Prin Ordonanţa de Urgenţă privind modificarea Legii Educaţiei din data de 23 decembrie 2013, la penultimul punct se vorbeşte despre „reglementarea statutului Bibliotecii Pedagogice Naţionale I.C. Petrescu care devine secţie a Bibliotecii Centrale Universitare”. Acest lucru, care motivează ordonanţa, se datorează faptului că imobilul în care biblioteca funcţionează a fost retrocedat, iar instituţia „se află într-un mare pericol de a pierde fondul de cărţi şi locurile de muncă ale salariaţilor”.
Prin această Ordonanţă de Urgenţă, de fapt, se desfiinţează cea mai importantă bibliotecă pedagogică românească, iar consecinţele pentru învăţământul românesc sunt dezastruoase.
De curând, Biblioteca Pedagogică Naţională „I.C.Petrescu” a sărbătorit 133 de ani de existenţă. De la 1880, data înfiinţării sale, şi până astăzi, biblioteca şi-a dezvoltat colecţiile în domeniul ştiinţelor educaţiei, cuprinzând întreaga literatură pedagogică naţională şi o valoroasă literatură străină. În colecţiile sale se află bibliotecile unor prestigioase instituţii din trecut ca Şcoala Normală Superioară, Seminarul Pedagogic Universitar, Casa Şcoalelor, fonduri provenite din bibliotecile lui Alexandru Odobescu şi Titu Maiorescu sau din acelea ale unor renumiţi pedagogi români ca I. Zalomit, Onisifor Ghibu, I.C. Petrescu etc.
În întreaga sa istorie, Biblioteca Pedagogică Naţională „I.C. Petrescu” a sprijinit necontenit formarea şi perfecţionarea profesorilor din învăţământul gimnazial şi liceal. Păstrând proporţiile, această bibliotecă este tot atât de importantă pentru ţara noastră ca şi Biblioteca Academiei Române.
Ceea ce sporeşte dramatismul acestui act necugetat este faptul că Biblioteca Centrală Universitară din Bucureşti nu poate prelua mai mult de 50.000 de volume din cele 450.000 câte deţine în prezent Biblioteca Pedagogică Naţională, datorită spaţiului insuficient de depozitare de care dispune astăzi această instituţie, fără a mai ţine seama că ea însăşi are nevoie de un spaţiu de creştere pentru achiziţiile viitoare. Ce se întâmplă cu restul de 400.000 de volume? Nimeni nu a realizat un studiu de impact al acestui demers. Nimeni nu a analizat la BCU Bucureşti spaţiile pentru a vedea dacă colecţiile Bibliotecii Pedagogice îşi găsesc loc în această bibliotecă. Se uită apoi şi faptul că BCU este o bibliotecă universitară cu o anumită destinaţie şi cu o anumită structură a colecţiilor, ca şi în alte state europene.
Totul însă s-a făcut din birou, fără cunoaşterea şi analizarea situaţiei din teren. Nu au fost consultaţi nici specialiştii din domeniul pedagogiei, nici facultăţile de ştiinţe ale educaţiei, nici asociaţiile profesionale ale bibliotecarilor din România.
În aceste condiţii, nu putem să nu ne întrebăm în ce măsură această hotărâre respectă art. 7 al Legii Bibliotecilor (334/ 2002 cu modificările ulterioare), care prevede desfiinţarea bibliotecile de drept public - cum este şi Biblioteca Pedagogică Naţională „I. C. Petrescu”, conform art. 36 din acelaşi act normativ -, „în cazul încetării activităţii autorităţilor sau instituţiilor care le-au înfiinţat sau finanţat, numai în condiţiile preluării patrimoniului lor de către o altă bibliotecă de drept public, cu respectarea legislaţiei în vigoare”. Cum Ministerul Educaţiei Naţionale nu se desfiinţează, nici această instituţie nu trebuie desfiinţată.
Dacă se dorea cu adevărat să se rezolve situaţia Bibliotecii Pedagogice Naţionale „I.C. Petrescu”, existau soluţii. Se ştie de mai mulţi ani că imobilul este retrocedat – încă din anul 2006 -, iar proprietarii erau dispuşi să-l vândă; se pot urmări încă din acel an demersurile conducerii instituţiei în vederea rezolvării problemei clădirii. Ne exprimăm convingerea că alte instituţii ale statului, începând cu Ministerul Culturii şi sfârşind cu Primăria Municipiului Bucureşti, au disponibilitatea să ofere sprijinul lor pentru găsirea unui sediu, fără a se ajunge la soluţia extremă, aceea de a se distruge cea mai importantă bibliotecă pedagogică a ţării pentru edificarea căreia şi-au adus contribuţia generaţii întregi de mari pedagogi români.
Deşi a trecut de-a lungul timpului prin numeroase subordonări (Seminarul Pedagogic Universitar, Şcoala Normală Superioară, Şcoala Superioară Pedagogică, Institutul Pedagogic din Bucureşti, Institutul de Ştiinţe Pedagogice, Centrul de Perfecţionare a Personalului Didactic), biblioteca şi-a păstrat identitatea şi integritatea colecţiilor. Iată că astăzi ea este desfiinţată!
Biblioteca Naţională Pedagogică nu este o simplă colecţie specializată, ci, conform art. 36 din Legea Bibliotecilor, ea are funcţii naţionale unice la nivelul întregului sistem de biblioteci şcolare, fiind cea care asigură „îndrumarea metodologică pentru bibliotecile caselor corpului didactic şi pentru bibliotecile şcolare” şi unul dintre actorii principali în programul de specializare a personalului didactic din învăţământul preşcolar, primar, gimnazial, liceal şi postliceal.
Să nu mai mire pe nimeni că procentul de promovabilitate la bacalaureat este scăzut, în contextul în care sunt desfiinţate zeci de biblioteci şcolare, iar cele rămase încă nu au primit nicio finanţare, în ultimii cinci ani, pentru achiziţia de cărţi. Desfiinţarea celei mai importante biblioteci pedagogice, loc tradiţional de informare şi documentare al cadrelor didactice din întreaga ţară, desăvârşeşte această operă de dărâmare a unuia dintre pilonii de susţinere a învăţământului românesc.
Asociaţia Bibliotecarilor din România alături de Asociaţia Naţională a Bibliotecarilor și Bibliotecilor Publice din România şi de Asociaţia Bibliotecarilor din Biblioteca Naţională a României protestează vehement împotriva deciziei de încetare a activităţii Bibliotecii Pedagogice Naţionale „I.C. Petrescu” şi cere Guvernului României să revină asupra acestui act anticultural şi antinaţional.
ASOCIAŢIA BIBLIOTECARILOR DIN ROMÂNIA
Preşedinte,
Prof. univ. dr. Mircea Regneală
ASOCIAŢIA BIBLIOTECARILOR ŞI BIBLIOTECILOR PUBLICE DIN ROMÂNIA
Preşedinte,
Dragoş Neagu
ASOCIAŢIA BIBLIOTECARILOR DIN BIBLIOTECA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Preşedinte,
Doina Stănescu