Tipărire
Părinte: Resurse Profesionale
Categorie: Know-How
Accesări: 3662

A. Problematica Europeana

A.1. Ce este portalul europeana.eu ?

Biblioteca Digitală Europeană [www.europeana.eu] este deja bine cunoscută lumii intelectuale europene (sper că și publicului larg.)
Totuși auto-prezentarea fațetelor ei merită reamintită:
{xtypo_quote}* Pentru utilizatori: Europeana este un punct de acces unic pentru milioane de cărți, tablouri, filme, obiecte muzeale și documente arhivistice care au fost digitizate în întreaga Europă. Ea este o sursă de informații de autoritate provenite de la instituțiile culturale și științifice europene. 
* Pentru instituțiile memoriei: Europeana este o oportunitate de a ajunge la mai mulți utilizatori, de a-și spori traficul web, de a îmbogăți experiența utilizatorilor lor și de a construi noi parteneriate.
* Pentru profesioniștii din zona patrimonială: Europeana este o platformă pentru schimbul de cunoștințe între bibliotecari, curatori, arhiviști și industriile creative.
* Pentru elaboratorii de politici și finanțatori: Europeana este o inițiativă prestigioasă susținută de Comisia Europeană și o cale de a stimula economia creativă și de a promova turismul cultural.{/xtypo_quote}
Practic, Europeana este un catalog colectiv transnațional de resurse culturale digitale expuse de toate țările membre ale Uniunii Europene. E adevărat că are ambiții tehnice importante, dar, în esență, e un catalog, deoarece portalul stochează și expune metadatele (i.e. fișele catalografice ale) obiectelor digitale, astea fiind expuse pe saiturile furnizorilor, deci într-un mod foarte distribuit.

A2. Care sunt problemele expunerii obiectelor digitale ?

Din perspectivă tehnică, expunerea unui obiect digital în Europeana presupune:

Vechi

Nou

ş

U+015F

ș

U+0219

Ş

U+015E

Ș

U+0218

ţ

U+0163

ț

U+021B

Ţ

U+0162

Ț

U+021A

_
 

Modelul EDM cuprinde (în versiunea 5.2.3) 16 clase, din care 5 sunt preluate din alte ontologii. Taxonomia lor vede în figura 9, iar cea a proprietăților, în figura 10.



Din perspectiva drepturilor intelectuale, expunerea în Europeana presupune ca:

B. Experiența noastră practică: proiectul ATHENA

Proiectul european ATHENA (2009 – 2011) a fost o rețea de bune practici, în cadrul programului eContentPlus. A avut 109 parteneri, inclusiv CIMEC – Institutul de Memorie Culturală, iar scopul lui major a fost furnizarea de resurse culturale în Europeana, mai ales material muzeal. În cadrul acestui proiect, CIMEC a furnizat 16.258 de exponate, mai ales obiecte de muzeu, dar și texte sau facsimile digitale de cărți. În figura 12 se vede expunerea un volum facsimilat.


Metadatele asociate volumului, convertite în formatul XML specific proiectului (LIDO [Lightweight Information Describing Objects]), se văd în figurile 13, 14 și 15.
 

C. Experiența noastră practică: proiectul CARARE

CARARE este un proiect european de tip „rețea de bune practici” (2010-2012), în care Institutul Național al Patrimoniului este partener, alături de alte 28 de organizații, din 21 de țări.


Obiectivul proiectului este de a furniza Bibliotecii Digitale Europene resurse digitale reprezentând patrimoniul arheologic și arhitectural al partenerilor. Institutul nostru a furnizat deja peste 1.800 de resurse culturale (cu mult mai multe imagini) și va mai furniza peste 2.000 de resurse.

În figurile 16 și 17 se vede o resursă expusă în Europeana, prin intermediul proiectului CARARE. Cele două imagini ilustrează cele două moduri de expunere: în primul caz resursa se află în contextul paginii web a furnizorului, adică așa cum o vede vizitatorul saitului de origine (URL-ul acestei pagini este consemnat în atributul isShownAt al fișei descriptive). În al doilea caz, obiectul digital propriu-zis este expus scos din context, astfel încât poate fi folosit în expoziții virtuale sau antologii (embeded), în care curatorul poate asocia propria descriere (URL-ul acestei pagini este consemnat în atributul isShownBy al fișei descriptive).


Fișa descriptivă a fiecărei resurse culturale trebuie convertită în formatul specific proiectului, adică să fie un fișier XML, care se conformează schemei CARARE. În figurile 18, 19 și 20 se văd fragmente din înregistrarea XML asociată resursei din figura 16. De remarcat în figura 20, elementul isShownAt, care conține adresa web a resursei (în contextul furnizorului).



D. Ce mai e de făcut ?

Multe sunt de făcut ! În 27 octombrie 2011, Comisia Europeană a emis o recomandare „privind digitizarea și accesibilitatea online a materialului cultural și conservarea digitală” (în românește). În anexa II, se văd obiectivele cantitative pentru 2015 (stabilite pe bază de populație, PIB pe locuitor, cam așa ceva). Obiectivul pentru România este înfricoșător: 789.000 de exponate ! Asta înseamnă cam 1.000 de resurse per zi lucrătoare ! Nu văd cum… Dar măcar să furnizăm un număr semnificativ.
 
...


Altă cerință „interesantă” este cea de la punctul c: „garantarea faptului că toate capodoperele aparținând domeniului public vor fi accesibile prin intermediul Europeana până în 2015”. Deci mai trebuie și să alegem „capodoperele” ! Să vedem cum definim o „capodoperă”.

Practic, nu cred că putem colecta/furniza un volum semnificativ de resurse culturale, dacă nu se instituie un mecanism gen catalog partajat, prin care instituțiile culturale și voluntarii să înregistreze/descrie materialul digital existent. Iar autoritățile trebuie să forțeze instituțiile care digitizează pe bani publici să descrie, să publice pe web și să înregistreze tot ce se digitizează.

Mai mult, Fundația Europeana (organismul care patronează Biblioteca Digitală Europeană) a recomandat, încă mai demult, ca fiecare Stat Membru să-și dezvolte un portal propriu — în paralel cu Europeana — în care să expună materialul pe care l-a expus în europeana.eu, în înfățișarea proprie specificului cultural al respectivei țări. Mai multe State Membre au pus deja în practică această recomandare. Exemple remarcabile sunt portalurile italian (CulturaItalia) și cel francez (Gallica).

Și România are în plan un astfel de portal, Culturalia.ro, pe numele lui (stipulat în Ordinul ministrului culturii și cultelor nr. 2467/2008, între atribuțiile agregatorului național). Cu resurse foarte limitate, se lucrează la el. În postarea următoare, o să descriu ce se face.


Articolul a fost publicat pe siteul original la: http://poliptic.wordpress.com/2012/05/24/152/