reprezentare logo Kosson

Image Creative Commons 3.0, a vehicle of thrust

Image

Corecţii la text ! 

Dragi prieteni,

 

Din discuţiile pe care le-am avut privitor la depozitele instituţionale, mecanismele de diseminare şi exploatare a informaţiilor, biblioteci electronice pentru materiale cu expresie digitală, depozite digitale pentru preprinturi, postprinturi şi lucrări de cercetare am tras concluzia că există un perimetru sensibil în care opiniile nu găsesc uşor un palier comun de expresie: proprietatea intelectuală şi garantarea acesteia.

 

Acest subiect delicat, care face parte din construcţia unui sistem de exploatare informaţională pornind de la receptarea contribuţiilor până la diseminarea unui produs sau serviciu cu valoare adăugată trebuie abordat cu metodă şi dorinţă de înţelegere a celor mai fine resorturi pentru motivul că numai astfel se poate construi un vehicul de încredere pentru participanţii în economia cunoaşterii.

 

Pentru a evita posibilele interpretări greşite ale demersului de popularizare a acestui articol voi menţiona unele corespondenţe cu textul Legii 8 din 1996 revizuită prin ochii şi experienţa unui specialist în ştiinţele informării şi nu a unui specialist în ştiinţele juridice. Rog astfel ochii cei mai avizaţi să ierte posibilele abateri şi erori şi să considere acest articol o bază de discuţii pluridisciplinară ulterioară.

Concepte
 

Public Domain – Domeniul Public: Cuprinde o arie a cunoaşterii şi inovaţiei asupra căreia nu există interese stabilite din partea unor persoane sau instituţii. Această arie a informaţiei şi creativităţii este considerată ca făcând parte din moştenirea intelectuală şi culturală comună pe care oricine o poate utiliza şi exploata în scopuri comerciale sau nu.

 

Creative Commons: Organizaţie non-profit fondată de Lawrence Lessig dedicată extinderii capacităţii unei lucrări pentru ca alţii să poată construi mai departe pe baza acesteia şi pentru a o putea partaja.

Image Creative Commons 3.0, a vehicle of thrust

Image

Corecţii la text ! 

Dragi prieteni,

 

Din discuţiile pe care le-am avut privitor la depozitele instituţionale, mecanismele de diseminare şi exploatare a informaţiilor, biblioteci electronice pentru materiale cu expresie digitală, depozite digitale pentru preprinturi, postprinturi şi lucrări de cercetare am tras concluzia că există un perimetru sensibil în care opiniile nu găsesc uşor un palier comun de expresie: proprietatea intelectuală şi garantarea acesteia.

 

Acest subiect delicat, care face parte din construcţia unui sistem de exploatare informaţională pornind de la receptarea contribuţiilor până la diseminarea unui produs sau serviciu cu valoare adăugată trebuie abordat cu metodă şi dorinţă de înţelegere a celor mai fine resorturi pentru motivul că numai astfel se poate construi un vehicul de încredere pentru participanţii în economia cunoaşterii.

 

Pentru a evita posibilele interpretări greşite ale demersului de popularizare a acestui articol voi menţiona unele corespondenţe cu textul Legii 8 din 1996 revizuită prin ochii şi experienţa unui specialist în ştiinţele informării şi nu a unui specialist în ştiinţele juridice. Rog astfel ochii cei mai avizaţi să ierte posibilele abateri şi erori şi să considere acest articol o bază de discuţii pluridisciplinară ulterioară.

Concepte
 

Public Domain – Domeniul Public: Cuprinde o arie a cunoaşterii şi inovaţiei asupra căreia nu există interese stabilite din partea unor persoane sau instituţii. Această arie a informaţiei şi creativităţii este considerată ca făcând parte din moştenirea intelectuală şi culturală comună pe care oricine o poate utiliza şi exploata în scopuri comerciale sau nu.

 

Creative Commons: Organizaţie non-profit fondată de Lawrence Lessig dedicată extinderii capacităţii unei lucrări pentru ca alţii să poată construi mai departe pe baza acesteia şi pentru a o putea partaja.

Pagina 2

 

Contextul apariţiei CC 3.0

  • încă din 2005, Creative Commons a lucrat pentru a da mai multă flexibilitate suitei de licenţiere

  • folosind CC, un artist poate invita publicul să împărtăşească opera sa sau să o facă parte a altei lucrări respectate fiind anumite condiţii.

Infrastructura

 

Pentru a înţelege mai mult din modul în care acţionează CC trebuie să fie prezentată infrastructura de licenţiere:

  • lizibilitate pentru oameni prin Common Deeds,

  • lizibilitate pentru maşini prin metadate şi

  • susţinere prin Codul Legal, care, de fapt reprezintă licenţa în sine.

 

Procesul de elaborare a versiunii 3.0 are câteva repere care trebuie menţionate pentru a înţelege efortul de deschidere a oportunităţilor la nivel internaţional:

  • în Aprilie 2005 s-au purtat discuţii între comunitatea Debian, Massachusetts Institute of Technology (MIT) şi Creative Commons privind claritatea licenţelor;

  • Debian şi MIT consideră că este necesară o nouă licenţă;

  • într-un final aceste două direcţii a condus la apariţia Creative Commons 3.0, care a vizat şi un alt obiectiv generos şi deschizător de noi oportunităţi: internaţionalizarea licenţei „generice” prin armonizarea internaţională a licenţelor CC.

 

Viziunea pe termen lung al Creative Commons este de a stabili o structură de compatibilizare a licenţelor cu referire la conţinutul cu grad mare de flexibilitate.

 

Pagina 3

Internaţionalizare

Firele de discuţie privind internaţionalizarea reprezintă cel mai important lucru în perspectiva licenţierii CC a materialelor de studiu şi alte asemenea izvorâte în spaţiul românesc.

Astfel, nucleul licenţelor pe baza cărora a debutat Creative Commons, se regăseşte în legea copyright-ului american (vorbim de momentul Decembrie 2002), dar începând cu ultima parte a anului 2003, Creative Commons a lansat proiectul de internaţionalizare care implică „portarea” licenţelor generice către diferitele sisteme juridice din întreaga lume. Momentan, au fost „adoptate” prevederile CC în peste 30 de sisteme juridice din lume variind de la Argentina şi până la Coreea de Sud, acest efort indicând clar dorinţa unui sistem flexibil şi permisiv pentru drepturile de copyright.

În continuare voi insista pe problematica internaţionalizării şi portării licenţei „comune” Creative Commons pentru că are atingere directă cu toate domeniile cercetării, elaborării de lucrări, a diseminării şi exploatării informaţionale, deci are legătură cu tot ce însemnă progresul în general şi managementul cunoaşterii în particular.

Tot în sprijinul înţelegerii modului în care funcţionează şi sunt împuternicite din punct de vedere legal licenţele Creative Commons voi încerca pe cât posibil să punctez şi câteva corespondenţe care transpar imediat dintre Creative Commons şi legea românească.

Punctul de pornire nu poate fi decât:

Legea Nr. 8 din 1996 varianta revizuită şi modificată prin:

  • Legea nr. 285 din 23 iunie 2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe,

  • Ordonanţa de Urgenţă nr. 123 din 1 septembrie 2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe şi

  • Legea nr. 329 din 14 iulie 2006 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

     

Menţionez faptul că voi puncta implicaţiile doar la nivelul reflectării în câteva segmente ale domeniului de studiu al managementului informaţional. Mai departe mi-ar fi mult peste putinţă să mă aventurez şi aici cer ajutorul colegilor şi prietenilor jurişti care ar putea aduce mult mai multă lumină privitor la raportarea CC cu Legislaţia Românească.

Mia Garlick (Consilier general) în articolul Creative Commons Version 3.0 Licenses – A Brief Explanation (Licenţele Creative Commons 3.0 – O Scurtă Explicaţie), care stă la baza acestei mici introduceri în modelul de licenţiere Creative Commons, explică faptul că pentru a răspunde necesităţilor de internaţionalizare a licenţelor CC, licenţa „comună” a trebuit să treacă printr-o serie de modificări pentru a „utiliza limba tratatelor internaţionale privind proprietatea intelectuală” în locul expresiei unice dată de codul legal al Statelor Unite ale Americii.

Întocmirea licenţei „comune” a beneficiat de consultarea următoarelor documente:

Doamna Mia Garlick continuă în a explica de ce licenţa CC nu-şi pune bazele doar pe documentele juridice internaţionale menţionate mai sus. Astfel, chiar dacă tratatele sunt documente de maximă importanţă în ceea ce priveşte armonizarea la nivel global al anumitor coduri juridice pe anumite probleme de interes comun iar acestea trebuie „adoptate în sistemul juridic naţional al fiecărei ţări pentru a produce efecte”, licenţele Creative Commons face apel direct la prevederile specifice ale acestor tratate implementate la nivelul fiecărei ţări în parte.

În continuare, este clar lămurit faptul că există o diferenţiere între statutul licenţelor Creative Commons şi anume cele „adoptate”, care au un corespondent în diferite sisteme legale ale diferitelor ţări, cele „neadoptate” pentru care nu există un corespondent şi cele referitoare la codul juridic al Statelor Unite.

Procesul de portare al licenţelor Creative Commons a întâmpinat două probleme importante legate de modul în care diferitele sisteme legale înţeleg şi aplică drepturile morale (moral rights) şi agenţiile pentru copyright (collecting society sau copyright collective).

Pagina 4

 

Drepturile morale: se referă la drepturile creatorilor lucrărilor ce stau sub prevederile copyright-ului fiind considerare drepturi nepatrimoniale. Aceste prevederi fac parte din Convenţia de la Berna pentru Protecţia Lucrărilor Artistice şi Literare . Sistemele juridice care cuprind drepturile morale în corpul de legi şi le referă ca legile dreptului de autor traducându-se literalmente în „drepturile autorului”.

Drepturile morale includ:

  • drepturile de atribuire ceea ce înseamnă recunoaşterea autorului şi creditarea lucrării ca aparţinând acestuia, fie că lucrarea este referită direct, fie că aceasta este referită în altă lucrare. Atribuirea este partea fundamentală la care se referă licenţele copyright sau copyleft precum i şi CC-byii. Atribuirea este considerată cea mai de bază cerinţă a unei licenţe, care permite autorului unei reputaţii pozitive răsplătind munca depusă şi protejând-o de atribuirea frauduloasă. De asemenea, menţionarea autorului este considerată un semn decent al respectului prin creditarea corespunzătoare a lucrării;

  • dreptul de a publica anonim sau sub pseudonim;

  • dreptul la integritatea lucrării

Pentru a cunoaşte drepturile morale prevăzute de Legea Dreptului de Autor în România, vă rog să parcurgeţi Articolul 10 al Legii 8 din 1996 varianta actualizată. Textul poate fi consultat la http://www.legi-internet.ro/index.php?id=63 şi www.orda.ro .

Organisme de Gestiune colectivaiii: sunt instituţii create fie prin acorduri private, fie prin legea copyright-ului, care colectează taxe de la indivizi şi grupuri orientându-se către deţinătorii drepturilor de copyright. Acestea pot avea autoritarea de a licenţia lucrări şi de a colecta taxe prin schema statutului sau prin acorduri cu deţinătorii de copyright pentru a reprezenta interesele acestora în raport cu contranctanţii licenţelor sau al potenţialilor contractanţi.

Prin prisma problematicii drepturilor morale există un potenţial conflict al licenţelor Creative Commons cu dreptul de integritate a lucrării dat fiind faptul că licenţele CC permit elaborarea lucrărilor derivate. Această problemă a apărut odată cu demararea procesului de portare al licenţelor iar soluţia a fost respectarea dreptului la integritate în cazul cadrelor legislative care prevăd şi apără acest drept. Pentru exemplificare este prezentată faţeta pe care o prezintă sistemele de legi ale ţărilor europene, care reţin aspectul dreptului la integritate chiar în corpul legislativ fiind manifestat un nivel sporit de protecţie a acestui drept. Experienţa europeană indică şi faptul că există o tendinţă puternică de a fi desconsiderată o licenţă care nu prevede aceste drepturi.

O foarte interesantă problemă o pun agenţiile pentru copyright al căror menire este cea de a facilita reprezentarea deţinătorilor de copyright în negocieri şi mijlocesc colectarea taxelor provenite din licenţiere.

În România există două organisme însărcinate cu păstrarea şi garantarea drepturilor intelectuale şi industriale:

  • OSIM, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (protejează mărcile şi invenţiile) şi

  • ORDA, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Guvernului, cu personalitate juridică, fiind autoritate unică de reglementare, evidenţa prin registre naţionale, supraveghere, autorizare, arbitraj şi constatare tehnico-ştiinţifică în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe) .

Pagina 5

 

Pentru a fi lămurită legătura dintre prevederile licenţelor Creative Commons şi agenţiile pentru protecţia drepturilor de copyright au fost introduse începând cu versiunea 2.0 lămuriri şi direcţii în ceea ce priveşte drepturile de utilizare în scopuri comerciale a unei lucrări.

Astfel, abordarea iniţială spune că pentru licenţele care permit folosirea în scopuri comerciale a unei lucrări (vezi pentru lămuriri descrierile pentru Attribution, Attribution-NoDerivatives şi Attribution-ShareAlike), deţinătorul drepturilor poate să transmită drepturile de a colecta venituri impuse obligatoriu sau voluntare unor alte părţi.

Sub prevederile licenţelor care permit doar utilizarea în scopuri necomerciale, deţinătorul licenţei îşi rezervă drepturile de a colecta venituri pentru oricare utilizare cu scop comercial, dar altfel, lucrările acestora se pot bucura de audienţă în regim de acces liber fără aspect comercial.

Este menţiona faptul că licenţele Creative Commons nu au ajuns încă la capacitatea de a relaţiona cu celelalte licenţe din lumea free software. Iniţial a fost pornită munca de interrelaţionare cu FDL (Free Documentation License), Free Art License, dar rezultatele încă nu sunt evidente datorită multiplelor incompatibilităţi.

 

Pagina 6

 

Licenţele Creative Commons 3.0

Primul lucru care trebuie făcut este acela al orientării atenţiei către textul legii în baza căreia licenţele flexionează: Creative Commons Legal Code - Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported

[http://creativecommons.org/licenses/by-nc-nd/3.0/legalcode]

Pentru a completa informaţiile vom trece în revistă cele 6 tipuri de licenţe Creative Commons împreună cu ceea ce am considerat a fi o corespondenţă evidentă cu legea românească. Voi prelua modul de prezentare a licenţelor aşa cum sunt ele rânduite pe site-ul Creative Commons destinat explicării generale a acestora, de la cele mai restrictive prevederi până la cele mai permisive:

Attribution Non-commercial No Derivatives (by-nc-nd)by-nc-nd
- Atribuire Necomercial Fără Derivate -

Această licenţă prezintă aspectul cel mai restrictiv dintre toate cele 6 fiind permisă redistribuirea. În mod uzual această licenţă este denumită „publicitate liberă” deoarece permite altora să descarce lucrarea şi să o împartă cu alţii atâta vreme cât autorul este menţionat şi se asigură o legătură către acesta, dar nu poate modifica lucrarea sau să o folosească în scopuri comerciale.

Attribution Non-commercial Share Alike (by-nc-sa)by-nc-sa
- Atribuire Necomercial Distribuie Identic -

Această licenţă permite altora mixarea, modificarea şi dezvoltarea pe baza lucrării a unora noi în scop necomercial atâta vreme cât autorul este creditat iar noua creaţie este licenţiată sub aceleaşi prevederi. Lucrarea poate fi descărcată şi redistribuită precum licenţa anterior prezentată (by-nc-nd), dar terţii pot traduce, remixa şi produce noi materiale bazate pe lucrarea originală. Toate materialele produse în baza lucrării originale vor purta aceeaşi licenţă astfel ca oricare derivate să aibe o natură necomercială.

 
Attribution Non-commercial (by-nc)by-nc
- Atribuire Necomercial -

Această licenţă permite altora mixarea, modificarea şi dezvoltarea pe baza lucrării a unora noi în scop necomercial, dar chiar dacă aceste noi dezvoltări trebuie să indice atribuirea şi să respecte natura necomercială, nu sunt obligate ca lucrările derivate să poarte aceleaşi prevederi.

Attribution No Derivatives (by-nd)by-nd
- Atribuire Fără Derivate -

Această licenţă permite redistribuirea comercială sau necomercială atâta vreme cât este vehiculată întreagă şi beneficiază de atribuire.

 

Attribution Share Alike (by-sa)by-sa
- Atribuire Distribuie Identic -

Această licenţă permite altora mixarea, modificarea şi dezvoltarea pe baza lucrării atâta vreme cât autorul este creditat iar noua creaţie este emisă sub aceeaşi licenţă. De cele mai multe ori această licenţă este comparată cu licenţele software open source. Toate lucrările noi vor purta aceeaşi licenţă astfel că oricare derivate vor putea fi folosite în scopuri comerciale. 

 

Attribution (by)by
- Atribuire -

Această licenţă permite redistribuirea, mixarea, modificarea şi dezvoltarea pe baza lucrării a unora noi chiar şi în scop comercial atâta vreme cât autorul lucrării originale primeşte atribuirea. Aceasta este cea mai destinsă licenţă din toate.

Pagina 7

 

Creative Commons şi Uniunea Europeană

Ţări membre ale Uniunii Europene care au încheiat procesul de „portare” şi care au dezvoltat licenţe adaptate sistemului juridic local:

Austria, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Franţa, Germania, Ungaria, Italia, Malta, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovenia, Spania, Suedia, Marea Britanie.

Ţări membre ale Uniunii Europene care au în proiect dezvoltarea licenţelor:

Grecia, Irlanda şi România.

Referinţe privind dinamica licenţelor Creative Commons la nivelul Uniunii Europene pot fi găsite şi în cuprinsul site-ului EDRI – European Digital Rightsi.

Unde este România în contextul Creative Commons 3.0 ?

România este reprezentată în dialogul internaţionalizării prin vocea Asociaţiei pentru Tehnologie şi Internet, un ONG care se prezintă pe sine ca „un grup de iniţiativa ai cărui membri considera ca prin acţiunea lor comună pot schimba în bine unele aspecte ce deranjează în Internetul românesc”.

APTI a supus atenţiei o versiune a Licenţei Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike tradusă şi adaptată la legislaţia românească în vigoare. Aceasta poate fi accesată direct de pe site-ul APTI la http://www.apti.ro/Licenta .ro CC vers 0.2.pdf sau pe site-ul Creative Commons la http://creativecommons.org/worldwide/ro/

Îmi exprim speranţa că lucrurile nu vor rămâne în această etapă şi că vor avansa pentru a incorpora şi licenţele Creative Commons 3.0.

Referinţe RO:

APTI (Asociaţia pentru Tehnologie şi Internet) şi Creative Commons lucrează la adaptarea CC la sistemul juridic românesc. Detalii la:

http://creativecommons.org/worldwide/ro/

Tot aici veţi găsi şi un draft al CC 2.0 în limba română.

 

Creative Commons – Wikipedia RO

http://ro.wikipedia.org/wiki/Creative_Commons

 

Creative Commons Version 3.0 Licenses — A Brief Explanation

http://wiki.creativecommons.org/Version_3#Further_Internationalization
articolul de referinţă al acestui studiu

 

MANOLEA, Bogdan. Licentele Creative Commons - o prima varianta pentru Romania spre discutie publica în

Drept & Internet - noutati si opinii. [08/11/05]

 

MANOLEA, Bogdan. Drept de autor si creativitatea - ce se intimpla in lume ? în

Drept & Internet - noutati si opinii. [02/03/05]

 

GAVRILESCU, Ştefan. The justification of copyright in the information society în

Legile Internetului.

 

Semnalari CC3.0 în RO:

 

Pandecte Juridice

http://www.pandecte.ro/stiri/stiri_juridice/licentele_creative_commons_v.3.0.html

 

iEuropean Digital Rights este o organizaţie fondată în 2002 cu 25 de membri din 16 ţări. Membrii EDRi şi-au unit forţele pentru a apăra drepturile civile în societatea informaţională.

 

 

iGNUFDL – GNU Free Documentation License

iiCC-by – Creative Commons BY