Unul dintre colegii mei m-a intrebat daca acum dupa vizita in America , venita acasa voi incerca sa schimb ceva, si ce cred ca voi putea schimba. Nu cred ca eu singura voi putea sa schimb vreodata ceva, in schimb o sa povestesc mult despre lucrurile care m-au impresionat in aceasta vizita de o luna. Citind aici si prin alte parti astfel de informatii cei care cauta idei vor putea lua, adapta si folosi cate ceva din cele prezentate de mine sau de altii.

Majoritatea bibliotecilor  vizitate faceau parte din consortii- SWAN (Oak Park Public Library ),  Lincoln Trail (bibliotecile mici din Arthur , Tolono , biblioteca publica din Champaign, biblioteca din Urbana) . Un consortiu este format dintr-un grup de biblioteci care se hotarasc sa puna in comun resursele, colectiile, bazele de date in beneficiul utilizatorilor - patronilor cum le zic ei - din toate comunitatile de care apartin.

Sursele de informare au fost atat cele oficiale in timpul vizitelor, cat si discutii particulare cu persoane care fusesera in consiliul de conducere a unui consortiu, Paula Kaufman, sau Virginia Kerr. La Tolono , am vazut cum o bibliotecara se ocupa de cererile de imprumut venite de la alte biblioteci iar dupa o saptamana am auzit o prezentare la Conferinta Bibliotecarilor din Texas , unde un director de biblioteca povestea cum a luat fiinta- Parker County Libray Association.

Un astfel de consortiu este condus de un director executiv angajat prin concurs – platit cu salariu din taxele pe care membrii consortiului le platesc pentru a face parte dintr-un astfel de organism.Rolul directorului executiv este sa se asigure ca activitatea in consortiu merge in asa fel inca nici unul din membri nu este dezavantajat. Daca seful consortiului ar fi dintr-o biblioteca el s-ar simti dator sa lucreze pentru cei care il platesc iar  interesul celorlalti membri ar fi  pus de-o parte.

Boardul, consiliul de conducere este format din  bibliotecari. Componenta Board-ului este stabilita prin alegeri, membrii nu sunt platiti, fac voluntariat, doar cheltuielile de deplasare sunt platite. De exemplu in componenta boardului SWAN sunt 3 bibliotecari cu studii superioare si norma intreaga, 11 persoane cu norma intreaga , 7 persoane cu norma partiala, 2 tehnicieni IT cu contract.

Serviciile facute de acest grup pentru biblioteci sunt:
Centralizeaza  datele statistice de la toate bibliotecile ( electronic, si le pun la dispozitie in retea) distribuie materiale profesionale, asigura training si suport software pentru toate bibliotecile din retea, suport tehnic pentru toate echipamentele bibliotecilor, backup zilnic al bazei de date, 24 ore pe zi in fiecare zi, pe serverele centrale. Stabilesc impreuna regulamentele, politicile de functionare , fac planurile de dezvoltare, in functie de cerere studiaza piata si cumpara accesul la bazele de date de care utilizatorii au nevoie. Intr-un consortiu se  lucreaza in retea, bibliotecile  au bazele de date puse in comun,  cititorii au acces egal la resursele consortiului, orice carte ceruta de oriunde de un utilizator inregistrat la una din bibliotecile consortiului este trimisa pe cheltuiala consortiului la destinatar in cateva zile.

Cateva date statistice pentru consortiul SWAN format din 75 de biblioteci- 1000 de utilizatori simultani in retea, numar nelimitat de utilizatori ai OPAC; 1,2 milioane utilizatori inscrisi in baza de date; circulatie anuala: 12, 2 milioane de unitati de biblioteca.

La Tolono, o mica biblioteca publica sateasca,  am vorbit cu bibliotecara care se ocupa de asigurarea rezolvarii cererilor care vin de la alte biblioteci, ea  verifica utilizatorul sa vada daca nu are penalitati sau prea multe carti imprumutate deja, aduna cartile solicitate din rafturi si le pune in plase, cutii, cu biletel cu numele destinatarului pe ele, plasa sau cutia avand ca destinar biblioteca de care apartine cel care face solicitarea.Transportul este gratuit, asigurat de consortiu .

Bibliotecile platesc anual o taxa pentru sustinerea consortiului si impart costurile de cumpararea accesului la baze de date online cerute de utilizatori. Majoritatea consortiilor merg bine  nu apar conflicte , doar mici neintelegeri referitoare la intarzieri, dar pana la urma s-au facut si pentru asta politici si regulamente.

Exemple de disfunctionalitati :
La un moment  dat la Universitatea Illinois  erau multe consortii- pentru achizitie, pentru catalogare, pentru colectii digitale, nu era normal sa fie atatea si le-au unit intr-unul singur.
Cei din Tolono imprumutau de la Biblioteca Publica Champaign prea multe carti- si atunci cei din Champaign au hotarat sa le puna o taxa suplimentara , desi sunt membri  in acelasi consortiu deoarece se doreste un echilibru intre cartile trimise si cele primite ca urmare a cererilor utilizatorilor.

Cum se ajunge la un astfel de consortiu am aflat la  conferinta din Texas in prezentarea  Modele de proiecte din Texas. Directorul bibliotecii  East Parker County, povestea cum a luat nastere un mic consortiu local format din 5 biblioteci care au hotarat sa isi puna in comun resursele si au scris un proiect care a fost finantat. In nou infiintatul parteneriat  Parker County Library Association nu toate lucrurile  au mers bine de la inceput si indicatiile date vin din experienta.

Punerea colectiilor in comun a facut sa apara in catalogul unic erori de descriere- aceiasi carte descrisa in diferite moduri - pentru rezolvare a fost delegata o persoana care sa uniformizeze descrierile si apoi au fost facute cursuri de pregatire pentru personal. Alte probleme pe care le-au avut au fost- cea de schimbare a barcodurilor in unele biblioteci, neintelegeri pe politicile si regulamentele de functionare a colaborarii , a fost nevoie de fermitate, discutii foarte multe pana sa se ajunga la acorduri. Pentru cine va mai dori sa faca asa ceva recomandarea ar fi sa hotarasca politicile si regulametele inainte de a incepe proiectul.

Criza nu a adus in cazul lor taieri de buget, au fost multumiti sa ramana la aceleasi alocatii ca si anii trecuti. Cititorii- patronii cum spun ei – apreciaza ca au un singur permis cu care pot sa foloseasca resursele a 5 biblioteci; ca pot sa restituie cartile la oricare dintre biblioteci;  au fost astfel castigati utilizatori din grupul celor care inainte nu veneau deloc la biblioteca. 

O alta intrebare este: de unde vin banii, cine sustine bibliotecile americane?
Finantarea bibliotecilor americane este mai speciala si vine din taxa pe proprietate pe care utilizatorii o platesc la administratia locala.
In primul rand comunitatea voteaza daca doreste sau nu sa aiba o biblioteca in comunitate. Daca majoritatea spune da ,avem nevoie de biblioteca  atunci Consiliul lor local  hotareste cuantumul taxei pe proprietate care va merge la biblioteca.

Daca ai casa mare cu multe etaje vei plati o taxa pe proprietate mai mare decat cineva care are doar o rulota .Daca comunitatea nu plateste aceasta taxa, si cineva are nevoie de permis la o biblioteca va trebui sa plateasca o taxa de inscriere individuala. Alte surse de finantare sunt strangerile de fonduri,   vanzarile de carte pe care le fac prietenii bibliotecii sau  scrierea de proiecte de finantare.Mai sunt si donatiile particulare, acele nume care se vad inscriptionate in unele locuri pe peretii bibliotecilor reprezinta pe cei care au facut donatii in bani de-a lungul timpului.