reprezentare logo Kosson
1. În căutarea unor răspunsuri noi

Cel mai ades majoritatea structurilor infodocumentare caută să scape de apăsarea dimensiunii colecţiilor care devin din ce în ce mai împovărătoare, mai ales când o creştere a colecţiilor atrage după sine şi costuri ce depăşesc cu mult sumele alocate.

La situaţia actuală poate că este cel mai potrivit să fie fixată ca ţintă declarată degrevarea structurilor infodocumentare de supradimensionarea colecţiilor pe care acestea le întreţin. Un lucru cu siguranţă trebuie întreprins: cel al degajării de preconcepţiile segmentării ariilor de competenţă şi expertiză în ceea ce priveşte managementul informaţiei de la achiziţie până la diseminare. Noile structuri - structurile mileniului nou, se găsesc în mijlocul dezvoltării unor noi modalităţi de a-şi deservi comunitatea utilizatorilor în slujba cărora au fost de fapt create.
Nimeni nu-şi mai poate permite să spună în acest moment: cărţile au drumul lor în ceea ce priveşte exploatarea informaţională, computerele au drumul lor în ceea ce priveşte prelucrarea, iar Internetul are drumul lui în ceea ce priveşte disemnarea.

Ar fi o perspectivă total greşită din care nimeni nu are nimic de câştigat cu atât mai puţin generaţiile care vin din urmă cu rapiditate al căror nivel de solicitudine structurile infodocumentare trebuie să se ridice prin multitudinea serviciilor şi calităţii acestora.

Fereastra este într-adevăr deschisă tuturor celor care gândesc că pot să zboare !
 
2. Şansa grafitului de a deveni diamant !

Este binecunoscut faptul că cel două elemente chimice: grafitul şi diamantul sunt identice din punct de vedere chimic, dar ce le distinge unul de celălalt sunt calităţile aflate la antipozi; primul este unul dintre cele mai fragile materiale cunoscute, iar cel din urmă este cel mai dur element natural cunoscut preţuit pentru valoarea estetică cât şi pentru cea industrială.

Diamant
Structura atomica a diamantului
Grafit
Structura atomica a grafitului


Am apelat la această comparaţie pentru a pune accentul deopotrivă pe diferenţele şi asemănările dintre lumea structurilor infodocumentare, care gestionează cultura şi memoria umanităţii pornind de la istoria sa până la cunoaşterea ştiinţifică şi lumea tehnologiei informatice de înalt nivel a cărei dezvoltare şi soluţii nu mai pot fi ignorate atâta vreme cât creşterea exponenţială a documentelor tipărite dar şi a celor non-carte tinde să depăşească puterea de stocare, prelucrare şi circulaţie prin diseminare pe care structurile actuale le oferă.

Desigur, comparaţia nu are ca bază dimensiunile calităţii sau ale competitivităţii domeniilor, ci pur şi simplu se doreşte a fi o bază de acceptare a faptului că domeniile încep să descopere locuri familiare în ceea ce priveşte acumularea, prelucrarea, stocarea şi diseminarea informaţiilor indiferent de suportul lor şi că încet, încet se produce o întrepătrundere a câmpurilor de activitate. Ne gândim bineînţeles la faptul că în acest moment există prea puţine biblioteci şi cu atât mai mult Agenţii Bibliografice Naţionale care să nu fi dezvoltat după măsura puterilor financiare o bază de date sau chiar sisteme complexe de stocare şi regăsire a informaţiilor multe dintre acestea fiind baza aplicaţiilor şi serviciilor on-line prin intermediul cărora îşi deservesc utilizatorii şi clienţii când ne referim la aplicaţiile comerciale. O parte dintre acestea vor fi dezvăluite pe măsură ce analiza la nivel european şi global continuă.
 
Paşii de grafit – Biblioteci Digitale

Ce sunt bibliotecile digitale ?

Hei, voi bibliotecarilor, etc., producători ai propriei voastre informaţii, acea lume e pe cale să se schimbe foarte mult odată cu computerizarea şi generaţia ei. Până şi lumea utilizatorilor voştri e pe cale să se schimbe foarte mult. Nu veţi putea sta acolo în mijlocul acestor schimbări gândind că veţi continua să monitorizaţi aceleaşi cantităţi şi aceleaşi depozite aşa cum sunteţi obişnuiţi să o faceţi.1

Câmpul de cercetare al bibliotecilor digitale implică creşterea civilizaţiei umane prin aplicarea tehnologiei digitale la problemele adresate de instituţii precum: biblioteci, arhive, muzee, şcoli, editori şi alte organisme din sfera informaţiei. Înainte de a pune în atenţie câteva formulări cu privire la bibliotecile digitale trebuie amintit faptul că sub conceptul bibliotecii electronice se află un altul mai vechi şi anume cel al accesului informaţional la „buricul degetelor”2 – cu rădăcinile în maşina lui Vannevar Bush: Memex (1945)3
 
Deşi, la începutul cercetărilor, existau mai mulţi termeni care denumeau acelaşi lucru („bibliotecă virtuală”, „bibliotecă electronică”, „biblioteca fără pereţi”), astăzi cel care este unanim acceptat de specialişti şi folosit şi în literatura de specialitate este: Biblioteca Digitală. Cleveland Gary continuă jalonarea începuturilor bibliotecilor digitale aducând în atenţie faptul că la începuturi (Nurnberg, 1995) prin pleiada denumirilor aduse aceluiaşi lucru (biblioteca digitală) se înţelegeau şi lucruri întrucâtva diferite, dar care, de fapt, alcătuiesc tabloul complet a ceea ce o bibliotecă digitală este: din punctul de vedere al proceselor de regăsire a informaţiei este o mare bază de date; pentru cei care se ocupau de studiul tehnologiei hipertext, este una din aplicaţiile particulare a metodelor hipertextului; pentru cei care lucrau în sfera serviciilor de furnizare de informaţii , era doar o aplicaţie a Internetului; pentru domeniul biblioteconomic, este un alt pas în continua automatizare a bibliotecilor care a început cu 25 de ani în urmă.

Se cuvine a fi amintite câteva repere istorice în ceea ce priveşte apariţia şi dezvoltarea bibliotecilor digitale. Astfel, începând cu anul 1993, DARPA ( Departament of Defence’s Advanced Research Projects Agency ), finanţează un proiect prin care se urmărea dezvoltarea arhitecturii unei biblioteci virtuale cu asistenţa Computer Science Technical Reports ( CS-TR ). Acest proiect se constituia în proiectul cadru având drept ţintă dezvoltarea unei biblioteci digitale în care un număr mare de obiecte, cuprinzând toate tipurile de materiale sunt accesibile prin intermediul reţelelor naţionale de computere..

  • Concluziile şi principiile generale care guvernau structura conceptuală a acestei noi organizaţii erau:
  • Cadrul tehnic să fie cuprins într-un cadru mai larg al legalităţii şi spaţiului social asociat. Din punct de vedere legal trebuie urmărită natura obiectelor digitale în contextul reprezentării lor sociale ca fiind expresia intelectuală protejată prin reglementări legislative ( copyright, dreptul de interpretare, etc. )
    • Din punct de vedere legal trebuie urmărită natura obiectelor digitale în contextul reprezentării lor sociale ca fiind expresia intelectuală protejată prin reglementări legislative ( copyright, dreptul de interpretare, etc. )
    • De asemenea, trebuie avut în vedere aspectul valoric şi cultural, evitându-se calomnia, obscenitatea, etc. Societatea aşteaptă de la creatorii operelor să fie responsabili pentru conţinutul difuzat.
  • Înţelegerea conceptelor bibliotecii digitale este limitată de terminologie.
  • Terminologia se dovedeşte a fi o barieră atunci când cuvinte simple semnifică lucruri diferite pentru comunităţi. De exemplu, cuvinte precum: „copiere” şi „publicare”, au sensuri diferite pentru specialiştii în computere, editori şi jurişti.
  • În schema arhitecturii prezentată de Kahn şi Wilensky4 (vezi schema mai jos), obiectele din biblioteca digitală sunt numite „obiecte digitale”. Acestea sunt stocate în „depozite” şi sunt identificate de „indici”. Informaţia stocată într-un obiect digital este denumită „conţinut”, care este divizat în „date” şi informaţia despre date numită „metadate”. schema Obiecte digitale

    Mareste

  • Arhitectura pe baza căreia se construieşte biblioteca digitală trebuie să fie separată de conţinutul stocat în bibliotecă.
  • Obiectele unei biblioteci digitale sunt mult mai mult decât colecţii de biţi.
  • Numele şi identificatorul sunt cărămizile bibliotecii digitale.
  • Obiectul digital folosit este diferit de cel stocat.
  • Depozitele trebuie să poată menţine informaţia pe care o înglobează.
  • Utilizatorii vor produse intelectuale, nu obiecte digitale.
Dintre cele mai multe definiţii cea mai completă se pare că a fost formulată de Donald J. Waters (primul preşedinte al Digital Library Federation) în 1998, care denumea bibliotecile digitale ca fiind:

organizaţii care furnizează resursele, incluzând personal calificat, pentru a selecta, structura şi oferi acces intelectual la interpretarea, pentru distribuirea, menţinerea integrităţii şi garantarea prezervării în timp a colecţiilor de lucrări digitale astfel încât aceste organizaţii să fie pregătite şi economic disponibile pentru a fi utilizate de o comunitate definită sau un set de comunităţi5
 
Image
Structura serviciilor pe care le ofera Bibliotecile Digitale

Mareste

 
În binecunoscutul document al UDT (Universal Dataflow and Telecommunications ) – IFLA: Digital Libraries: Definitions, Issues and Challenges, Gary Cleveland porneşte de la presupunerea că Bibliotecile Digitale sunt în primul şi în primul rând biblioteci, trecând în baza acestei aserţiuni la înşiruirea caracteristicilor unui acest tip de bibliotecă:
  • Bibliotecile Digitale sunt de fapt faţa digitală a bibliotecilor tradiţionale, care includ deopotrivă în colecţiile sale materialele tradiţionale, dar şi cele digitale.
  • Bibliotecile Digitale vor include toate procesele şi serviciile, care formează coloana vertebrală a unei biblioteci. În orice caz, aceste procese tradiţionale vor suferi modificările tehnologice care se cer pentru a deveni cu adevărat o bibliotecă digitală.
  • La modul ideal, bibliotecile digitale furnizează o viziune coerentă asupra tuturor informaţiilor conţinute indiferent de formă sau format.
  • Bibliotecile Digitale vor deservi anumite comunităţi pentru care au fost create, aşa cum bibliotecile tradiţionale o fac cu toate că aceste comunităţi vor fi dispersate în lungul şi-n latul reţelei.
  • Bibliotecile Digitale vor beneficia deopotrivă de serviciile bibliotecarilor şi ale informaticienilor pentru a deveni viabile.6
Important este şi felul în care este tratată de acelaşi cercetător preconcepţia zilelor de început ale Bibliotecii Digitale când, greşit se credea că se va putea realiza un sistem digital complet care să furnizeze accesul instantaneu la toată informaţia pentru toate sectoarele de activitate de oriunde de pe mapamond. Aceasta este pusă în contrast cu realitatea zilelor noastre când iniţiativele de constituire a bibliotecilor digitale se lovesc de impedimente financiare si logistice considerabile ce nu pot fi acoperite decât în mod cooperativ – concep, de altfel, foarte, foarte important pentru structurile în care se vor transforma toate iniţiativele cooperatiste ale zilelor noastre după cum vom discuta mai jos.

Demnă de amintit este şi modelul de dezvoltare a Bibliotecilor Digitale pe care-l prezintă Gary Marchionini şi Edward A. Fox7 :
Image
 
Lucrul cu o bibliotecă digitală apare în spaţiul pe care-l descriu vectorii desemnaţi (vezi figura): comunitate, tehnologie, servicii şi conţinut.

COMUNITATEA: este dimensiunea care include nevoile de informare, comportamentele de căutare a informaţiei şi atitudinea individului din cadrul comunităţii.

TEHNOLOGIA: serveşte ca motor ce conduce la schimbări continue în soluţiile care concresc în jurul necesităţilor, dorinţelor şi a fezabilităţii. Cercetătorii din domeniul Bibliotecilor Digitale au balansat progresul tehnic realizat în reţelistică, stocare şi regăsire, reprezentare multimedia şi design al interfeţei cu utilizatorul pentru a lega utilizatorii de Bibliotecile Digitale şi de a lega bibliotecile digitale unele de celelalte.

SERVICIILE
: reflectă funcţionalitatea care o permit sistemele pentru comunitatea utilizatorilor pe care o deserveşte.

CONŢINUT: este la ceea ce ne gândim când ne gândim la obiectele digitale.
După cum se observă din figură, tendinţa este vădit orientată pe creşterea tehnologică şi acumularea de conţinut digital.
 
1Englebart Douglas. 1959. [cugetare] apud. Marchionini, Gary. Progress toward digital libraries: Augmentation through integration. <http://www.ils.unc.edu/~march/IP&M_intro.pdf
2Cleveland, Gary. Martie 1998. Digital Libraries:Definitions, Issues and Challenges <http://www.ifla.org/VI/5/op/udtop8/udtop8.htm
3Director al Oficiului de Cercetare Ştiinţifică şi dezvoltare al SUA. 1945.
4Kahn, Robert; Wilensky, Robert. 13 Mai 1995. A framework for distributed digital object services. www.dlib.org [cnri.dlib/tn95-01]
5Waters, J. Donald. August 1998. What are Digital Libraries? <http://www.clir.org/pubs/issues/issues04.html [23 Februarie 2004]
6Cleveland, Gary. Martie 1998. Digital Libraries: Definitions, Issues and Challenges. http://www.ifla.org/udt/op/[18 Ianuarie 2004].
7Marchionini, Gary; A. Fox, Edward. Progress toward digital Libraries. www.ils.unc.edu/~march/IP&M_intro.pdf [8 Noiembrie 2003].