Tipărire
Părinte: Resurse Profesionale
Categorie: Cadru de reglementare
Accesări: 1888
{xtypo_dropcap}C{/xtypo_dropcap}onferința generală,

Luând în considerare faptul că dispariția patrimoniului indiferent de forma sa constituie o sărăcire a patrimoniului pentru toate națiunile,

Amintind faptul că, în Constituția UNESCO se afirmă că Organizația va întreține, crește și difuza cunoașterea prin asigurarea conservării și protecției moștenirii mondiale formată din cărți, opere de artă și științifice și monumente istorice, astfel Programul „Informație pentru toți" oferă o platformă de dezbatere și acțiune privind politicile informaționale și păstrarea cunoașterii înregistrate, adică Programul „Memoria Lumii", care are drept țintă asigurarea prezervării și a accesibilității universale a patrimoniului documentar al lumii,

Recunoscând faptul că astfel de resurse de informare și expresii ale creativității și din ce în ce mai mult produse, distribuite, accesate și întreținute în formă digitală, creând o nouă moștenire - patrimoniul digital,

Pe deplin conștienți că accesul la aceast patrimoniu va oferi oportunități lărgite pentru crearea, comunicarea și partajarea cunoașterii între toți oamenii,

Înțelegând faptul că aceast patrimoniu digital prezintă riscul pierderii și că prezervarea în beneficiul generației de azi și cea viitoare este o problemă de interes mondial fără amânare,

Proclamă următoarele principii și adoptă următoarea Cartă.{sharethis}

Patrimoniul digital ca patrimoniu comun

Articolul 1 - Domeniu de interes

Patrimoniul digital constă din resurse umane de cunoaștere și expresie care sunt unice. Acesta cuprinde resurse culturale, educaționale, științifice și administrative, precum și de natură tehnică, legală, medicală sau alte tipuri de informații create digital sau convertite în format digital dintr-o resursă analogică. În cazul în care resursele sunt „nativ digitale", nu există un alt format decât obiectul digital.

Materialele digitale includ texte, baze de date, imagini și video fotograme, materiale audio, grafice, software și pagini web între alte multe formate dintr-o gamă în continuă creștere. De cele mai multe ori sunt efemere și necesită să le fie reținute și modul de producere, întreținere și gestionare.

Multe dintre aceste resurse au o valoare și o semnificație perenă constituind astfel un patrimoniu care ar trebui protejat și conservat pentru generațiile actuale și cele viitoare. Acest patrimoniu în continuă creștere poate să existe în orice limbă, în orice parte a lumii și în oricare zonă de expresie și de cunoaștere umană.

Articolul 2 - Accesul la patrimoniul digital

Scopul prezervării patrimoniului digital este acela de a ne asigura că rămâne accesibil publicului. Astfel, accesul la materialele patrimoniului digital, mai ales cele aflate în domeniul public, ar trebui să fie libere de orice restricții fără justificare. În același timp, informațiile personale și cele speciale ar trebui să fie protejate de orice formă de intruziune.

Statele membre ar putea colabora cu organizațiile și instituțiile implicate pentru a încuraja un mediu de practică și legislativ care va maximiza accesibilitatea la patrimoniul digital. Trebuie să fie întărit și promovat un echilibru rezonabil între drepturile legitime ale creatorilor și ale altor deținători de drepturi și interesul publicului pentru a accesa materiale aparținând patrimoniului digital în acord cu normele și acordurile internaționale.

Veghind pentru a nu pierde patrimoniul

Articolul 3 - Amenințarea pierderii
Patrimoniul digital al lumii riscă să fie pierdut pentru totdeauna. Factorii care contribuie includ succesiunea rapidă a generațiilor de software și hardware care permit consultarea, incertitudinile privind resursele, responsabilitatea și metodele dedicate întreținerii și prezervării și lipsa de suport legislativ.

Schimbarea atitudinii a rămas în urma schimbărilor tehnologiei. Evoluția digitalului a fost prea rapidă și prea costisitoare pentru ca guvernele și instituțiile să dezvolte strategii corecte din timp. Amenințarea la potențialul economic, social, intelectual și cultural al patrimoniului - componentele cheie ale viitorului - încă nu a fost pe deplin înțeleasă.

Articolul 4 - Necesitatea pentru acțiune

Dacă aceste provocări existente nu sunt adresate, pierderea patrimoniului digital va fi rapidă și inevitabilă. Statele membre vor beneficia prin încurajarea măsurilor de natură legală, economică și tehnică pentru a salvgarda patrimoniul. Promovarea și creșterea nivelului de atenție au prioritate zero, alertarea factorilor de decizie politică și sensibilizarea publicului larg deopotrivă asupra potențialului oferit de media digitală și asupra aspectelor practice ale prezervării.

Articolul 5 - Continuitatea digitală

Continuitatea patrimoniului digital este fundamentală. Pentru a prezerva patrimoniul digital, vor trebui luate măsuri în toate etapele ciclului de viață a informației digitale de la momentul creării la cel al accesului. Prezervarea pe termen lung a patrimoniului digital începe cu proiectarea unor sisteme solide și a unor proceduri care vor produce obiecte digitale autentice și stabile.

Măsuri necesare

Articolul 6 - Dezvoltarea strategiilor și a politicilor
Strategiile și politicile pentru prezervarea patrimoniului digital trebuie să fie elaborate luănd în considerare gradul de urgență, contextul local, mijloacele disponibile și proiecțiile în viitor. Cooperarea deținătorilor drepturilor de autor și a drepturilor conexe și alte părți interesate pentru setarea unor standarde comune și compatibile și partajarea resurselor, vor fi un catalizator.

Articolul 7 - Selectarea lucrurilor care trebuie păstrate
În ceea ce privește patrimoniul documentar, principiile de selectare pot varia între țări chiar dacă criteriile principale pentru a decide ce trebuie ținut se vor baza pe semnificație și alt tip de valoare culturală perenă, științifică și faptică. Materialelor „nativ digitale" ar trebui să li se dea prioritate. Decizia de selecție și oricare evaluări care ar urma trebuie să se facă într-o manieră responsabilă și să se bazeze pe principii, politici și proceduri definite.

Articol 8 - Protejarea patrimoniului digital
Statele membre au nevoie de cadre legale și instituționale pentru a asigura protecția propriului patrimoniu digital.

Ca un element cheie al politicii naționale de prezervarea, legislația arhivelor, donațiile și depozitul legal în biblioteci, arhive, muzee și alte depozite publice, ar trebui să îmbrățișeze patrimoniul digital.

Accesul la materialele de patrimoniu digitale depozitate legal, în condițiile restricțiilor care se impun, ar trebui să fie asigurat fără a prejudicia exploatarea lor normală.

Cadrele legale și tehnice pentru autenticitate sunt cruciale pentru a preveni manipularea sau modificarea intenționată a patrimoniului digital. Ambele necesită ca funcționalitatea fișierelor, conținutul și documentația să fie întreținută până la limita necesității asigurării unei înregistrării autentice.

Articol 9 - Prezervarea patrimoniului cultural
Patrimoniul digital este astfel neîngrădit de timp, geografie, cultură sau de format. Este specific unui anume culturi, dar potențial accesibil oricărei persoane de pe glob. Minoritățile ar putea vorbi majorităților, iar individul s-ar putea adresa unei audiență globale.
Patrimoniul digital al tuturor regiunilor, țărilor și comunităților, ar trebui prezerva și făcut accesibil pentru a asigura reprezentarea acestuia peste timp pentru toți oamenii, națiunile, culturile și limbile.

Responsabilitățile
Articolul 10 - Rolurile și responsabilitățile

Statele membre ar putea dori să desemneze una sau mai multe agenții pentru a asigura coordonarea responsabilităților pentru prezervarea patrimoniului digital și pentru a face disponibile resursele necesare. Partajarea sarcinilor și a responsabilităților ar putea să se bazeze pe rolurile și pe expertiza existente.

Ar trebui luate măsuri pentru a:

(a) Stimula dezvoltatorii software și hardware, creatorii, editoriale, producătorii și distribuitorii de materiale digitale, precum și alți parteneri din sectorul privat să coopereze cu bibliotecile naționale, arhivele, muzeele și alte organizații privitor la prezervarea patrimoniului digital;
(b) dezvolta instruirea și cercetarea și de a împărtăși experiența și cunoașterea între instituțiile și asociațiile profesionale implicate;
(c) încurajarea universităților și a altor organizații de cercetare publice sau private deopotrivă să asigure prezervarea datelor de cercetare.

Articolul 11 - Parteneriatele și cooperarea
Prezervarea patrimoniului digital necesită eforturi susținute din partea guvernelor, creatorilor, editurilor, a industriilor interesate și a instituțiilor de patrimoniu.

În contextul clivajului digital existent este necesară întărirea cooperării internaționale și a solidarității pentru a permite tuturor țărilor să asigure crearea, discriminarea, prezervarea și accesibilitatea perenă pentru propriul patrimoniu digital.
Industriile, editurile și media de comunicare în masă sunt chemate să promoveze și să partajeze cunoaștere și expertiză tehnică.
Stimularea educației și a programelor de instruire, a acordurilor de partajare, a resurselor și diseminarea rezultatelor de cercetare și a celor mai bune practici, va democratiza accesul la tehnicile de prezervare digitală.

Articolul 12 -Rolul UNESCO

UNESCO, prin mandatul și funcțiile sale are responsabilitatea:

(a) de a lua în considerare principiile din această Cartă în ceea ce privește funcționarea programelor proprii și pentru promovarea implementării acestora în sistemul Națiunilor Unite și de către organizații interguvernamentale și internaționale, care se ocupă de prezervarea patrimoniului digital;
(b) să servească drept punct de referință și forum unde Statele membre, organizații interguvernamentale și internaționale neguvernamentale, societatea civilă și sectorul privat, ar putea să se unească în elaborarea obiectivelor, politicilor și a proiectelor în favoarea prezervării patrimoniului digital;
(c) să găzduiască cooperarea, creșterea nivelului de receptare și a capacităților, propune standarde etnice, legale și ghidurile tehnice pentru a sprijini prezervarea patrimoniului digital;
(d) determina pe baza experienței câștigător de-a lungul următorilor șase ani în implementarea Cartei prezente și a ghidurile, fie că există necesitatea pentru instrumente evaluate pentru setarea de standarde pentru promovarea și prezervarea patrimoniului digital.