Să mai zică cineva că HTML-ul nu se extinde în teritoriul datelor, vă prezint următorul fragment. Din ceea ce tot ronțăi nu pot să nu observ asemănarea din ce în ce mai mare cu programarea (nu cea web). Ce să mai încolo-încoace, deja vobim de structuri de date care împrumută caracteristicile celor pe care clasele programării pe obiecte o arată. De fapt, dacă stau bine și îmi amintesc, RDF-ul a fost inspirat din modelul orientat pe obiecte al Java. Mda, vă las să savurați următoarea gemă:
«Modelul constă din grupuri de nume-valori numite și „elemente”.
Fiecare grupare constituie un element.
Fiecare element poate avea:
- tipuri de elemente,
- un identificator universal (dacă vocabularul specificat de tipul de element suportă un identificator global pentru elemente)
- și o listă cu perechi de nume-valori.
Fiecare nume din perechea nume-valoare este cunoscut sub numele de proprietate iar fiecare proprietate are una sau mai multe valori. Fiecare valoare este fie un string sau la rândul ei o pereche de nume-valoare (de fapt un alt element).
Numele nu au o ordine unul față de altul, dar dacă un anumit nume are mai multe valori, acestea indică o ordine relativă.
Fiecare element HTML poate avea specificat un atribut itemscope (de tip boolean).
Un element care are un atribut itemscope specificat creează, de fapt, un nou element, în fapt un grup de perechi nume-valoare.»
Costele, dormi?!{jcomments on}