reprezentare logo Kosson

Nimic nu ar părea să ostoiască pasiunile în țara noastră și în biata și din ce în ce mai săraca breaslă a noastră. Mimând necontenitele procese de intenție pe care orele de vârf televizate le servesc celor care s-au lepădat de cunoaștere sugând la sânul „paginii cinci”, așa cu toții parcă suntem conduși cu o sete nemăsurată lipsită de cuvinte ziditoare să izbim. Nu contează ce, nu contează cum, numai să existe o reacție.

 

Și reacții au fost! Titlurile au curs așa:
28 Ian - „despre Romania in American Libraries Magazine”
31 Ian - „drept la replica privind articolul despre Biblioteca Națională a României”
3 Feb - „Nu accept”
4 Feb - „Atitudini și replici”
4 Feb - „Răspuns Biblioteca Națională a României în legătură cu articolul publicat în revista American Libraries”
5 Feb - (no subject) [SCRISOARE DE SOLIDARITATE CU BREASLA]
6 Feb - RE : SCRISOARE DE SOLIDARITATE CU BREASLA

 

De jumătate de lună colegii breslei au săpat tranșee. Ascultând îndemnuri înflăcărate, au montat și au mândru-glăsuit și din „mitraliere”. S-a analizat multiplu fațetat, s-au catalogat oameni, s-au arătat cu degetul și s-a judecat învăpăiat. S-au reconfirmat simpatii și s-au judecat și alte loturi de colegi ca preț al „solidarității” - de o parte sau de alta. Iată cum micul nostru Nürnberg a prins dimensiuni care nu se vor stinge curând, dar care vor avea darul de a reconfirma cât de mici suntem cu toții și câtă cenușă ar trebui să purtăm în cap pentru fiecare gând gândit și fiecare cuvânt „spus”.

 

Ciclul „Încurcă-i drace!” pare să nu se termine. Ceea ce se remarcă de departe este faptul că persoana juridică tutelară, nu s-a arătat deranjată și cred că nici nu va fi oarecum pe bună dreptate. Nici va fi afectată, nici efecte nu va produce „iarna vrajbei noastre”. Ba ar fi unul: reconfirmarea dimensiunii reduse pe care această breaslă o are replicând în mic ceea ce se întâmplă la nivel de națiune.

 

Cunoscând pe doamna Hermina și pe mulți colegi din Biblioteca Națională inclusiv pe doamna Tîrziman, mă așez strâmb ca să văz drept și iaca nu-mi iese. Cunosc eforturile de a mișca înspre standarde ridicate instituția Bibliotecii Naționale ale colegilor care lucrează acolo, cunosc și eforturile de lobby pe care le face doamna Hermina pentru a aduce mai mult ajutor înspre noi, cunosc și am toată admirația pentru tot ceea ce sunt toți cei care s-au angajat pe poziții ochind inamicul și iaca, după aproape 20 de zile nu înțeleg. Stau prostit (nu că aș fi altfel) și nu pricep.

 

O breaslă angajată pe un drum care are la capăt o și mai mare fragmentare pare a fi răspunsul la „Cui bono”?

Un articol a fost scris de către doi autori. Instituția care era pusă în discuție din titlu a dat un răspuns.

Acum, cui bono?