Informația este putere. De regulă, pentru putere sunt cei care doresc să o țină doar pentru ei. Întreaga moștenire științifică și culturală a lumii, publicate de-a lungul secolelor în cărți și reviste, este digitizată din ce în ce mai mult și închisă de o mână de corporații private. Dorești să citești articole în care să găsești cele mai renumite rezultate ale științei? Va trebui să plătești sume mari editurilor precum Elsevier.
Există oameni care se zbat să schimbe această stare de fapt. Mișcarea Accesului Deschis s-a luptat cu bravură pentru a se asigura că cercetătorii nu-și cedează drepturile de autor, în schimb asigurându-se că munca lor este publicată pe Internet sub termeni care să permită oricui să o acceseze. Dar și în cele mai fericite cazuri, efortul lor se aplică doar lucrurilor publicate în viitor. Tot ce există până în acest moment va fi pierdut.
Acesta este un preț prea mare pentru a fi plătit. Forțezi oamenii de știință să plătească pentru a citi lucrările colegilor? Scanezi biblioteci întregi, dar permiți doar oamenilor de la Google să le citească? Oferi articole științifice doar celor din universitățile de elită din Prima Lume, dar nu și copiilor din Sudul Global? Este scandalos și de neacceptat.
„Sunt de acord,” spun mulți „dar ce putem face? Companiile dețin drepturile de autor, fac o grămadă de bani taxând accesul și este perfect legal - nu este nimic ce putem face pentru a-i opri.” Dar este ceva ce se poate face, ceva ce deja s-a făcut: putem riposta.
Cei care au acces la aceste resurse - studenți, bibliotecari, cercetători - vouă vi s-a oferit un privilegiu. Vă puteți infrupta la acest banchet al cunoașterii în vreme ce restul lumii este închisă afară. Dar nu trebuie - moral, nu puteți - să păstrați acest privilegiu doar pentru voi. Aveți datoria să-l împărtășiți cu toată lumea. Și puteți: oferi parole colegilor, completa cereri de descărcare pentru prieteni.
Între timp, cei care au fost închiși afară nu au stat degeaba. S-au uitat prin găurile din zid, au sărit gardurile eliberând informația închisă de edituri distribuindu-le prietenilor.
Dar toată această activitate se întâmplă în întuneric. Se numește furt sau piraterie, ca și cum distribuirea unei comori de cunoaștere este echivalentul moral al jefuirii unui vas și asasinarea echipajului său. Dar distribuirea nu este imorală - este un imperativ moral. Doar cei orbiți de lăcomie vor împiedica un prieten să facă o copie.
Desigur, marile corporații sunt orbite de lăcomie. Legile în baza cărora operează, o cer - acționarii acestora se vor revolta la vreo atingere iar politicienii cumpărați de ei îi sprijină, aprobând legi care să le dea puteri exclusive pentru a decide cine poate face copii.
Nu există justiție în a urma legi injuste. Este timpul de a păși în lumină și în linia tradiției neascultării civile, să ne declarăm opoziția în cazul acestui furt privat al culturii publice.
Avem nevoie să luăm informații indiferent unde este stocată, să ne facem propriile copii și să le distribuim lumii întregi. Trebuie să luăm materialele ieșite de sub drepturile de autor și să le adăugăm arhivei. Trebuie să cumpărăm baze de date secrete și să le punem pe Web. Trebuie să descărcăm reviste științifice și să le încărcăm pe rețelele de distribuire a fișierelor. Trebuie să luptăm în Gherila Accesului Deschis.
With enough of us, around the world, we'll not just send a strong message opposing the
privatization of knowledge — we'll make it a thing of the past. Will you join us?
Îndeajuns de mulți de-ai noștri, din întreaga lume, nu vom trimite doar un mesaj ferm contrar privatizării cunoașterii - o vom face un lucru din trecut. Te vei alătura nouă?
Aaron Swartz
2008, iulie, Eremo, Italia