethis}

Fondul arhivistic „Monica Lovinescu-Virgil Ierunca" va fi pus la dispoziţia tuturor cercetătorilor interesaţi începând cu 15 septembrie 2011, la sediul IICCMER. La aceeaşi dată va începe procesul de digitalizare a documentelor şi manuscriselor colecţiei. Întrucât mai multe persoane vor lucra simultan la proiectul de digitalizare, cercetătorii interesaţi vor putea accesa colecţia în format electronic în cel mai scurt timp.

Este anul 2002 și studenții de la Bibliologie și Științele Informării au plecat într-o călătorie de studii. Având încurajarea doamnei profesor Cristina Popescu cu ocazia Zilelor Porților Deschise din Universitatea București, am considerat că ar fi un sunet din trecut interesant aducând în gânduri acele superbe zile de toamnă petrecute în cele mai frumoase orașe transilvănene. Iată cum suna „Argumentul” materialului izvorât ca urmare a acestei călătorii. Consider că și acum toate afirmațiile sunt valabile, chiar dacă poartă glasul unui student naiv (iertați fraților și limba chinuită pe ici, pe colo) :{sharethis}

„Pentru cã, oricare efort făcut trebuie justificat și pentru că fiecare dintre noi cei care au participat la călătoria de documentare și-au dorit ceva care sã le aducã aminte de momente, imagini, informații, în fapt de repere pentru planuri de viitor, s-a nãscut ideea unui mic ghid informativ.
Lucrarea de față nu își propune tratarea la nivel de studiu al spațiului cultural și cãrturãresc transilvãnean, ci își dorește sã puncteze informal reperele unui spațiu care, din pãcate, este din ce în ce mai puțin accesibil studenților datoritã impedimentelor de natură materialã.

Biblioteca Academiei Române în parteneriat cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică, lansează luni, 5 decembrie,  2011, ora 10.00 Bibliografia Naţională Retrospectivă a Cărţii (1508-1918) în format on-line.

Lansarea va avea loc la sediul Bibliotecii Academiei Române în Aula “Ion Heliade-Rădulescu” din Calea Victorie, nr. 125.{sharethis}

Lucrare de mare importanţă ştiinţifică, Bibliografia Naţională Retrospectivă a Cărţii cuprinde toate cărţile tipărite pe teritoriul românesc, toate cărţile în limba română, indiferent de autor şi locul apariţiei precum şi toate cărţile autorilor români, indiferent de limba şi locul în care au apărut.

Lucrarea este structurată în două părţi:

Notă privind preluarea resursei

neacus letterÎn anul 1521 la Câmpulung-Muscel, vechea capitală a Ţării Româneşti, a fost redactat primul document scris, compact şi unitar, din câte sunt cunoscute până astăzi in limba română: Scrisoarea lui Neacşu ot Dlăgopole (Câmpulung Muscel). Scrisoarea conţine un secret de mare importanţă, avertizându-l pe Johannes Benkner, judele Braşovului, despre o invazie a turcilor asupra Ardealului şi Ţării Româneşti ce tocmai se pregătea la sudul Dunării:

„Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Hanăş Bengner ot Braşov mnogo zdravie ot Nécşu ot Dlăgopole”. (Preaînţeleptului şi cinstitului, şi de Dumnezeu dăruitului jupân Hanăş Bengner din Braşov multă sănătate din partea lui Neacşu din Câmpulung, n. n.).

I pak (şi iarăşi) dau ştire domnie tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eşit den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre Dunăre.  I pak să ştii domniia ta că au venit un om de la Nicopole de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor că au trecut ciale corăbii ce ştii şi domniia ta pre Dunăre în sus.I pak să ştii că bagă den toate oraşele câte 50 de omin să fie de ajutor în corăbii.

I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşter(i) den Ţarigrad cum vor treace ceale corăbii la locul cela strimtul ce ştii şi domniia ta. I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt megiiaş(i) şi de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren Ţeara Rumânească, iară el să treacă. I pak să ştii domniia ta că are frică mare şi Băsărab de acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniile voastre. I pak spui domniietale ca mai marele miu, de ce am înţeles şi eu. Eu spui domniietale iară domniiata eşti înţelept şi aceste cuvinte să ţii domniiata la tine, să nu ştie umin mulţi, şi domniile vostre să vă păziţi cum ştiţi mai bine. I bog te veselit. Amin." (Şi Dumnezeu să te bucure. Amin)[1].

Patriarhia Română și Biblioteca Sfântului Sinod a organizat cea de-a doua ediție a „Colocviilor de istorie a textelor vechi” cu tema botezului și a cununiei așa cum se reflectă ele în textele vechi medievale

 

Seria prezentărilor a fost deschisă de domnul Ioan Marian Croitoru, cu o prezentarea unor aspecte de cercetare care țin de aducerea la lumină a unor texte care s-au crezut a fi pierdute, dar care prin efortul domniei sale, acum le găsim în fața ochilor pentru a expune mai mult aspecte ale culturii noastre scrise, despre care nici nu știam sau bănuiam că acestea există.
Aşadar, la mânăstirea Varlaam din Meteora a fost păstrat un manuscris, care conţine textul integral al Vieţii Sf. Nifon.
Sf. Nifon a fost cel care a reorganizat viața bisericească a Mitropoliei Ungrovlahiei. În 1503, el a convocat un sinod, iar printre măsurile luate a fost şi numirea a doi episcopi, unul pentru Episcopia Râmnicului Noul Severin, care era o reorganizare a vechii Mitropolii a Severinului, iar altul pentru nou înfiinţata Episcopie a Buzăului. La acest sinod a participat şi domnitorul Radu cel Mare, care îl invitase pe Sf. Nifon să vină în Ţara Românească. Sf. Nifon părăseşte Țara Românească în 1505, din pricina conflictului iscat, conform aşa-numitelor Sinaxare pe larg, cu domnitorul. Înainte de a veni în Ţara Românească, el fusese şi patriarh al Constantinopolului, de două ori. În 1517, cu ocazia sfinţii mânăstirii Curgea de Argeş, Sf. Nifon este trecut în rândul Sfinților, fiind prima proclamare de Sfânt pe teritoriul românesc. Despre slujbele Utreniei și ale Vecerniei, întocmite cu această ocazie, se afirmă că ar fi fost pierdute. Cercetătorul a adus în atenţia celor prezenţi la acest Colocviu existenţa unei copii după această slujbă, consideră pierdută, copie făcută în 1508 și păstrată în codicele 38 de la mânăstirea Varlaam. Copia a fost făcută de către monahul sau ieromonahul Leonțiu de la mânăstirea Dionisiu, fiind şi ucenic al Sf. Nifon. După cântarea a VI-a a canonului de la Utrenie, deci la locul obişnuit după rânduială, această Slujbă are Sinaxarul, în care sunt cuprinse și aspecte inedite ale vieții Sf. Nifon. Cel mai important aspect rămâne faptul că Sf. Nifon ar fi plecat din Ţara Românească fără să se fi aflat într-un conflict cu domnitorul Radu cel Mare. Din contră, el a plecat şi cu daruri.
Din relatarea aspectelor, reiese că Viaţa Sf. Nifon trebuie să fie rescrisă, rămânând ca şi alte aspecte să fie puse într-o nouă corelaţie.

Aparitia unui volum in format electronic continind lucrarile unei conferinte desfasurate in noiembrie 2010 la Univ. "Al. I. Cuza" din Iasi este un bun prilej de reflectie asupra importantei evenimentelor profesionale: "nicicum mai bine decit prin participarea la organizarea Conferintei Nationale "Text si discurs religios" am inteles ca vorba si fapta omului sint esentiale pentru buna desfasurare a vietii ideilor" noatre, scria profesorul Ioan Milica in 11 noiembrie 2010, atunci cind anunta desfasurarea la Facultatea de Litere a Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi a lucrarilor acelei Conferinte, ajunsa la a treia editie. La editiile anterioare au luat parte sustinatori ai manifestarii veniti de la Bucuresti (acad. Sabina Ispas, prof. dr. Gheorghe Chivu, membru corespondent al Academiei Romane, prof. dr. Rodica Zafiu, prof. dr. Maria Catanescu), Timisoara (prof. dr. Vasile  D. Tara), Sibiu (prof. dr. Gheorghe Manolache) si Pitesti (prof. dr. Laura Badescu). {sharethis}

Inca din primul an, participarea ierarhilor locului, IPS Teofan Mitropolitul Moldovei si Bucovinei si PS Petru Gherghel Episcopul Diecezei Romano-Catolice de Iasi a conferit manifestarii o incarcatura spirituala care s-a dovedit benefica. Sprijinul moral si logistic al conducerii Univ. "Al. I. Cuza" a facut posibil ca la evenimentul din 2010 sa fie peste 70 de participanti interesati de problematica lingvistica, filologica, istorica, filosofica si teologica a textului si discursului religios de la universitatile din Bacau, Suceava, Cluj si Chisinau. In 2010, cuvintelor de intimpinare rostite de ierarhi si de gazde li s-au adaugat comunicarile invitatilor speciali, academicianul Razvan Theodorescu si parintele profesor Vasile Mihoc de la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii "Lucian Blaga" din Sibiu. Facind o corelatie cu recent incheiatul BIBLIO 2011, organizarea conferintei nu ar fi fost posibila daca oamenii nu ar fi inteles ca mai presus de venirea in Iasi (sau in oricare alt oras) a unor oameni de stiinta se afla chiar spiritul urbei, cu toate ale sale. Marturia acestor eforturi, pentru unii mai mari, pentru altii mai mici, se afla pe pagina de internet a conferintei, http://www.cntdr.ro.

Acolo, in spatele fiecarui cuvint se afla o poveste. Este povestea celor si-au dat seama ca un eveniment cultural este emblema unei comunitati.

Cel mai de preț avut este timpul iar neostenita asta curgere nu mai are răbdare cu ocupații care altă dată erau esențiale pentru transmiterea cunoașterii.
Lumea s-a industrializat, alergăm mai puțin să ne documentăm, chiar suntem scufundați și atacați zilnic de informația pe care un om al vechimii ar fi absorbit-o în decenii. Din când în când e necesară o retragere în tiparul mai puțin alergat, cel care asigură o armonie cu lucrurile care transmit, produc sau exprimă cunoașterea.

Poate în momentele cele mai tihnite ale sărbătorilor ar fi de preferat să facem câte un salt peste carte sau alt suport și să „luăm lucrurile în mână” stabilind un exercițiu atât de util sănătății mintale. De câte ori nu ați simțit că fără a scrie lucrurile pe care le învățați, nu aveți mulțumirea că ați și înțeles pe deplin?! Sau și mai simplu, de câte ori nu schițăm tot felul de „opere de artă” în timp ce vorbim la telefon?{sharethis}
Aceste sunt mici trucuri mnemotehnice pe care le simțim conștient sau nu necesare desfășurării oricărui proces cognitiv.