MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI (MECTS)
privind problemele acreditării a revistelor ştiinţifice din domeniile umaniste de către
CONSILIUL NAŢIONAL AL CERCATĂRII ŞTIINŢIFICE (CNCS)
conf. Univ. Dr. István Király (V)
U.B.B. Departamentul de Filosofie,
Redactor şef:
PHILOBIBLON
Transylvanian Journal of Multidisciplinary Research in Humanities
PHILOBIBLON
Transylvanian Journal of Multidisciplinary Research in Humanities
În această scrisoare deschisă doresc/dorim să facem câteva sesizări şi propuneri argumentate în primul rând cu privire la concepţia şi procedura acreditării de către CNCS a revistelor ştiinţifice din domeniul Ştiinţelor Umaniste din România şi, în al doilea rând, cu privire la mecanicitatea colaborării instituţiei în cauză cu Panelul nr. 5 ( Ştiinţe umaniste) al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), amândouă instituţii aflându-se în subordinea Ministerului Dvs. {sharethis}
* Pentru a fi semnată online:
CNCS este abilitat – printre altele – şi de acreditarea revistelor ştiinţifice din România. Această abilitare este reafirmată şi de către Ordinul Ministrului MECTS cu nr. 4.692 publicat în MO 179 (XXIII) – nr. 540. (). Cum se poate vedea la consultarea lui, acest Ordin nu se referă însă nici la funcţionarea CNCS şi nici nu conţine prevederi exprese privind conceperea criteriilor şi a procedurilor etc. de evaluare şi de acreditare de către CNCS a publicaţiilor în cauză, ci stabileşte criterii detaliate pentru Panelul nr. 5 (Ştiinţe umaniste) al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU).
Totuşi, în mod mecanic şi, credem, abuziv , CNCS (vezi: http://www.cncs-uefiscdi.ro/evaluarea-publicatiilor-stiintifice/rezultate-evaluare-revisteedituricolectii/) a preluat şi pentru clasificarea publicaţiilor periodice şi a editurilor din România pur şi simplu „categorisirile" şi criteriile elaborate pentru cu totul alte scopuri. Astfel s-au creat situaţii extrem de complicate, impracticabile şi dăunătoare pentru multe reviste ştiinţifice din ţară, unele cu tradiţii redutabile. La care se mai adaugă faptul esenţial că în acest fel procedeul acreditării publicaţiilor de acest gen se îndepărtează în mod inexplicabil de practicile încetăţenite pe plan mondial şi la cele mai respectabile nivele.
Dincolo de mecanicitatea preluării, cu privire la cele 10 „categorii" fixate de către CNCS în domeniile umaniste, ne rezumăm acum la semnalarea a două lipsuri de principiu: A.) Orice instituţie de acreditare porneşte în categorisirile sale de la anumite „concepţii" şi conturări ale disciplinelor în cauză, pe care le solicită apoi în mod unic şi publicaţiilor care aplică în vederea acreditării/includerii etc. la B.) Din categoriile CNCS sunt practic excluse multe dintre posibilităţile de inter-disciplinaritate, iar cele de multi-disciplinaritate în mod complet.
Astfel s-a ajuns la situaţii nefireşti în care una şi aceeaşi revistă să trebuiască să „aplice" în mai multe „categorii", în condiţiile în care completarea unui singur formular de aplicare durează cam 10 ore de muncă. Iar pentru o revistă multidisciplinară – cum este revista Philobiblon – Transylvanian Journal of Multidiciplinary Research in Humanities ( si/sau ) pe care-l reprezentăm aici în mod direct, însă şi ca exemplu grăitor, s-a ajuns în situaţia de a aplica în şapte categorii/discipline diferite, în fiecare dintre ele fiind apoi acreditată în categoria B... (În multe dintre ele nefiind în România publicaţii acreditate „mai bine"...)
Este – din start şi din principiu – cu totul ilogic ca o singură revistă să fie acreditată în şapte discipline umaniste diferite, mai ales atunci când publicaţia în cauză, fiind multidisciplinară, nu se axează în mod prioritar pe niciuna dintre ele. Dar, repetăm, Philobiblon este totuşi acreditată în şapte discipline diferite în ... B. Şi asta datorită faptului că mecanicitatea funcţionărească a CNCS nu pare să cunoască nici practica şi nici „categoria" multdisciplinarităţii în „umaniore", deşi această posibilitate este nu doar recunoscută ci chiar încurajată la vârfurile nivelului mondial.
La fel stau însă lucrurile, de ex., la majoritatea publicaţiilor în seriile deja tradiţionale ale Studiei UBB, deoarece acestea sunt publicaţii ale unor Facultăţi întregi. Ca atare, luând ca ex. Seria Istorie, în ea apar în mod firesc studii de arheologie, de medievistică, de istorie contemporană, de antropologie istorică, de istoria ştiinţei, de istoria mentalităţilor, a culturii, de istorie orală... în funcţie de preocupările cadrelor didactice din diferite departamente şi Centre de cercetare. Ori şi aceasta ar trebui să aplice în cel puţin trei „categorii", completând tot atâtea formulare...
Prin prezenta adresă solicităm prin urmare lămurirea problemelor sesizate de noi la această instituţie (CNCS) împreună cu problemele evidente ale lipsei sale de comunicare cu privire la substanţa lucrurilor cu CNATDCU, amândouă aflându-se în subordinea MECTS.
Solicitare la care adăugăm desigur continuarea argumentelor şi propunerile noastre în acest sens. Precizăm că aceste argumente au fost prezentate către CNCS încă în luna octombrie 2011, şi au fost reluate în ianuarie şi în februarie 2012. Tot în acest sens s-a luat însă contactul şi cu Preşedintele Panelului 5, Ştiinţe Umaniste CNATDCU, care ne-a răspuns amabil şi prompt – pot să produc oricând dovada e-mailului – că nu vede nici o legătură logică şi instituţională între criteriile care trebuiesc practicate de Dânşii pentru cu totul alte scopuri şi criteriile de acreditare a revistelor etc. realizate şi aplicate de CNCS.
Reproducem aici in extenso documentul înaintat la CNCS în februarie 2012, la care vom adăuga acum noi argumente:
Propuneri argumentate pentru îmbunătăţirea procesului de acreditare a revistelor din domeniile umaniste în anul 2012 din partea revistei
PHILOBIBLON
– Transylvanian Journal of Multidisciplinary Research in Humanities –
( si/sau )
Stimaţi şi Dragi Colegi CNCS – Ştiinţe umaniste,
Cea mai evidentă şi gravă lipsă a concepţiei şi procesului actual de acreditare a revistelor din ştiinţele umaniste a fost, din punctul nostru de vedere, absenţa totală a multidisciplinarităţii din domeniile luate în considerare.
Aceasta este cu atât mai surprinzător şi de-a dreptul anacronic cu cât putem constata cu uşurinţă faptul că forurile de acreditare superioare pe plan mondial şi european – adică atât Thomson-Reuters (ISI) cât şi ERIH ori Scopus – pe de o parte încurajează în mod expres şi cuprinzător inter- şi multidisciplinarităţile iar, pe de altă parte, aceasta este în mod clar şi univoc valabil şi cu privire la domeniile umaniste.
Astfel, la Thomson-Reuters a fost creată o categorie aparte pentru acest tip de publicaţii, numită de ei: „Humanities, Multidisciplinary". La care – evident – ei dau şi o descriere foarte clară a sensului ei. (Vezi: http://science.thomsonreuters.com/mjl/scope/scope_ahci/#BQ )
Notăm că aici scrie cu claritate: Category Name: Humanities, Multidisciplinary, iar la Category Description se pot citi – în traducere – următoarele: „Descrierea categoriei – Ştiinţe umaniste, multidisciplinar, include resurse despre două sau mai multe subiecte aparţinând unor demersuri creative, artistice, filosofice sau istorice, sau despre date, documente, lucrări, sau artefacte produse de aceste demersuri, ca de exemplu colecţiile unei anumite biblioteci. Se numără aici resursele legate de toate aspectele unei discipline sau culturi specifice."
De altfel anexăm acestei intervenţii şi numărul revistelor care au fost acreditate de ei tocmai în această categorie. (Vezi: Anexa nr. 1) Cum se vede la consultarea listei: ea conţine publicaţii extrem de variate, unele mai restrânse, altele mai extinse în privinţa disciplinelor umaniste antrenate şi asumate de fiecare revistă în parte.
Lucrurile nu stau însă altfel nici la European Science Foundation, unde la Humanities scrie, iarăşi clar (vezi: – tot în traducere): "SCH susţine cercetări de bază ... în cadre mono- şi multidisciplinare, şi caută să perfecţioneze metodologii şi practici pentru integrarea cercetărilor umaniste în activităţile „prospective" (foresight) care vor duce către producerea unei noi cunoaşteri şi a unei mai bune comprehensiuni. Cercetările umaniste investighează provocări transculturale şi supranaţionale pe o scară globală, conferind astfel sensurile complexităţii societăţilor moderne, de exemplu prin studiul comparativ al ştiinţei şi valorilor societale, religiilor şi migraţiei. SCH promovează cercetări care pot transcende dihotomiile între ştiinţele naturii şi umaniste. Subiectele curente ale cercetărilor includ studii ale conştiinţei, demnităţii umane, dar şi a culturii şi sustenabilităţii. Cercetările umaniste se adresează domenii complexe cum sunt sănătatea şi boala, ştiinţa cognitivă, globalizarea şi integrarea, cât şi impactul inovărilor tehnologice asupra individului şi a societăţii trecute şi prezente."
Ori, şi din acest citat reiese, pe de o parte, intenţia lor de a încuraja eforturile de inter- si multidisciplinaritate în ştiinţele umaniste, dar, pe de altă parte şi faptul esenţial că ei tratează domeniul „umanioarelor" chiar mai larg decât ISI, căci au in vedere de ex. problemele sănătăţii şi ale bolii dar şi aspectele umanist-antropologice ori istorico-actuale ale ştiinţelor naturii şi ale tehnologiilor, etc.
În mod cu totul firesc, lucrurile nu stau altfel nici în apreciata bază de date Scopus, în care – chiar în formularul de aplicaţie pentru includere/acreditare – Multidisciplinaritatea se află tocmai pe primul loc, fiind valabilă desigur şi pentru categoria Arts & Humanities. Vezi: (Anexa nr. 2)
Pur şi simplu nu există deci nici un argument raţional pentru care în România această posibilitate – extrem de pretenţioasă şi valoroasă de altfel –, să nu fie luată în considerare şi să fie omisă din „domeniile" ori posibilităţile speciale şi respectate ale aplicabilităţii şi acredibilităţii revistelor ştiinţifice.
La aceasta am mai adăuga – drept precizare – şi faptul că, după opinia noastră, orice revistă de acest gen este desigur obligată să-şi asume multidisciplinaritatea într-un mod unic, clar şi definit, adică aceasta trebuie să reiasă atât din Programul şi politica lui redacţională, cât şi din rubricatura, dar şi din componenţa colectivului ei de editare şi avizare (peer review). Şi, desigur, în primul rând, din calitatea studiilor publicate. În acest sens recomandăm aici Programul şi politica editorială a revistei noastre: Philobiblon – Transylvanian Journal for Multidisciplinary Research in Humanities (www.philobiblon.eu şi/sau www.philobiblon.ro )
Pe baza tuturor acestor argumente şi considerente propunem deci în mod hotărât completarea „domeniilor" existente la ora actuală la CNCS pentru acreditarea revistelor din ştiinţele umaniste cel puţin cu cel de: Multidisciplinar.
Desigur – cum aceasta reiese cu claritate şi din argumentarea propunerii noastre – nu ne gândim aici doar la introducerea unui nou cuvânt, termen sau rubrică, ci şi la asigurarea condiţiilor de competenţă potrivite pentru evaluarea exigentă şi corectă a publicaţiilor care intră în această categorie.
Mai adăugăm acum – în special pe baza celor specificate de către ERIH – şi următoarele considerente: există – în mod firesc – şi o dinamică reală a disciplinelor, inclusiv a celor atât de „tradiţionale" cum sunt cele umaniste. Ca atare, mai ales în ultimii ani, s-a văzut necesitatea iniţierii şi chiar conturării unor cercetări care au primit – pe plan mondial – numele de „Medical Humanities" (şi care a nu se confunda cu „bioetica" etc.). Iată câteva linkuri cu totul esenţiale şi de primă mână în aceasta noua direcţie! http://mh.bmj.com; http://medhum.med.nyu.edu; http://www.dur.ac.uk/cmh/medicalhumanities; http://www.springer.com/new+%26+forthcoming+titles+%28default%29/journal/10912; http://medicine.yale.edu/humanities/index.aspx; http://imh.utmb.edu; http://medicalhumanities.wordpress.com .
Este deci o problemă, unde anume s-ar putea încadra aceste tendinţe şi direcţii – cu totul esenţiale pentru fiinţa umană şi pentru Ştiinţele umaniste – în categoriile actuale CNCS? Iar dacă (cum şi este cazul) nicăieri, atunci nu credem că aceasta ar constitui un motiv pentru descurajarea acestor cercetări în România prin neluarea lor în considerare.
Prin urmare, pentru repararea acestor omisiuni, dar şi pe baza argumentelor de mai sus, – însă şi pe fundalul realităţii existenţei (măcar a) revistei noastre... – propunem punctual următoarele:
- Introducerea printre „categoriile" CNCS – Ştiinţe umaniste a categoriei „Ştiinţe umaniste – Multidisciplinar"
- Drept clarificare a exigenţelor CNCS ce ar urma să fie formulate la adresa publicaţiilor pentru a se putea într-adevăr încadra-aplica în această categorie, propunem specificarea expresă din partea CNCS a următoarelor cerinţe:
A.) Caracterul multidisciplinar al publicaţiei care aplică aici trebuie să fie clar specificat în titlul şi/sau subtitlul ei;
B.) Felul specific – în mod obligatoriu unic! – în care fiecare publicaţie în cauză îşi asumă multidisciplinaritatea, trebuie să fie explicitat în Programul ei propriu, care trebuie să figureze (şi) pe site-ul revistei.
C.) Colectivul editorial şi de avizare (peer review) al publicaţiei respective trebuie să fie alcătuit şi structurat în aşa fel, încât el să corespundă programului (multidisciplinar) propriu şi specific revistei, şi, evident, specificului cercetărilor publicate în mod sistematic în ea. Şi, firesc:
D.) Studiile publicate în mod regulat în publicaţia respectivă trebuie să corespundă şi să reprezinte acest program şi această intenţie ştiinţifică, iar aprecierea (şi) a acestor aspecte revine – desigur – evaluatorilor CNCS.
O asemenea modificare-îmbunătăţire-actualizare, presupune desigur din partea CNCS şi o anumită conformitate. Adică:
1.) Structurarea în aşa fel a formularelor şi a procedeelor de aplicare încât ele să corespundă în mod explicit posibilităţilor cât mai puţin complicate şi clare de aplicare din partea unor asemenea publicaţii, şi
2.) Alegerea potrivită şi avertizarea expresă a evaluatorilor cu privire la specificităţile acestei categorii.
Precizare finală: ca şi Thomson-Reuters, ERIH, Scopus etc., noi nu vorbim aici doar de „inter"-disciplinaritatea unei/unor publicaţii periodice întregi (care de regulă implică două, maximum trei discipline...) ci tocmai de multi-disciplinaritate în domeniile umaniste, care – strict vorbind – pun în mişcare, de această dată în mod „umanistic", mai degrabă lumi, decât disciplinele profesionalizate ale omului unidimensional.
Cluj-Napoca, 12 aprilie 2012
ANEXA NR. 1
THOMSON REUTERS ATRS & HUMANITIES- MULTIDISCIPLINARY
MULTIDISCIPLINARY – JOURNAL LIST
Total journals: 128
ANEXA 2
Scopus Title Suggestion Form