reprezentare logo Kosson

Resurse Profesionale

Această secţiune îşi propune alcătuirea unui corp unitar de texte de maxim interes care privesc Ştiinţele Informării. Marea parte a textelor vor fi orientate către aspectul practic şi mai puţin pe cel teoretic. Prin această secţiune se doreşte impulsionarea practicienilor către abordarea noilor tehnici şi tehnologii.

Să ne imaginăm dragi colegi cam cum ar arăta propunerea lui Tim Berners-Lee, dacă acum am aplica drepturile de autor auxiliare. Ceea ce aveți mai jos este modelul propus la începutul anilor 90 ai secolului trecut pentru a dezvolta resurse electronice de informare în cadrul CERN.

ancilary Copyright New Information Model - este modelul propus de TBL și reprelucrat. Peste fiecare link intern care indica o relație, am aplicat un semn al copyright-ului pentru a indica absurditatea propunerilor drepturilor de autor auxiliare

Ar fi amuzant dacă nu puțin înspăimântător. Cum ar fi dacă pentru orice ai face în acest moment pe Internet să ți se ceară o taxă per link, per platformă sau per pachet de conținut. Ar fi cel puțin ca un nu cerc al iadului digital, dacă ar fi chiar considerată o astfel de aberație. Dar haideți să continuăm și în acest articol seria gândurilor pe marginea unor demersuri periculoase, dacă ar fi să ignorăm ridicolul.

Digital Single Market - Piața Unică Digitală

La data de 6 mai 2015, Comisia a adoptat „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa (COM(2015) 192 final). Acest document este cel care inițiază eforturile de actualizare a cadrului european privind drepturile de autor. Toată tetavura este despre stabilirea cadrului unitar european privind drepturile de autor. În acest articol, explorăm mai departe câteva aspecte pe care le implică efectele adoptării drepturilor auxiliare - ancillary copyright.

Add a comment

La Bibilioteca Centrală Universitară din Cluj-Napoca a apărut o bibliografie tematică selectivă, un efort al doamnei Ana Maria Căpâlneanu.

Vă invit să accesați lucrarea la http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/65570/1/LIS.pdf

Mai jos este cuvântul din deschiderea lucrării din care veți afla mult mai mult.

“Bibliografia LIS identifică şi oferă spre consultare sursele monografice de informare în biblioteconomie şi ştiinta informării, aflate în colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Ea vine în sprijinul studenţilor şi profesorilor de la facultăţile de profil şi, deopotrivă, colegilor bibliotecari dornici de perfecţionare şi educare continuă.

În cadrul lucrării, sursele selectate au fost organizate în strânsă legătură cu programa universitară. Am considerat important ca noţiunile şi conceptele de bază, principiile fundamentale de biblioteconomie, management de bibliotecă, management al informaţiei şi al cunoaşterii, informare şi comunicare mediată de computer, reţele şi sisteme informaţionale, Internet etc. să poată fi aprofundate şi prin studierea monografiilor de specialitate, în complementaritate cu celelalte surse, de alt tip (documente seriale, articole din periodice etc.) sau în alt format (documente electronice, multiple şi variate contribuţii publicate pe Internet etc.). În acelaşi timp, avem convingerea că demersul de formare şi auto-formare continuă a colegilor bibliotecari ar putea fi deopotrivă susţinut de sursele semnalate în acest instrument bibliografic. Bibliografia de faţă are rolul de a asigura accesul cât mai rapid şi mai facil posibil către aceste surse de informare, oferind elemente de identificare consistente.

Add a comment

În contextul digitizării în masă, bibliotecile au întâmpinat dificultăţi în cazul conţinutului cultural care continuă să fie protejat, iar titularii de drepturi nu se cunosc. Digitizarea conţinutului aflat în domeniul public a fost epuizat de către bibliotecile care au început să demareze proiecte de digitizare a operelor protejate. S-a evidenţiat o categorie aparte, aşa-numitele „opere orfane”.

Conceptul de „operă orfană” a fost introdus pentru a desemna operele pentru care, din motive circumstanţiale, lipsesc datele bibliografice cele mai importante şi nu se pot determina sau contacta deţinătorii de drepturi. Sunt opere care nu au fost „semnate” de către autorul lor intelectual.

Orice utilizare sau exploatare a unei opere orfane presupune un risc juridic, rezultând un „îngheţ” al operei, care devine un element mort şi inert al patrimoniului cultural. La acestea se adaugă alte riscuri legate de prezervarea operei, învechirea sau obsolescenţa suportului sau formatului de fixare, în detrimentul autorului/autorilor operei şi publicului care este privat de o anumită parte a patrimoniului cultural.

Definirea unei opere orfane este problematică datorită incapacităţii unui potenţial utilizator de a identifica şi localiza posesorul drepturilor unei lucrări, dar şi situaţiei în care acesta este localizat, dar permisiunea de a reutiliza opera nu se poate realiza din diferite motive.

Add a comment

Embedr

Embedr este un instrument care permite introducerea în propriile pagini a unor imagini de înaltă calitate.
Datele de atribuire sunt atașate automat atunci când incluzi imaginea de la Embedr în propriul site. Toate imaginile de la Embedr sunt de înaltă rezoluție, au cel puțin 4 megapixeli. Embedr îți permite să te joci cu imaginea. Poți mări, focaliza, tăia și descoperi noi detalii pe imagine. Toate imaginile de la Embedr sunt fie în domeniul public, fie poartă o licență deschisă. Acest lucru permite distribuirea și reutilizarea.

Embedr folosește API-ul Europeana pentru a selecta imagini de la instituțiile de patrimoniu care contribuie.

Embedr este de fapt o implementare a protocolului IIIF - International Image Interoperability Framework (http://iiif.io/). Embedr adaugă o metodă de introducere a imaginilor în propriile pagini, fiind inclusse metadate de proveniență.
Acest instrument se bazează pe tehnologie cu sursă deschisă și este dedicat pentru sectorul patrimoniului (https://github.com/klokantech/embedr).

Mai multe detalii pot fi descoperite accesând http://embedr.eu/

Add a comment

Ancillary copyright - drepturi de autor auxiliare

În ajunul încheierii colectării contribuțiilor pentru consultarea publică lansată de Comisia Europeană privind „rolul editurilor în lanțul de valoare al drepturilor de autor și a «excepțiilor privind panorama»”, se pune întrebarea cât de mult trebuie extinse drepturile de autor pentru a împăca interesul creatorilor de informație cu cele ale celor care le citesc, procesează și propagă ca parte a modelului propriu de afaceri.

Pe scurt, înseamnă că agregatorii online de conținut și motoarele de căutare vor plăti o taxă pentru micile fragmente expuse pentru a face trimiterea către conținutul original. Este vorba despre faimoasa „taxă Google” care țintea serviciile de știri ale Google care aduceau fragmente și imagini în conținutul agregat.

Acest cadru de gândire este unul defectuos care conduce la pierderi pentru cei care solicită această taxare. Este cazul Germaniei și al Spaniei. În cazul Spaniei, chiar Asociația Editorilor de Reviste a concluzionat că „nu există nici o justificare empirică sau teoretică pentru introducerea unei taxe care să fie plătită de agregatorii de știri editurilor pentru a face linking către conținutul lor” (Neighbouring rights and wrongs of European copyright law).

Add a comment

Wikipedia Library owl.svg

8 motive pentru care Wikipedia contează pentru bibliotecari

1. Wikipedia este locul în care membrii comunității voastre își încep căutarea

Wikipedia este accesată de peste 8000 de ori pe secundă și are peste 500 de milioane de vizitatori în fiecare lună. Și nu vin pentru a face concursuri cine știe câștigă; studiile indică faptul că specialiștii care lucrează în clinici (incluzând și doctorii) și profesorii din universități, de multe ori își pornesc cercetările cu Wikipedia.

2. Wikipedia este locul unde se fac descoperiri

Wikipedia nu doar condensează cunoașterea, o și citează. Referințele bibliografice extinse ale Wikipediei o face să fie pe poziția a zecea în topul celor care fac referințe prin CrossRef DOI pe internet. De cele mai multe ori cercetarea modernă pornește cu o căutare pe Google, aterizează pe un articol Wikipedia și se termină cu una din resursele citate.

3. Wikipedia este un instrument de cercetare util

Politicile privind posibilitatea de verificare și cea a Punctului de vedere neutru al Wikipediei necesită ca voluntarii să reprezinte și să citeze toate opiniile cu greutate ale unui anumit subiect. Wikipedia nu reprezintă doar „faptele” nucleu ale unui subiect, ci și o varietate de perspective cheie necesare pentru a dobândi o înțelegere critică a unui subiect.

Add a comment

Ghid pentru sistemul de referințe bibliografice HarvardScrie corect! este un ghid pentru sistemul de referințe bibliografice Harvard („autor-dată”).

Ghidul este un produs al proiectului european TEMPUS, RINGIDEA și reprezintă un ghid util pentru folosirea corectă a standardului de citare Harvard și de inserare a referințelor bibliografice.
Ghidul a fost tradus în limba română de către membrii proiectului de la Universitatea Transilvania din Brașov, sub coordonarea prof. Angela Repanovici.

În cadrul desfășurării secțiunii Cultura Informației în cadrul Conferinței ABR de la Iași, participanții au primit un exemplar tipărit.

Sperăm sa fie util tuturor membrilor comunității academice!

Descarcă ghidul

Add a comment

privind lista surselor corespunzătoare pentru fiecare categorie de opere sau de fonograme în scopul stabilirii statutului de operă sau fonogramă orfană

EMITENT: OFICIUL ROMÂN PENTRU DREPTURILE DE AUTOR
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 226 din 28 martie 2016

În conformitate cu prevederile art. 138 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare,
având în vedere Referatul Direcţiei registre şi gestiune colectivă nr. RG II/2.087 din 11 martie 2016,
ţinând cont de prevederile art. 112^4 alin. (4) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare,
în baza prevederilor art. 3 alin. (2) lit. a) şi ale art. 7 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 401/2006 privind organizarea, funcţionarea, structura personalului şi dotările necesare îndeplinirii atribuţiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu modificările ulterioare, a Deciziei prim-ministrului nr. 427/2012 privind numirea doamnei Irina Lucan-Arjoca în funcţia de director general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum şi a Deciziei prim-ministrului nr. 278/2015 privind exercitarea atribuţiilor directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,

directorul general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor emite prezenta decizie.

ART. 1

În vederea stabilirii statutului de operă sau fonogramă orfană, instituţiile beneficiare au obligaţia de a efectua o căutare diligentă şi de bună-credinţă, prin consultarea surselor corespunzătoare pentru fiecare categorie de opere sau de fonograme, în vederea obţinerii unor informaţii care să ducă la identificarea sau localizarea autorului sau autorilor, astfel:

A) În cazul cărţilor publicate, sursele includ următoarele:

1. depozitul legal (Biblioteca Naţională a României), Biblioteca Academiei Române, cataloagele din bibliotecile universitare, bibliotecile specializate, bibliotecile publice, bibliotecile şcolare şi bibliotecile cultelor religioase;
2. Biblioteca Naţională a României prin evidenţele oferite de standardele internaţionale în domeniu: ISBN (numărul internaţional standard pentru cărţi) şi bazele de date cu cărţile tipărite;
3. asociaţiile editorilor şi autorilor, cum sunt Uniunea Editorilor din România (UER), Federaţia Editorilor din România (FER), Asociaţia Difuzorilor şi Editorilor - Patronat al Cărţii (ADEPC), Asociaţia Editorilor Români de Carte Juridică (AERCJ), Asociaţia Editorilor din România (AER), Societatea Editorilor din România (SER), Infocarte, Uniunea Scriitorilor din România, Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER), Asociaţia Revistelor, Imprimeriilor şi Editurilor Literare (ARIEL) şi altele asemenea;
4. bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă cu atribuţii în domeniul operelor scrise, în special ale organismelor ce gestionează dreptul de reproducere, cum sunt PERGAM, OPERA SCRISĂ.RO, COPYRO, AOTO, VISARTA şi altele asemenea.

B) În cazul ziarelor, revistelor, jurnalelor şi periodicelor, sursele includ următoarele:

1. Biblioteca Naţională a României prin evidenţele oferite de standardele internaţionale în domeniu: ISSN (numărul internaţional standard pentru publicaţii seriale);
2. depozitul legal (Biblioteca Naţională a României);
3. indexuri şi cataloage aparţinând fondurilor şi colecţiilor bibliotecilor universitare, bibliotecilor specializate, bibliotecilor publice, bibliotecilor şcolare şi bibliotecilor cultelor religioase;
4. asociaţii ale editorilor, ale autorilor şi ale jurnaliştilor, cum sunt Uniunea Editorilor din România (UER), Federaţia Editorilor din România (FER), Asociaţia Difuzorilor şi Editorilor - Patronat al Cărţii (ADEPC), Asociaţia Editorilor Români de Carte Juridică (AERCJ), Asociaţia Editorilor din România (AER), Societatea Editorilor din România (SER), Infocarte, Uniunea Scriitorilor din România, Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER), Asociaţia Revistelor, Imprimeriilor şi Editurilor Literare (ARIEL), Asociaţia Revistelor, Imprimeriilor şi Editurilor Literare (ARIEL), Asociaţia Jurnaliştilor din România, Clubul Român de Presă şi altele asemenea;
5. bazele de date ale organismelor de gestiune cu atribuţii în domeniul operelor scrise, inclusiv ale organismelor de reprezentare a drepturilor de reproducere, cum sunt PERGAM, OPERA SCRISĂ.RO, COPYRO, AOTO, VISARTA şi altele asemenea;
6. muzee şi colecţii publice de importanţă naţională, regională, judeţeană sau locală;
7. Arhivele Naţionale ale României;
8. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin Registrul Naţional de Opere.

C) În cazul operelor vizuale, şi anume cele din categoriile artelor plastice, fotografiei, ilustraţiilor, designului şi arhitecturii, precum şi în cazul schiţelor acestor opere şi ale altor astfel de opere care figurează în cărţi, jurnale, ziare şi reviste sau în cazul altor opere, sursele includ următoarele:

1. sursele prevăzute la punctele A) şi B);
2. bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special în cazul artelor vizuale, inclusiv organismele de reprezentare a drepturilor de reproducere cum este VISARTA şi altele asemenea;
3. agenţiile de presă şi alţi deţinători de arhive fotografice;
4. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin Registrul Naţional de Opere.

D) În cazul operelor audiovizuale şi al fonogramelor, sursele includ următoarele:

1. depozitul legal (Biblioteca Naţională a României);
2. asociaţii ale producătorilor din ţara respectivă;
3. bazele de date ale instituţiilor patrimoniului cinematografic sau sonor, cum sunt Arhiva Naţională de Filme, Societatea Română de Televiziune, Institutul de Etnografie şi Folclor "C. Brăiloiu", Institutul Naţional al Patrimoniului, Uniunea Cineaştilor din România, Societatea Română de Radiodifuziune, Electrecord şi altele asemenea, şi ale bibliotecilor universitare, bibliotecilor specializate, bibliotecilor publice, bibliotecilor şcolare şi bibliotecilor cultelor religioase;
4. bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special în cazul autorilor, artiştilor interpreţi sau executanţi, producătorilor de fonograme şi producătorilor din domeniul audiovizual, cum sunt UNART, ARAIEX, CREDIDAM, APM, UCMR-ADA, UPFR, ADPFR, DACIN-SARA, UPFARARGOA, ARDAA, UPIF, UPVR, SOPFIA şi altele asemenea;
5. Biblioteca Naţională a României prin evidenţele oferite de standardele internaţionale în domeniu: ISMN (cod internaţional standardizat de identificare a publicaţiilor muzicale) şi UPFR prin evidenţele oferite de standardele internaţionale ISRC (numărul internaţional standard pentru înregistrări) pentru fonograme;
6. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin Registrul Naţional al Fonogramelor şi Registrul Naţional al Videogramelor.

ART. 2

Căutarea diligentă va presupune de asemenea şi verificarea oricăror informaţii ce se găsesc pe suporturile, ambalajele sau genericele operelor sau fonogramelor şi care pot duce la identificarea sau localizarea autorului sau autorilor.

ART. 3

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în calitate de autoritate competentă, poate să refuze înregistrarea operei considerate orfană în baza de date unică online. Refuzul va fi motivat de insuficienta căutare diligentă a beneficiarului operei orfane, indicând totodată acestuia ce alte surse ar mai trebui verificate.

ART. 4

Prezenta decizie stabileşte sursele pe teritoriul României şi nu exclude celelalte surse prevăzute de lege.

ART. 5

Prezenta decizie poate fi atacată la instanţele judecătoreşti de contencios administrativ.

ART. 6

Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe site-ul www.orda.ro.

Directorul general adjunct al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor,
Irina Lucan-Arjoca

Bucureşti, 11 martie 2016.
Nr. 21.

Add a comment

Cazul colaborativ

Importanța Wikipediei

  • este cel de-al șaptelea cel mai vizitat site web de pe internet
  • 500 de milioane de vizitatori lunar
  • 8000 de accese pe secundă
  • în top 10 al căutării referințelor pentru articolele științifice

Wikipedia este un punct de pornire omniprezent pentru cercetare. Studenții, bibliotecarii, chiar și doctorii, aruncă un ochi pe Wikipedia pentru a porni cercetarea, pentru a primi o perspectivă asupra domeniului, pentru a găsi surse relevante și pentru a intra în contact cu părerile comune și cu sumarele pentru un anumit domeniu. Utilizarea în acest fel al Wikipediei, reflectă dependența puternică de surse, care a rezultat în transformarea Wikipediei în cea mai mare bibliografie gestionată din istoria umanității. În era informațională, căutarea nu mai începe în bibliotecă. Începe cu o căutare făcută prin intermediul Google și după primele articole care trimit pe Wikipedia. Există o zicală în lumea bibliotecilor care spune că regăsirea informației se întâmplă „în altă parte”[1] (însemnând că nu în bibliotecă în sine). Ceea ce este mai puțin menționat este faptul că „în altă parte” este Wikipedia. Oricine are preocupări în științele informației, accesul public la informație, cunoaștere deschisă sau în disciplinele cu specializare, trebuie să înțeleagă rolul Wikipediei ca o resursă culturală puternică. Dimensiunea impresionantă a Wikipediei, a crescut odată cu gradul impresionant de utilizare, dar pentru o cultură digitală bine însușită este înțelegerea modului în care Wikipedia lucrează, de ce funcționează Wikipedia, când nu funcționează și cum să evaluezi gradul de credibilitate ca un consumator sofisticat de informație (pentru mai multe informații despre aceste însușirea acestor abilități, vezi paginile de asistență de la WP:Research). Universitățile și bibliotecile universitare sunt în poziția unică de a-și instrui studenții și personalul universitar privind cum ar trebui să fie folosită Wikipedia. Acestea sunt în poziția privilegiată de a îmbunătăți Wikipedia. Există o paletă variată de feluri de cooperare în beneficiul ambelor părți iar această pagină le va contura pentru a găsi și adapta programe care se potrivesc cel mai bine propriei instituții. Biblioteca Wikipedia împreună cu mulți alți membri ai comunităților Wikipediei, Resurselor educaționale deschise și Open GLAM sunt aici pentru a ajuta!

Add a comment

Reforma pentru drepturi de autor echilibrate pentru bibliotecile și arhivele din Europa

Echilibrul drepturilor de autor este esențial. Fără acesta vom eșua în sprijinirea așa cum se cuvine a științei, inovării și dezvoltării, fiind înfrânată ambiția unei piețe digitale unice. Dobândindu-l vom cultiva mai bine cunoașterea dincolo de granițe, vom împlini așteptările persoanelor cu dizabilități și ne vom bucura de toate beneficiile erei digitale. Cerem drepturi de autor echilibrate care să slujească acestor scopuri de care fiecare cetățean european va beneficia.

Add a comment

EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL  NR. 550 din 24 iulie 2015

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ARTICOL UNIC

Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, se completează după cum urmează:

1. După articolul 112^1 se introduc şapte noi articole, articolele 112^2 - 112^8, cu următorul cuprins:

"ART. 112^2

(1) Este considerată operă orfană acea operă sau fonogramă, prevăzută la art. 7, 8 şi art. 103 alin. (1), în cazul în care niciun titular al drepturilor de autor asupra operei sau fonogramei nu este identificat sau, chiar dacă unul sau mai mulţi dintre titulari sunt identificaţi, niciunul nu este localizat, în pofida efectuării şi înregistrării unei căutări diligente a titularilor drepturilor de autor.

(2) Statutul de operă orfană se aplică următoarelor categorii de opere şi fonograme care sunt protejate prin drepturi de autor şi care au fost publicate pentru prima dată într-un stat membru sau, în absenţa publicării, care au fost difuzate pentru prima dată într-un stat membru:
a) operelor sub formă de cărţi, jurnale, ziare, reviste sau alte scrieri care se găsesc în colecţiile bibliotecilor, instituţiilor de învăţământ sau muzeelor accesibile publicului, precum şi în colecţiile arhivelor sau ale instituţiilor patrimoniului cinematografic sau sonor;
b) operelor cinematografice, audiovizuale şi fonogramelor aflate în colecţiile bibliotecilor, ale instituţiilor de învăţământ sau ale muzeelor accesibile publicului, precum şi în colecţiile arhivelor sau ale instituţiilor patrimoniului cinematografic sau sonor;
c) operelor cinematografice şi audiovizuale şi fonogramelor produse de organismele publice de radiodifuziune şi de televiziune până la 31 decembrie 2002 inclusiv şi aflate în arhivele acestora;
d) operelor şi fonogramelor prevăzute la lit. a) - c), care nu au fost niciodată publicate sau difuzate, dar care au fost puse la dispoziţia publicului de către instituţiile prevăzute la art. 112^3 alin. (1), cu consimţământul titularilor drepturilor de autor, numai dacă este rezonabil să se presupună că titularii drepturilor de autor nu s-ar opune utilizărilor prevăzute la art. 112^3;
e) operelor şi altor obiecte protejate care sunt integrate sau încorporate în operele ori fonogramele prevăzute la lit. a) - d) sau care constituie parte integrantă a operelor sau fonogramelor respective.

(3) În situaţia în care titularul dreptului de autor este identificat ori localizat ulterior, opera sau fonograma respectivă îşi încetează statutul de operă orfană.

(4) Atunci când o operă sau o fonogramă are mai mulţi titulari de drepturi de autor şi nu toţi sunt identificaţi sau, chiar dacă sunt identificaţi, nu sunt localizaţi în urma unei căutări diligente şi nu sunt înregistraţi în conformitate cu prevederile art. 112^5, opera sau fonograma poate fi utilizată în conformitate cu prevederile art. 14 şi 15, cu condiţia ca aceia dintre titularii de drepturi care au fost identificaţi şi localizaţi să fi autorizat, în legătură cu drepturile pe care le deţin, instituţiile prevăzute la art. 112^3 alin. (1) să efectueze reproducerea şi să o pună la dispoziţia publicului.

(5) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere drepturilor asupra operei sau fonogramei ai cărei titulari au fost identificaţi şi localizaţi.

(6) Dispoziţiile privind operele orfane nu se aplică în privinţa operelor anonime sau sub pseudonim.

ART. 112^3

(1) Utilizarea operelor sau fonogramelor orfane de către biblioteci, instituţii de învăţământ şi muzee accesibile publicului, precum şi de către arhive, de către instituţii ale patrimoniului cinematografic sau fonografic şi de către organismele publice de radiodifuziune şi de televiziune, pentru a realiza obiective legate de misiunile lor de interes public, se poate realiza prin:
a) punere la dispoziţia publicului, în sensul art. 15;
b) reproducere, în sensul art. 14, în vederea digitizării, punerii la dispoziţie, indexării, catalogării, conservării sau restaurării.

(2) Instituţiile prevăzute la alin. (1) pot utiliza o operă orfană numai în scopul realizării obiectivelor legate de misiunile lor de interes public, în special conservarea operelor şi fonogramelor aflate în colecţiile lor, restaurarea acestora şi furnizarea de acces în scop cultural şi educaţional la acestea. Aceste organisme pot obţine venituri din utilizarea operelor orfane în scopul exclusiv de acoperire a costurilor legate de digitizarea şi de punerea acestora la dispoziţia publicului.

(3) Instituţiile prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a preciza numele autorilor identificaţi şi ale altor titulari ai drepturilor de autor în toate utilizările unei opere orfane.

(4) Dispoziţiile prezentei legi nu aduc atingere libertăţii contractuale a instituţiilor prevăzute la alin. (1) în ceea ce priveşte exercitarea misiunilor lor de interes public, îndeosebi în ceea ce priveşte acordurile de parteneriat public-privat.

(5) Titularii drepturilor de autor care pun capăt statutului de operă orfană al operelor sau fonogramelor lor beneficiază de o compensaţie echitabilă pentru utilizarea de către instituţiile prevăzute la alin. (1) a acestor opere sau fonograme, în condiţiile legii.

(6) Compensaţia echitabilă, prevăzută la alin. (5), se stabileşte în funcţie de numărul de copii/reproduceri realizate după opera sau fonograma respectivă.

ART. 112^4

(1) În scopul stabilirii statutului de operă orfană, instituţiile prevăzute la art. 112^3 alin. (1) se asigură că pentru fiecare operă individuală sau fonogramă se efectuează o căutare diligentă şi de bună-credinţă, prin consultarea surselor corespunzătoare pentru fiecare categorie de opere sau fonograme în cauză.

(2) Căutarea diligentă se efectuează obligatoriu înaintea utilizării operei sau fonogramei.

(3) Dacă există indicii că s-ar putea găsi informaţii relevante cu privire la titularii drepturilor de autor în alte ţări, se consultă, de asemenea, sursele de informaţii disponibile din ţările respective.

(4) Sursele prevăzute la alin. (1) vor fi stabilite, prin decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, în urma consultării cu titularii de drepturi de autor şi cu utilizatorii, pentru fiecare categorie de opere sau de fonograme.

(5) În cazul cărţilor publicate, sursele includ următoarele:
a) depozitul legal, cataloagele din biblioteci, fişierele de autoritate deţinute de biblioteci şi de alte instituţii;
b) asociaţiile editorilor şi autorilor din ţara respectivă;
c) bazele de date şi registrele existente, WATCH (Writers Artists and their Copyright Holders - scriitori, artişti şi deţinătorii de drepturi de autor ai acestora), ISBN (International Standard Book Number - numărul internaţional standard pentru cărţi) şi bazele de date cu cărţile tipărite;
d) bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special ale organismelor de reprezentare a drepturilor de reproducere;
e) surse care integrează baze de date şi registre multiple, inclusiv VIAF (Virtual International Authority Files - Dosare Virtuale Internaţionale de Autoritate) şi ARROW (Accesible Registries of Rights Information and Orphan Works - registre accesibile ale informaţiilor privind drepturile de autor şi ale operelor orfane).

(6) În cazul ziarelor, revistelor, jurnalelor şi periodicelor, sursele includ următoarele:
a) ISSN (International Standard Serial Number - numărul internaţional standard pentru publicaţii seriale), pentru publicaţiile seriale;
b) indexuri şi cataloage aparţinând fondurilor şi colecţiilor bibliotecilor;
c) depozitul legal;
d) asociaţii ale editorilor, ale autorilor şi ale jurnaliştilor din ţara respectivă;
e) bazele de date ale organismelor de gestiune relevante, inclusiv ale organismelor de reprezentare a drepturilor de reproducere.

(7) În cazul operelor vizuale, şi anume cele din categoriile artelor plastice, fotografiei, ilustraţiilor, designului şi arhitecturii, precum şi în cazul schiţelor acestor opere şi ale altor astfel de opere care figurează în cărţi, jurnale, ziare şi reviste, sau în cazul altor opere, sursele includ următoarele:
a) sursele prevăzute la alin. (5) şi (6);
b) bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special în cazul artelor vizuale, inclusiv organismele de reprezentare a drepturilor de reproducere;
c) bazele de date ale agenţiilor de imagini, dacă este cazul.

(8) În cazul operelor audiovizuale şi al fonogramelor, sursele includ următoarele:
a) depozitul legal;
b) asociaţii ale producătorilor din ţara respectivă;
c) bazele de date ale instituţiilor patrimoniului cinematografic sau sonor, după caz, şi ale bibliotecilor naţionale;
d) bazele de date cu standarde şi identificatori pertinenţi, cum ar fi ISAN (International Standard Audiovisual Number - Numărul Internaţional Standard pentru Opere Audiovizuale) pentru materialul audiovizual, ISWC (International Standard Music Work Code - numărul internaţional standard pentru opere muzicale) pentru opere muzicale şi ISRC (International Standard Recording Code - numărul internaţional standard pentru înregistrări) pentru fonograme;
e) bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special în cazul autorilor, artiştilor interpreţi sau executanţi, producătorilor de fonograme şi producătorilor din domeniul audiovizual;
f) genericul şi alte informaţii care figurează pe ambalajul operelor;
g) baze de date ale unor asociaţii relevante care reprezintă o categorie specifică de titulari de drepturi.

(9) Căutarea diligentă se efectuează în statul membru în care opera a fost publicată pentru prima dată sau, în absenţa publicării, în statul membru în care opera a fost radiodifuzată pentru prima dată, cu excepţia operelor cinematografice sau audiovizuale al căror producător îşi are sediul sau reşedinţa obişnuită într-un stat membru, caz în care căutarea diligentă se desfăşoară în statul membru în care producătorul îşi are sediul sau reşedinţa obişnuită. În acest caz, căutarea diligentă se efectuează în statul membru în care se află organismul care a pus la dispoziţia publicului opera sau fonograma, cu consimţământul titularului drepturilor de autor.

(10) Instituţiile prevăzute la art. 112^3 alin. (1) păstrează evidenţa căutării lor diligente şi furnizează următoarele informaţii autorităţii naţionale competente, respectiv Oficiului Român pentru Drepturile de Autor:
a) rezultatele căutărilor diligente pe care le-au efectuat şi care au condus la concluzia că o operă sau o fonogramă este considerată operă orfană;
b) utilizarea operelor orfane;
c) orice schimbare privind statutul de operă orfană;
d) datele de contact.

ART. 112^5

Oficiul Român pentru Drepturile de Autor adoptă măsurile necesare pentru ca informaţiile prevăzute la art. 112^4 alin. (10), primite din partea instituţiilor prevăzute la art. 112^3 alin. (1), să fie comunicate Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne, pentru a fi înregistrate în baza de date online unică, accesibilă publicului, creată şi administrată de către acesta, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 aprilie 2012 privind atribuirea către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (mărci, desene şi modele industriale) a unor sarcini legate de asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv reunirea reprezentanţilor sectorului public şi privat în cadrul Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală.

ART. 112^6

(1) În cazul în care o operă sau o fonogramă este considerată operă orfană într-un alt stat membru al Uniunii Europene, conform art. 112^2, atunci este considerată orfană şi pe teritoriul României şi poate fi utilizată şi accesată în conformitate cu prezenta lege.

(2) Această prevedere se aplică şi operelor şi fonogramelor prevăzute la art. 112^2 alin. (4), în măsura în care este vorba despre drepturile titularilor de drepturi de autor neidentificaţi sau nelocalizaţi.

ART. 112^7
Nicio dispoziţie a prezentei legi, privitoare la operele orfane, nu aduce atingere dispoziţiilor privind brevetele, mărcile înregistrate, desenele şi modelele industriale, modelele de utilitate, topografia semiconductoarelor, caracterele tipografice, accesul condiţionat, accesul serviciilor de radiodifuziune sau televiziune la transmisia prin cablu, protecţia tezaurelor naţionale, cerinţele privind depozitele legale, practicile restrictive şi concurenţa neloială, secretele comerciale, securitatea, confidenţialitatea, protecţia datelor şi respectarea vieţii private, accesul la documente publice, dreptul contractual, libertatea presei şi libertatea de exprimare în mijloacele de informare în masă.

ART. 112^8

Titularul drepturilor de autor asupra unei opere sau fonograme considerate a fi operă orfană are, în orice moment, posibilitatea de a pune capăt statutului de operă orfană."
2. La articolul 123^1 alineatul (1), după litera g) se introduce o nouă literă, litera h), cu următorul cuprins:
"h) dreptul la compensaţie echitabilă pentru operele orfane."
3. La articolul 151^2, după litera h) se introduce o nouă literă, litera i), cu următorul cuprins:
"i) Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite utilizări permise ale operelor orfane, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 27 octombrie 2012."

* Prezenta lege transpune Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite utilizări permise ale operelor orfane, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 27 octombrie 2012.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA

PREŞEDINTELE SENATULUI
CĂLIN-CONSTANTIN-ANTON POPESCU-TĂRICEANU

Bucureşti, 21 iulie 2015.
Nr. 210.

Add a comment

Subcategorii

Aceasta este categoria unde veți putea găsi materiale din domeniul Culturii Informației.

Pentru că este nevoie de îndrumare la nivel de tutoriat, vă invităm să parcurgeți materialele propuse de colegii noștri.

Documentele relevante pentru Cultura Informației.

Rapoarte de activitate
Cursuri
Articole generale care privesc științele informației la nivel global.
Cadrul de reglementare a activităților breslei.

Legislația BAMG-urilor (Biblioteci, Arhive, Muzee, Galerii) din România. 

Legislație de bibliotecă pentru România.

Legislația arhivelor din România

Legislația aplicabilă muzeelor din România.

Acestă categorie conține acte emise de instituții ale Statului român care vin să completeze legislația primară pentru domeniu.

Vom aduce profilele de specialiști așa cum acestea sunt recunoscute la nivel național sub denumirea de standarde ocupaționale.

Profile de specialiști care lucrează în arhive.

Promovarea politicilor naționale, internaționale, la nivel asociativ și chiar instituționale - exemple de bune practici pentru biblioteci, arhive, muzee și galerii.

Aspecte practice care privesc activitatea de zi cu zi a breslei.

Membrii comunității sunt încurajați să folosească această categorie pentru a-și încadra articolele cu tematică dedicată.

Această secțiune va găzdui resurse dedicate celor care sunt obișnuiți să învețe cu ajutorul îndrumărilor filmate.

Această secțiune este dedicată practicii conservării paginilor web.