reprezentare logo Kosson
Image
DIMITRIE A. STURDZA-MICLAUSANU
{xtypo_dropcap}F{/xtypo_dropcap}amilia Sturdza este originară din Moldova, aflată printre boierii ţării de la începutul secolului al XV-lea, strămoşul ei Baliţa trăia sub Alexandru cel Bun. Sturdza, pârcălab la Hotin, apoi hatman, luptând contra lui Lăpuşneanu, 1555. Dumitru S., mare vornic şi fratele său Bărboi, ucişi de Ştefan Tomşa la 1615. Matei, mare vistiernic 1650. Teodor, mare Spătar al cumnatului său Ghica, în Ţara Românească, 1672. Ilie, mare paharnic, care a fost ales Domn la 1671, dar nu a primit scaunul. Sandu, mare vistiernic şi logofăt în secolul al XVIII-lea.
DIMITRIE A. STURDZA-MICLĂUŞANU s-a născut la 10 martie 1833 în Miclăuşeni, judetul Iaşi.Tatăl său era vornicul Alexandru D. Sturdza (1803-1848), văr de-al doilea cu Alexandru S.Sturdza şi cu Mihail G. Sturdza, viitorul domn regulamentar al Moldovei. Mama lui era tot o Sturdza, Ecaterina, fiica lui Costache Sturdza şi mătuşa lui Alexandru S.Sturdza, publicist şi istoric.     
D.A. Sturdza şi-a făcut studiile în Germania, la Göttingen, Jena, Berlin, Bonn. A urmat cursuri de ştiinte economice şi financiare, lucru mai rar la noi pe atunci, şi istoria. Educaţia germană avea să îl marcheze pe viaţă.
Din căsătoria lui D.A. Sturdza cu Zoe Cantacuzino s-a născut la 23 mai 1869 un singur fiu, Alexandru. Acesta a urmat cursurile la Universitatea la Breslau. Revenit în ţară, a intrat în armată, ca ofiţer, în 1889. La scurt timp a plecat din nou în Germania, pentru a face studii militare. Pe baza unui acord special încheiat între regele Carol I şi Kaiserul Wihelm II, a servit ca ofiţer român în armata germană, din 1890 până în 1902. A fost pregătit ca ofiţer de legătura între cele două armate, pentru eventualitatea unei colaborari, în baza tratatului de alinaţă încheiat în 1883.
A. Sturdza s-a căsătorit cu Elisabeta Carp, fiica liderului Partidului Conservator Petre P.Carp. A avut trei copii: Alexandru, Dumitru şi Ion. A revenit în cadrul armatei române în 1902. Din 1907 până în 1910 a fost ataşat militar al României la Paris. Sunt anii când s-a vorbit despre un duel cu un căpitan, Cătuneanu, provocat de afirmaţiile lui Alexandru Sturdza despre corupţia ce domnea în armată. Un timp, Alexandru. D. Sturdza a fost profesor, chiar comandant al Şcolii Militare, calitate în care a redactat mai multe manuale.
Intrarea României în primul război mondial de partea Antantei a pus în faţa colonelului Sturdza  o problema de conştiinţa: să alegă între a-şi  servi ţara, potrivit cu hotărârile guvernului la putere, sau să acţioneze conform convingerilor sale filogermane. După înfrângerile suferite de armata română, el nota, în toamna anului 1916: ” Putem noi rezista unei campanii până în primavară? Dacă nu, care va fi sfârşitul?”

{xtypo_dropcap}P{/xtypo_dropcap}ropriile fapte şi cuvinte ale lui D.A.Sturdza, mărturii ale cotemporanilor, ni-l descrie ca o fire mai aparte, ”o sumă apreciabila de calităţi şi defecte”, cum l-a numit un bun cunoscător al epocii. Era, în primul rând, un om cu putere de munca peste normal. Începea ziua de lucru dis de dimineaţă şi o încheia la unu noaptea. Prof. dr. I. Cantacuzino spunea despre el în lucrarea "Sturzeştii" că {xtypo_quote}resimţea pentru munca altuia un respect infinit; avea pentru munca în sine o veneraţie quasi-mistica; aspectul unui tratat voluminos, evocator de muncă încordată şi tenace, provoaca la el o plăcere de natură estetică{/xtypo_quote}, un lucru rar pe care astazi nu-l regăseşti. Era un om profund religios, pentru că îşi începea fiecare dimineaţă citind un pasaj din Biblie.Tot profesorul Cantacuzino îl apreciază astfel: ”La Dimitrie Sturdza exista o intensă, o profundă viaţă interioară, având un substrat de religiozitate mistică pe care o păstra inviolată în adâncurile conştiinţei sale şi prin care se explica o serie întreagă de trăsături ale fizionomiei sale morale: admirabila sa putere de uitare de sine, nemărginita sa facultate de devotament, precum şi aceea fidelitate credincioasă pe care el o păstra faţă de anumite personalităţi pe care le considera ca indispensabile pentru apărarea intereselor superioare ale ţarii; niciodată nu trebuie pierdut din vedere acel factor capital al vieţii sale subconştiente; astfel ar rămâne inexplicabile multe manifestaţii ale vieţii sale exterioare s-au chiar unele erori de judecată pe care le-a comis, erori pe care, nu îndată le regreta în urmă”. Pentru oamenii care l-au cunoscut mai de aproape  şi faţă de care el şi-a deschis mai mult sufletul D.A. Sturdza nu mai era doar omul sever. De altfel, la severitatea lui contribuia şi ţinuta extrem de simplă pe care o purta, cât şi modul de viaţă spartan pe care-l ducea.
Iată ce relata C.I.C. Brătianu: {xtypo_quote}când era Prim Ministru sau în opoziţie, mergeam la dânsul la 8 ore dimineaţa şi pentru dragostea ce avea pentru copiii celui pe care-l adorase, ne primea întotdeauna pe fraţii mei şi pe mine. Il găseam la masa de lucru sau culcat în micul sau pat de câmp, totdeauna ocupat, totdeauna citind sau scriind.{/xtypo_quote}

D.A.Sturdza este membru titular al Societăţii Academice Române (15 septembrie 1871); vicepreşedinte (2 iulie 1879-21 martie 1882), preşedinte (21 martie 1882-5 aprilie1884) şi  secretar general (18 marie 1885-8 octombrie 1914) al Academiei Române.
 Toţi cei ce i-au trecut pragul casei din strada Mercur au rămas impresionaţi de biblioteca lui, una dintre cele mai bogate din ţară. Cărţile şi documentele erau astfel clasate, încât le putea consulta “la minut”, cum spunea C.I.C.Brătianu, iar altă parte la Academia Română, împreună cu multe documente.
Numele lui D.A. Sturdza se leagă atât de numele Bibliotecii Academiei Române, cât şi de manuscrisul Codex Sturdzanus.
Image
Codex Sturdzanus

{xtypo_dropcap}C{/xtypo_dropcap}odex Sturdzanus a fost fost dăruit de D.A. Sturdza Academiei Române si pus la dispoziţia lui B.P. Hasdeu, care s-a decis să-l studieze, dându-i denumirea ce i-a rămas până azi . Manuscrisul cuprinde o serie de ,,texte apocrife", copiate de el între 27 ian. 1583 şi 10 mai 1619: Povestea Sfintei Dumineci, Rugăciunea Sfântului Sisin contra afurisitului drac, Cuvânt despre viaţa şi moartea lui Avraam, cum a venit arhanghelul să ia sufletul lui, Sveata Petca adică Sfânta Vineri, întrebarea creştinească, Tatăl nostru cu talc. B.P. Hasdeu publică în 1880 acest manuscris cu studii istorice, lingvistice şi literare - Cuvente den bătrâni, vol. II. Astăzi manuscrisul are numarul 447, conţinând 124 foi.
Familia Sturdza va rămâne una dintre deosebitele familii boiereşti de la noi din ţară care au contribuit la dezvoltarea culturii româneşti.