reprezentare logo Kosson

Științele Informației

Articole generale care privesc științele informației la nivel global.

La Bibilioteca Centrală Universitară din Cluj-Napoca a apărut o bibliografie tematică selectivă, un efort al doamnei Ana Maria Căpâlneanu.

Vă invit să accesați lucrarea la http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/65570/1/LIS.pdf

Mai jos este cuvântul din deschiderea lucrării din care veți afla mult mai mult.

“Bibliografia LIS identifică şi oferă spre consultare sursele monografice de informare în biblioteconomie şi ştiinta informării, aflate în colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Ea vine în sprijinul studenţilor şi profesorilor de la facultăţile de profil şi, deopotrivă, colegilor bibliotecari dornici de perfecţionare şi educare continuă.

În cadrul lucrării, sursele selectate au fost organizate în strânsă legătură cu programa universitară. Am considerat important ca noţiunile şi conceptele de bază, principiile fundamentale de biblioteconomie, management de bibliotecă, management al informaţiei şi al cunoaşterii, informare şi comunicare mediată de computer, reţele şi sisteme informaţionale, Internet etc. să poată fi aprofundate şi prin studierea monografiilor de specialitate, în complementaritate cu celelalte surse, de alt tip (documente seriale, articole din periodice etc.) sau în alt format (documente electronice, multiple şi variate contribuţii publicate pe Internet etc.). În acelaşi timp, avem convingerea că demersul de formare şi auto-formare continuă a colegilor bibliotecari ar putea fi deopotrivă susţinut de sursele semnalate în acest instrument bibliografic. Bibliografia de faţă are rolul de a asigura accesul cât mai rapid şi mai facil posibil către aceste surse de informare, oferind elemente de identificare consistente.

[intervenție la Conferința SRS, Sibiu, 2012]

Prolog

Desigur, titlul este o referință la „Digital Public Library of America” (DPLA) [Biblioteca Digitală Publică a Americii] (Fig. 1). Discuția din SUA despre DPLA este semnificativă și pentru noi, deși DPLA joacă în altă ligă: utilizatorul american are la îndemână multe biblioteci digitale (mari).

Figura 1. DPLA: pagina natală (http://dp.la)

Figura 1. DPLA: pagina natală (http://dp.la)

Semestrul 2 din cadrul Masterului Internațional „Digital Library Learning” s-a petrecut în Tallinn, Estonia. Tallinnul este un o oraș mic, de fapt întreaga populație a Estoniei este semnificativ mai mică (1.340.021)  decât  cea a Bucurestiului (1.944.376). Anul 2011 a fost unul plin pentru Estonia, de la 1 ianuarie 2011 schimbându-se moneda curentă din coroane estone în euro și aducerea în centrul atenției la nivel internațional prin numirea capitalei - Tallinn -  în rolul de Capitală Culturală Europeană. {sharethis}
Programa acestui semestru a fost alcatuită din cursuri de “Information and Knowledge Management” (IKM - Sirje Virkus) și “Human Resource Management” (HRM - Aira Lepik) iar modalitate de lucru aleasă de profesorii din Tallinn s-a axat pe principiile tehnicii constructiviste de predare (anume crearea unui mediu de lucru liber, unde ideile să fie dezbatute și analizate în voie fără fixarea într-o unic accepțiune a subiectelor). În majoritatea sesiunilor de lucru am avut onoarea să primim și să discutam cu câteva dintre personalitățile domeniului, fie în persoană (alături de noi în sala de curs), cât și virtual (prin intermediul audio și video-conferințelor).

Sursă de informare pentru persoanele cu nevoi speciale

Datorită faptului că principalul obiectiv al învăţământului este sprijinirea dezvoltării societăţii umane bazate pe cunoaştere, integrarea TIC în sistemul educaţional răspunde următoarelor două obiective:

  • Oferirea tuturor a posibilităţii, în concordanţă cu principiul egalităţii şanselor, de a dobândi cunoştinţe şi competenţe TIC, necesare studierii şi  dezvoltării propriilor competenţe intelectuale;
  • Încurajarea dezvoltării unei adevărate societăţi informaţionale, bazată pe cunoaştere interactivă.1 Prin includerea tic în curriculum-ul de bază al instituţiilor educaţionale, se va acorda tuturor categoriilor de persoane posibilitatea de a avea acces la educaţie.

Sibiul e un oraș care are darul de a ușura comunicarea indiferent câte grade sunt în termometru.
Săptâmâna care tocmai a trecut s-au desfășurat la Sibiu lucrările Congresului Societății pentru Studii Românești în cadrul căruia a existat o secțiune dedicată „Accesului la Informație în România Post-Comunistă: Biblioteci și Arhive. Lucrările secțiunii au fost găzduite de Biblioteca Județeană „Astra” Sibiu fiind moderate de Daniel Pennell (detalii privind programul la http://www.society4romanianstudies.org/conferences).
Au fost trei prezentări cu tot atâtea lucrări iar nota generală pe care conținutul acestora o indicau, cu precauție, aș putea spune că este una de optimism în ciuda realităților care înregistrează aspecte negative. De ce spun optimism? Pentru că am sentimentul că mai jos nu ar mai fi loc de cădere și că de fapt ne aflăm la moment de reconstrucție. Spun acest lucru cu rezerva că doar componentele breslei acționând articulat vor putea aduce tendințele crescătoare. În cazul domnului director Silviu Borș vom ruga pe dânsul să aducă mai multe detalii cu altă ocazie pentru că amănuntele și experiența domniei sale așa cum ne-a fost comunicată, merită un spațiu dedicat.

De curând NARA a găzduit o întâlnire a Grupului de Lucru care elaborează standardele ISO (International Organization for Standardization) pentru a fi utilizate în certificarea depozitelor digitale de încredere. Cele două standarde propuse sunt ISO/DIS 16363 - Auditarea și certificarea depozitelor digitale de încredere și ISO/DIS 16919 - Cerințe pentru persoanele care oferă auditarea și certificarea depozitelor digitale de încredere candidate. {sharethis}

NARA are o istorie îndelungată în ceea ce privește dezvoltarea de standarde internaționale legate de documentele electronice și alte informații digitale. De exemplu, ISO/DIS 16363 se bazează în mare parte pe Criteriile și Lista de Verificare pentru Auditarea & Certificarea Depozitelor de Încredere, pe scurt TRAC (Trustworthy Repositories Audit & Certification: Criteria and Checklist). Documentul TRAC a fost elaborat, în mare, pe baza cerințelor din ISO 14721 - Sistem deschis de arhivare a informațiilor - Modelul de referință (aka OAIS Reference Model). NARA s-a implicat activ în dezvoltarea ambelor.

De ce este necesar un astfel de standard precum ISO 16363? Aici este o parte din fundamentarea propunerii standardului:
Cu mult timp înainte ca acesta să devină un standard aprobat în 2002, multe părți ale comunității patrimoniului cultural au adoptat OAIS ca model pentru a înțelege mai bine ce se cere de la sistemele de prezervare digitală.

{xtypo_alert}Foarte important pentru a înțelege acest pas: DRAMBORA - Digital Repository Audit Method Based on Risk Assessment{/xtypo_alert}
{xtypo_info}Relevant:Depozite Digitale; Un viitor pentru memoria digitală{/xtypo_info}

Această prezentare are ca scop înfățișarea unor aspecte care privesc modul în care principalii actori ai scenei informaționale interacționează între ei și cum transformă informațiile acumulate în cunoaștere pentru utilizatori. Totodată dorește a scoate în evidență instrumentele și mediul informațional din care aceștia vin spre structurile infodocumentare pentru a-și completa studiile și pentru a cerceta sursele BG (Before Google).
Bibliotecile, Arhivele și Muzeele sunt puse în situația de a-și adapta și regândi poziția în funcție de obișnuințele utilizatorului avizat sau novice, dar care sunt abili în utilizarea surselor de informare primare: Internetul prin instrumentele de regăsire pe care le oferă.

Ne vom opri de data aceasta doar la pilonii sistemelor de informare și documentare: bibliotecile, arhivele și muzeele. Pe scurt: BAM-uri.
Există o relație între BAM-uri și beneficiarii produselor și serviciilor acestora. BAM-uri devin din ce în ce mai mult instrumente de confirmare a informațiilor care sunt culese de pe Internet. BAM-urile încep să nu mai fie locurile unde informația cea mai actuală poate fi găsită prin consultarea colecțiilor existente. Din ce în ce mai adesea se văd puse în postura de furnizor de servicii de acces. Dar, această poziție de prim instrument poate fi recâștigată prin strânderea legăturilor cu mediul formativ-educativ al utilizatorului. BAM-urile trebuie să se transforme în captatoare ale cunoașterii și să confirme o poziție de conservator și agregator al acesteia.{sharethis}

{xtypo_dropcap}A{/xtypo_dropcap}cum 20 de ani (1991), pe 6 august la CERN era publicată prima pagină web din istoria scurtă dar tumultoasă a acestui mediu de comunicare. Adresa acestui debut era info.cern.ch pe un server ce rula pe o mașină NeXT. Pentru mai multe detalii, vă rog să accesați http://www.kosson.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=228%3Aworld-wide-web-la-20-de-ani-la-multi-ani&catid=46%3Aevenimente-in-focus&Itemid=53&lang=ro

Acum, vă aduc cu multă bucurie o contribuție pentru a onora memoria începuturilor: Cool URIs în limba română. Dar ce sunt acelea URI-uri cool sau mișto sau faine sau „tari” sau „beton” sau „marfă”? {sharethis}

Pentru a înțelege necesitatea de a înțelege aceste aspecte legate de aspecte mai intime ale modului în care sunt accesate resursele electronice, trebuie să înțelegeți că vine un val foarte repede peste breasla noastră care va transforma radical BAZA meseriei. Dincolo de vocea cavernoasă care spune acest lucru așez spre cunoaștere RDF-ul. RDF este acronimul pentru Resource Description Framework.

Ce este RDFRDF este un limbaj pentru reprezentarea informației despre resursele din World Wide Web. Este menit îndeosebi pentru a reprezenta metadatele despre resursele Web cum ar fi titlul, autorul și data modificării unei pagini web, drepturile de autor și informațiile de licențiere asupra unui document web sau programul după care sunt disponibile unele resurse partajate.

Și acum vă invit să rețineți următorul aspect important:
{xtypo_alert}RDF este gândit pentru situații în care această informație trebuie să fie procesată de aplicații mai curând decât pentru a fi afișată oamenilor. RDF oferă un cadru comun pentru exprimarea acestei informații pentru a fi vehiculată între aplicații fără pierderea înțelesului.{/xtypo_alert}

Posibilitățile oferite de Internet vor oferi cercetătorilor și corpului profesoral surse științifice/de cercetare deschise și ușor accesibile. Nu numai publicațiile vor fi disponibile, ci și datele care stau la bază, modelele și algoritmii. Adăugând datele și modelele la un articol, face ca verificarea să fie mai ușoară verificarea, reproducerea și reutilizarea rezultatelor de cercetare. Un articol de acest tip este intitulat „publicație augmentată” (enhanced publication).{sharethis}

Ce este o publicație augmentată?

O publicație augmentată este o publicație - de regulă un text - căruia i s-au adăugat materiale suplimentare. Publicația poate fi un articol într-o revistă, o disertație, un raport, un memorandum sau un capitol dintr-o carte. Trebuie să implice cercetarea științifică și conține o interpretare sau o analiză a datelor primare sau a unor derivate ale acestora. Materialul suplimentar poate fi, de exemplu, date de cercetare, imagini pentru ilustrare, seturi de metadate sau date post-publicare precum comentarii sau evaluări. Opțiunea pentru modificarea datelor post-publicare permite ca o publicație augmentată să se dezvolte de-a lungul timpului.

De curând proiectul european PARSE.Insight a emis un raport care conține parcursul pentru o posibilă infrastructură de date. În conținut este adoptat modelul OAIS iar multe dintre formulări sunt construite după conceptele modelului standard. Astfel, parte din terminologia adoptată de raport este împrumutată direct din standard având aceeași însemnătate.
În ceea ce privește datele, raportul distinge patru roluri distincte: finanțare, cercetare, publicare și stocare/rezervare

Care sunt cerințele pentru o infrastructură necesară datelor rezultate din cercetare?

De fapt este o infrastructură care trebuie să ia în calcul trei factori importanți: prezervarea, reutilizarea datelor și accesul. Raportul face o analiză a necesităților pentru o astfel de infrastructură expunând amenințările la care sunt supuse datele față în față cu posibilele rezolvări:

 

Amenințare

Cerințele pentru o soluție

Este posibil ca utilizatorii să nu înțeleagă utilizarea datelor, de ex. semantica, formatul, procese sau algoritmii implicați

Capacitatea de a crea și întreține informații de reprezentare” (vezi terminologia OAIS) adecvate

Neîntreținerea hardware-ului vital, a softwareului sau a mediului de sprijin poate face ca informația să devină inaccesibilă

Posibilitatea de a partaja informații despre capacitățile hardware și software și a înlocuitoarelor acestora

Lanțul de evidență se poate rupe și poate interveni incertitudinea originii sau asupra autenticității

Capacitatea de a cumula dovezile din diferite surse privind autenticitatea unui obiect digital

Accesul și restricțiile la utilizare pot face dificilă reutilizarea datelor sau pot să nu fie respectate în viitor

Capacitatea de a lucra cu Drepturile Digitale în mod corect într-un mediu în continuă evoluție și schimbare

Pierderea capacității de a identifica locația datelor

Un identificator unic care să fie cu adevărat permanent

Deținătorul actual al datelor, fie că este o organizație sau un proiect, poate să își înceteze existența în viitor

Brokerajul organizațiilor pentru a ține datele și capacitatea de a împacheta informația pentru a transfera informația între organizațiile pregătite pentru prezervarea pe termen lung

Cei cărora le încredințăm resursele digitale pot să dea greș în misiunea lor

Existența unui proces de certificare astfel ca cei interesați să aibă încredere în prezervarea pe termen lung

 

Se apropie Conferința IFLA cu numărul 77 și mi-a fost semnalată lucrarea Angelei Repanovici privind „Educația și instruirea pentru managerii depozitelor digitale”, care a primit acceptul pentru a fi prezentată la secțiunea Educație și instruire pe firul 217 - Educație pentru prelucrarea digitală (Education for digital curation). {sharethis}

Dincolo de aspectele pur tehnice ale lucrării (conturarea cadrului colecțiilor digitale care necesită forme noi de management) trebuie spus că, de fapt, aceast articol este o invitație adresată specialiștilor din cele mari instituții de memorie să vină împreună pentru a găsi răspunsuri la aspectele ce țin de prelucrarea digitală a colecțiilor care sunt în continuă creștere, dar ale căror viitor nu li se poate desluși trendul.