Tipărire
Părinte: Acces Deschis (OA)
Categorie: Despre&Promovare
Accesări: 3809

Felicităm Comisia Europeană pentru angajamentul în inițiativa OpenAIRE, care dorește să ofere infrastructura necesară pentru împărtășirea cunoașterii rezultate din finanțarea CE în cercetarea din Europa. Ca și evaluatori ai acestui proiect, am fost impresionați de progresul făcut de proiectul OpenAIRE după primul an. Totuși oportunitățile existente pentru creștere circulației cunoașterii cunoașterii se extind cu mult dincolo de obiectivele acestui proiect și simțim că este absolut necesar de a aduce aceste teme și oportunități generoase în atenția Comisiei pentru o posibilă acțiune. Noi credem că aceste teme sunt de o importanță critică pentru progresul comunicării între oamenii de știință, precum și între cetățeni și bunul public pe care-l reprezintă. Am schițat această declarație în spiritul alocuțiunii Vice-președintelui Comisiei Europene pentru Agenda Digitală, Neelie Kroes cu ocazia lansării OpenAIRE: „Informația științifică are puterea de a transforma în bine viețile noastre - este mult prea valoroasă pentru a fi închisă. Mai mult, fiecare cetățean al UE are dreptul să acceseze și să beneficieze de cunoașterea produsă folosindu-se fonduri publice.” {sharethis}

Extinderea unei infrastructuri a cunoașterii

OpenAIRE reprezintă o inițiativă extraordinară pe o scală impresionantă. A inițiat procesul de stabilire a unei infrastructuri necesare cercetătorilor care au finanțare de la UE să-și publice operele în regim de Acces Deschis într-un interval de șase-doisprezece luni. Făcând acești pași esențiali spre o mai mare deschidere spre progresul cercetării și al științei, printr-un mandat politic pentru accesul deschis și punerea la dispoziție a unei infrastructuri pentru a sprijini această politică, UE ar trebui acum, în opinia noastră, să ia în considerare noi modalități și mijloace pentru a construi pe acest momentum. Astfel, se va fructifica la maxim era digitală pentru a împlini binele public pe care această cunoaștere îl reprezintă. Multe dintre problemele subliniate mai jos au fost cuprinse în prezentare și în cadrul grupului prezent la evenimentul de lansare a OpenAIRE de la Ghent din 2 decembrie 2010, fiind încurajați de a le prezenta spre consultare publică în această Declarație de la Ghent. {xtypo_button1}Accesează textul și aici{/xtypo_button1}

Oportunitatea deschisă, așa cum o vedem, se găsește în convergența emergentă între elementele deschise în producția științifică a cunoașterii din zilele noastre. S-au înregistrat evoluții considerabile în oferirea accesului deschis la cercetare și știință; acțiuni sunt în curs de desfășurare pentru a oferi date deschise, pentru utilizarea de software cu sursă deschisă și pentru a crea resurse educaționale deschise, toate acestea adăugându-se la calitatea procesului de învățare în cel mai larg sens posibil. Aceste patru inițiative - accesul deschis, date deschise, software-ul cu sursă deschisă și resursele educaționale deschise - nu numai că reprezintă evoluții avansate în cercetare și educație, dar reduc și costurile în aceste domenii, exploatând mai eficient puterea computațională, îmbogățind experiența de învățare și oferind noi oportunități pentru industria de servicii în această economie bazată pe cunoaștere. Din aceste motive avem credința că CE va acționa corespunzător, mergând spre viitor pentru a lua în considerare modalități de a dezvolta politici, programe de cercetare și platforme pentru infrastructura care sprijină și contribuie la evoluția convergenței acestor patru elemente. Din această perspectivă, OpenAIRE reprezintă un prim pas în evoluția accesului deschis, fiind necesar un efort suplimentar în alte două domenii pentru a atinge o deschidere mai largă a cercetării, științei și educației.

Dezvoltând oportunitatea

Comunitatea Europeană ar putea dezvolta rapid convergența dintre accesul deschis și software-ul cu sursă deschisă prin extinderea investițiilor în conexiuni, indexare și suport pentru depozitele cu acces deschis (care se bazează pe software cu sursă deschisă în cele mai multe cazuri) printr-un program similar pentru sprijinirea platformelor pentru publicare deschisă. Aceste platforme de publicare ar permite societăților științifice și echipelor specializate să propulseze revistele cu peer-review și managementul monografiilor către modele cu acces deschis. Acest lucru nu numai că va permite versiunilor publicate ale operelor de cercetare și științifice să fie liber accesibile, dar va permite și ca aceste grupuri să rețină drepturile și controlul asupra propriilor activități iar în același timp realizând o largă distribuire și utilizare a operelor științifice. În acest sens, eforturile inițiale ale OpenAIRE pentru a facilita conexiunile și schimbul între depozite sunt încurajate.

Platformele deschise se pot extinde pentru a include arhivarea și indexarea seturilor de date, a instrumentelor de cercetare și a resurselor educaționale deschise. Va urma o mai bună împărtășire și remixare a acestor lucrări, permițându-se fără echivoc atribuirea și mențiunea drepturilor originare. Inițierea de medii pentru dezvoltarea creativității și pentru reutilizarea acestor resurse, ar putea deschise noi posibilități pentru extinderea cunoașterii, pentru noi forme de colaborare și ar facilita integrarea acestora în procesul educațional la toate nivelurile. În cazul educației, accesul la cele mai noi rezultate de cercetare, va crește considerabil dinamica și îmbogățirea materialelor educaționale, oferind în același timp oportunități pentru integrarea activităților de cercetare de înaltă calitate în sălile de curs.

În încheiere, propunem o extindere a strategiilor de comunicare a Comisiei Europene pentru a pune un accent mai mare pe valoarea științifică, profesională și publică a științelor sociale și umaniste, precum și a științelor. De vreme ce accesul deschis este posibil prin digitizare, nu trebuie privit ca o schimbare radicală, ci ca un nou capitol în expansiunea istorică a dreptului oamenilor la cunoaștere.

O revizuire imediată a politicii pentru o mai mare deschidere

Pentru a asigura avantaje depline în știință și educație oferite de inițiativa OpenAIRE a Comisiei Europene, recomandăm două revizuiri ale politicii cu acces deschis a CE (Clauza Specială 39 din Acordul de Finanțare PC7):

o   În primul rând, politica ar trebui să prevadă ca o operă depusă într-un depozit în conformitate cu politicile CE, ar trebui să fie depusă sub o licență non-excluzivă care să permită utilizarea deplină a operei. De exemplu, o licență Creative Commons Attribution va permite explicit reutilizarea întregului sau a unei părți a lucrării arhivate iar în același timp va asigura drepturile autorilor. În același timp, autorii pot oferi editorilor drepturile indispensabile asupra versiunii publicate. Altfel, utilizatorii vor întâmpina complicații inutile și restricții de utilizare fie și a unei părți, precum un table sau a unei ilustrații din cuprinsul acelei opere în procesul educațional și de cercetare.

o   În al doilea rând, dacă un editor refuză depozitarea cu acces deschis într-un depozit OpenAIRE, Clauza Specială 39 ar trebui să ceară nici mai mult, nici mai puțin, ca autorii finanțați de CE, să-și pună metadatele într-un depozit pentru a asigura astfel faptul că munca lor face parte din evidența CE a contribuțiilor la cercetare și știință. Această politică va face ca barierele aparente privind depozitarea în depozitele OpenAIRE să fie depășită.

Întrebări privind politicile pe termen lung

Dacă Comisia Europeană își dorește să dezvolte pe acest impuls pe care l-a atins în asimilarea Accesului Deschis la inițiativele privind Agenda Digitală și Uniunea Inovației, va trebui să răspundă la un număr de provocări pe care le ridică aceste oportunități pentru o mai mare deschidere pe termen lung:

o   Ce implicații politice și programe de cercetare CE ar trebui să le ia în considerare și să le întreprindă pentru a asigura faptul că cele patru domenii ale dezvoltării „deschise” (afectând publicațiile, datele, software-ul și educația) sunt integrate într-un mod mai productiv?

o   În ce moduri noi va fi prezentată finanțarea publică a cercetării în campaniile publicitare pentru a se asigura faptul că noile oportunități și disponibilitatea CE și a altor cercetări este văzută ca lucrând pentru binele public în creștere?

o   Ce lecții noi trebuie profesorii și studenții să-și însușească pentru a învăța să beneficieze de această nouă deschidere și în care experiență crescută va consta experiența educațională dată fiind bogăția studiilor originale, arhivelor, instrumentelor și a uneltelor pe care acea deschidere le-ar oferi-o?

o   Care sunt cele mai bune acorduri de licențiere care sunt necesare pentru a asigura cele mai bune utilizări ale materialelor puse la dispoziție de OpenAIRE și alte inițiative cu acces deschis? Cercetarea și contextele educaționale ar trebui luate în considerare în acest sens.

Teritoriul cunoașterii europene

Așa cum o vedem, infrastructura și dezvoltarea politicilor centrate pe deschidere au potențialul de a transforma Europa într-un „teritoriu al cunoașterii”, care este un spațiu al cunoașterii structurat pe mijloace și canale de comunicare. Cu alte cuvinte, Comisia Europeană va fi în poziția cea mai bună de a clarifica mijloacele și de a crește valoarea Ariei de Cercetare Europene. În timp ce vor rămâne conectați cu întreaga lume, cercetătorii europeni ar putea beneficia, de asemenea, de instrumentele care ar permite o mai bună colaborare în interiorul Europei. Astfel, aceste obiective pot fi asistate de computere, unde pot fi utilizate tehnici variind de la data mining până la web-ul semantic. Totuși, tehnicile deductive bazate pe mașini lucrează bine doar dacă documentele sunt liber disponibile, pot fi computate și dacă adăugarea de markup nu are ca rezultat violarea drepturilor de autor.

Cu astfel de instrumente, rețelele sociale potențiale ale cunoașterii europene ar putea să apară mai întâi în interconectarea documentelor și mai apoi, prin extensie, în conexiuni și colaborări între persoane, laboratoare și instituții. Sinergiile la nivel european ar putea fi ajutate foarte mult. Cu ajutorul unor astfel de instrumente, dacă apare o lucrare nouă și interesantă undeva în Europa, toți cei care ar putea fi interesați ar putea fi anunțați. În schimb, noi posibilități de colaborare vor apărea între toate regiunile europene, chiar și discipline mai puțin vizibile, specialități sau instituții de nișă implicate.

Deschiderea accesului și a reutilizării cercetării este o condiție importantă și necesară pentru a localiza corespunzător cunoaștere în societatea noastră. Accesul Deschis redefinește cum lucrează cunoașterea în societate. În acest moment, aceasta este produsă în cercuri specializate și circulă aproape exclusiv între aceste centre. Apoi, la un nivel secundar de activitate, este „popularizată” de un nivel de traducători de specialitate care acționează ca interfață între lumea cercetării și publicul larg. Cu Accesul Deschis această abordare în doi pași în ceea ce privește circulația cunoașterii nu ar fi atât de necesară. Decât să vedem lumea ca un sistem cu două caste: experții și publicul larg, infrastructurile cu acces deschis precum OpenAIRE, pur și simplu consideră populația ca fiind distribuită de-a lungul axelor de competență. Oamenii nu sunt experți sau ignoranți, pur și simplu sunt mai mult sau mai puțin competenți, curioși și motivați în abordarea lor pentru această cunoaștere. Puțini prezintă o competență deplină, dar, simetric, puțini sunt în totalitate ignoranți. De unde va veni următoarea idee bună nu se știe iar deschiderea cunoașterii tuturor poate genera idei creative cu totul și cu totul noi. În timp ce cercetătorii vor continua să fie la vârful cercetării cunoașterii, restul populației nu trebuie redus la rolul de spectatori.  Ceea ce a for început cu sprijinul Comisiei Europene pentru OpenAIRE în creșterea accesului deschis la cercetare și știință, oferă o oportunitate extraordinară pentru liderii europeni în repoziționarea cunoașterii ca o resursă globală în beneficiul tuturor.

Gregor Hagedorn, Institutul Julius Kühn, Berlin

Frederick Friend, University College London

Jean-Claude Guédon, Universitatea din Montréal

John Willinsky, Universitatea din Stanford

 

Autorii acestei Declarații semnează ca persoane și nu ca reprezentanți ai instituțiilor lor.