Cel mai dificil atunci când privești la distanță de două zile după un eveniment este să strângi gândurile și să privești detașat peste întreg.

S-a încheiat și această întâlnire importantă pentru breasla noastră. Am realizat că prin eforturile organizatorilor, care merită toată recunoașterea pentru strădania lor, s-a reușit fixarea și mai solidă a unui reper calendaristic necesar tuturor celor care consideră că profesia noastră aparține viitorului prin legăturile fine care se stabilesc cu managementul colecțiilor digitale sub toate aspectele.

Anul acesta Conferința a fost organizată prin colaborarea cu Biblioteca Academiei Române împreună cu Centrul de Cercetare pentru Informația Digitală al Universității din București sub președenția onorifică a Prof. Ing. Constantin OPREAN, Rectorul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu. Este o punte solidă care se face cu Asociația Bibliotecarilor din România, colaborator și inițiator al studiilor din  domeniul culturii informației împreună cu Biblioteca Universității „Lucian Blaga” din Sibiu – organizatorii primei ediții a acestei conferințe. Angrenarea acestor vârfuri ale domeniului din țara noastră, indică interesul și mai ales sprijinul oferit tuturor specialiștilor breslei indiferent de afiliere pentru a păși într-o nouă etapă de convergență.

Am primit aprecieri foarte calde și din inimă din partea colegilor din străinătate, dar acest lucru nu ar trebuie să ne fie spre laudă, ci spre veghere ca toți să ne apropiem și mai mult de idee, de logica unei necesare evoluții. Chiar dacă nu am participat la eforturile organizatorice, am simțit ca și anul trecut că există multiple puncte convergente care ar trebuie să fie întărite dincolo de oricare alte probleme care apar, fie de natură financiară sau altele imprevizibile. Dar ca unul care am ajutat în trecut la organizarea unor astfel de evenimente mulțumesc colectivului bibliotecii pentru că toți ne-am simțit „de acolo”. E important! {sharethis}

Conferința a avut patru secțiuni principale:

1. Cultura informației,
2. Educație,
3. Biblioteci digitale,
4. Știința informației și tehnologiile.

Există o preocupare pentru realizarea unei intersecții importante între educație, tehnologia TIC și meseriile breslei noastre. O preocupare care nu are cum să nu ne poarte și prin domeniul mai arid al managementului, prin hățișul tehnicilor și tehnologiilor informatice și cel mai important al relației cu oamenii, cu cei cărora le datorezi de fapt poziția în cadrul comunității.

Spun acest lucru pentru că se dorește și se caută în toate prezentările pe care le-am parcurs, o apropiere de nevoile utilizatorului, a membrului comunității pe care o servești. Și aici intervine un stimulent al schimbării: trebuie să cultivăm și să provocăm utilizatorii pentru a-i pregăti pentru ceea ce nici noi nu suntem pregătiți. Aici este paradoxul și încercăm să deslușim soluții prin sondarea comunității de cercetare, fie studenți, fie profesori pentru a căuta medierea cât mai aproape de necesitățile informaționale ale acestora.

Se desprinde foarte ușor că pentru a face acest lucru o realitate, schimbarea și educația trebuie să se răsfrângă asupra noastră iar specialiștii breslei deja înțeleg că este un câștig propriu direct în implicarea în acest dialog.

Am fost încântat că din mijlocul comunității academice reprezentate s-au făcut extensii către întregul palier al instituțiilor breslei de la cele specializate până la cele publice. Acest lucru nu face decât să întărească sentimentul că lucrurile se mișcă, evoluează și pe măsură ce schimbarea se produce un anumit fel de neliniște stimulatoare se instalează în sânul comunității.

Repoziționarea față de practica curentă, necesitatea de a identifica ce-l face pe membrul comunității științifice să fie atras de informația existentă în bazele de date, fie ele comerciale sau cu acces deschis, a fost una din temele care au atras audiența și intervențiile pro și contra.

Domnul Ralf Brugbauer (Universitätsbibliothek Bayreuth, Germania) a oferit o perspectivă germană a diferitelor roluri pe care o bibliotecă trebuie să le joace în sfera academică. Accentul cel mai important dincolo de mediator al accesului și mijlocitor al achizițiilor, a fost pus pe faptul că bibliotecile universitare trebuie să fie adevărate „biblioteci de educație”. Cât privește accesul deschis au înțeles pe deplin rolul de ofertant al serviciilor editoriale prin punerea la dispoziția cercetătorilor a depozitelor de publicații electronice pe care le găzduiesc și le gestionează, precum și asigurarea unei vizibilități cât mai mari pentru contribuțiile incorporate cu scopul de a crește valoarea și poziția universității în competiția acerbă pentru o cât mai bună poziționare națională și internațională. Tot prezentarea acestuia a pus o întrebare foarte importantă participanților: Sunt bibliotecile implicate în gestionarea și procesarea datelor rezultate din cercetarea științifică?

Un răspuns oferit a venit sub forma colaborării și angrenării a cât mai multor servicii de date de cercetare într-un model care să asigure permanența resurselor. Pentru mai multe detalii, vă rog să vizitați www.datacite.org .

Pe aceeași linie, dar cu o abordare tripartită, profesorul Gunnstein Akselberg (Universitatea din Bergen, Norvegia) aduce în prim plan procesele de cercetare și educația cercetătorilor și cum pot contribui bibliotecile universitare la acesta:

-       primul, al doilea și al treilea ciclu de învățământ,

-       nivelul facultății,

-       biblioteca.

Accentul cade pe realizarea unui mediu colaborativ strâns interdepartamental. Foarte interesantă este implicarea candidaților în programele doctorale în programe special dedicate în cadrul bibliotecilor universitare.

Cerințe pentru realizarea cadrului necesar:

1. Înțelegerea caracteristicilor sistemelor de educație
2. Înțelegerea faptului că a ajunge literat este un proces complex
3. Înțelegerea caracterului individului a dezvoltării comptenței acestuia
4. Înțelegerea dezvoltării strategiilor și a procesului de evaluare la nivel individual
5. Înțelegerea interdisciplinarității și a diferențelor între discipline
6. Necesitatea bibliotecii ca instituție să reflecte asupra identității și a rolului său
7. Reclamarea și înțelegerea problemelor de natură etică ca parte integrală a disciplinelor
8. Necesitatea pentru asigurarea unui nivel de multilingvism și accesibilitate

Din nou problema accesului deschis este adusă în prim plan ca parte integrată procesului educative. Pentru a vă întregi contactul cu această prezentare, vă rog să vizionați materialul video de mai jos.

Chiar dacă prezentarea doamnei Ane Landoy (Bergen Universitetsbiblioteket, Norvegia)a precedat-o pe a distinsului său coleg, a pus ca premisă pentru baza de reflecție oferită de „impactul cărților electronice asupra procesului de învățare a studenților din universități”.

Angela Repanovici (Universitatea „Transilvania” din Brașov), prim promotor al Culturii Informației în cadrul Asociației Bibliotecarilor din România și inițiator al conferinței a adus în prim plan dezvoltarea cursurilor privind cultura informației pentru strudenții aflați în programele doctorale. În predoaria sa, Angela Repanovici implică un foarte interesant sondaj realizat cu ajutorul studenților la doctorat pentru a rafina un curs echilibrat pentru practica educațională universitară viitoare.

Vesna Crnogorac (Serbian Library Association), Milica Stevanović (Biblioteca Publică din Kruševac) au prezentat modul în care tehnica și modelele de exploatare a informației în mediul Web 2.0 influiențează breasla la nivel global. Foarte interesantă părerea cum că utilizatorii la un moment dat prin abilitățile tehnice poate fi la rândul său un bibliotecar. Îndrăznesc să spun că pot fi cel mult un manager de informație decât un bibliotecar. Încă am încrederea că atuul principal va continua să fie contextualizarea. Salutăm prezența colegei Dejana Kavaja Stanisic (Univerzitetska Biblioteka Svetozar Markovic, Serbia).

O lucrare foarte interesantă este și cea care pune problema ofertei și mai ales a așteptărilor studenților  care frecventează un curs de cultura informației. Agnes ERICH (Universitatea Valahia din Târgoviște) și Cristina Popescu (Universitatea din București) au adus în prim plan abordarea cursurilor care privesc cultura informației în cele două universități. Datele prezentate sunt relevante pentru ceea ce așteaptă studenții de la un astfel de curs.

Din punctul de vederea al profesorilor, aceștia doresc să prezinte panoplia diversificată a tehnologiilor informaționale, viteza cu care avansează instrumentele de regăsire a informației pe web și multiplele căi de a accesa-o. Scopul declarat al unui astfel de curs este acela de a-l mobila pe student cu abilitățile necesare pentru a-și putea satisface nevoile de informare indiferent de mediu și instrumente. Ceea ce mi-a rămas distinct este faptul că este adevărat că studentul nu cunoaște pe deplin toate sursele de informare și cum să distingă eficient și rapid resursele utile, fie acestea ținând de bibliotecă, fie pe web. Ei, aceasta este cu adevărat o provocare și abia aștept să văd structura unui astfel de curs important.

Mi-a plăcut tare mult să văd eforturile mai multor universități care pășesc pe calea colaborării. Acesta a fost prezentrea proiectului SIPTECH menit să constituie o rețea de depozite digitale care să agrege conținut din domeniul tehnic. Invit colegii să prezinte singuri acest proiect pe site-ul comunității noaste pentru a lua la cunoștință și promova studiile pe care le-au făcut privind sistemele electronice de gestiune existente și asupra reglementărilor privind drepturile de autor.

Cu mare căldură îi invităm să-și promoveze munca lor, care îndrăznesc să spun că e de pionierat.

Ar fi foarte multe alte prezentări care au umplut programul cu multe contacte de valoare privind ceea ce poate produce mai bun domeniul, dar fac invitația cu scuzele de rigoare, ca cei care nu au putut fi cuprinși în acest spațiu limitat, să o facă prin articole individuale, pe care le primim cu dragă inimă. Și multe au fost lucrurile cu valoarea pe care le-am auzit și dezbătut în sesiunile de întrebări și răspunsuri.

Nu doresc să închei fără a mulțumi colegilor din sfera de business care au adus echipamente de digitizare interesante și acesibile. A fost un workshop din care personal am învățat multe: experiențele celor care oferă aceste echipamente, neajunsurile și așteptările lor. Dar, sper ca prin intermediul comunității noastre să mijlocim acest dialog cu un partener important, cel privat.

{jcomments on}
{becssg}IL-Sibiu-2011/gallery{/becssg}