În
octombrie 1688 se stingea domnul Ţării Româneşti Şerban Vodă
Cantacuzino. Îi va urma Constantin Brâncoveanu nepot al său după
mamă. Astfel va începe o perioadă cu adevărat de înflorire
pentru cultura românească şi de susţinere a dreptei credinţe în
ţările române chiar şi dincolo de munţi. Pentru ce puteam fi
recunoscători sfântului Brâncoveanu ?
Nu trebuie să uităm înfiinţarea bibliotecii de la Hurezi şi întărirea Academiei de la Sf. Sava. Marile ctitorii trebuie puse în lumină ca aducătoare a unui stil arhitectural şi al unui adevărat curent cultural reflectat chiar şi prin maniera decorării manuscriselor. Astfel, Mănăstirea Sâmbăta de Sus (ruinată prin tunurile generalului Preiss 1785), adevărat bastion al ortodoxiei şi poartă de difuzare a cărţii de cult către Transilvania asaltată rând pe rând de dorinţa de „topire” a spiritului românesc majoritar în forme străine tradiţiei lui consider că este cea mai de preţ moştenire de suflet şi mărturie vie prin „plămădeli” noi pentru cei care-i evocăm numele în fiecare an pe 15 august.
Trebuie să amintim tipografia de la Snagov, unde vor fi tipărite cărţi în limba arabă (Liturghierul grecesc şi arăbesc din 1701).
Antim Ivireanu a stat sprijin programului cultural împreună cu Stolnicul Constantin Cantacuzino. Interesantă este nota lui Antonie Plămădeală în care se menţionează că Filohtei sin agăi Jipa „îl laudă (pe Brâncoveanu n.n.) mai ales pentru că lupta pentru introducerea limbii române în Biserică, prin <<tălmăciri>> în româneşte, pentru <<ca să se înţeleagă de ascultători>> ceea ce se cântă, pentru că <<nelesne înţelease cuvinte>> se rosteau şi se cântau până atunci, desigur în slavoneşte şi greceşte. Parcă îl auzim pe Coresi”.
Brâncoveanu trimite la rugămintea regelui Vahtang al II-lea al Iviriei (Georgia actuală) un iscusit tipograf pentru a întemeia acolo prima tipografie georgiană.
Ctitoriile brâncoveneşti precum Hurezii, Mogoşoaia şi Potlogii stau mărturie a naşterii unui stil arhitectural nou cu izvoare în tradiţia românească.
La momentul domniei sale existau în Ţara Românească cinci tipografii.
Sfârşitul martiric la Constantinopol l-a aflat împreună cu fiii săi Matei, Radu, Ştefan, Constantin şi ginerele său -sfetnicul Ienache în ziua de 15 august de ziua Adormirii Maicii Domnului.
Încheiem aici nu înainte de a readuce în lumină a unui Cântec anonim – Cântecul lui Ştefan-vodă cu al lui Constantin-vodă, când l-au tăiat împăratul - cu o variantă inedită semnalată de Nicolae Cartojan, care ulterior a devenit colind şi va fi culeasă în culegerea lui Anton Pann din 1830 – Cântece de stea:
O pricină minunată,
ce au fost în lumea toată,
Di-nceput şi din vecie,
Precum şi la carte scrie...
Că îi lumea-nşelătoare
Şi foarte îi trecătoare,
De-i face şi-i amăgeşte
Şi pre toţi i prilăsteşte,
Pre domni şi pre împăraţi
Şi pre cei ce sunt bogaţi,
De-i vroieşte-avuţie
Şi să ţin în sumeţie,
Ca când nu ar ave moarte....
Pre cum iată că-au privit,
La Constantin-vodă ce-au dormit...
............................................................
Nu vă, fiilor, speriaţi,
Ci pe Dumnezeu rugaţi,
Şi strigaţi toţi cu tărie
Şi cu glas de bucurie;
Puţină durere-om lua
Şi în rai că vom intra.