Sper că mulți dintre specialiștii breslei încep să înțeleagă că încet, încet se apropie punctul în care practica va fi nivelată de mediul electronic. Aici se fac și se vor face și desface opere de artă, literare, arheologia, istoria și științele deopotrivă. O devălmășie bogată care va fi ajutată să stabilească legături uneori neașteptate. Am speranța că toți înțelegem că va veni un model integrator care ne va scoate din catedrală și ne va arunca direct într-un bazar unde e posibil ca orice să treacă drept valoros, oriunde să fie locul în care să găsești răspunsul.
Pentru cei dintre noi care românizează mioritic spunând lasă, domnule, ce treabă avem noi cu asta?! nu pot decât să-i rog să se desprindă de ceea ce fac pentru câteva momente de veghe profesională și să privească cu mare atenție și să asculte cu mare băgare de seama la ce spun vârfurile domeniului, la ce efecte au proiectele de cercetare.
Trăgând linia, ultima frontieră a diseminării este Internetul. {sharethis}
Nu este necesară o implicare doar la nivelul localizat al producerii de informație, ci trebuie să privim vigilent și primul mediu de diseminare al zilelor noastre. Cu evoluează, care sunt serviciile pe care le oferă și mai ales care sunt pericolele cu care suntem confruntați atunci când îl exploatăm.
Ieri s-a desfășurat conferința organizată de Internet Society cu un titlu foarte interesant Acces, încredere și libertate: coordonate pentru viitorul Internetului.
Dincolo de cele mai interesante dezbateri care au avut darul de a iniția un dialog, pot să vă spun un lucru care m-a bucurat și m-a încălzit. Bibliotecarii au fost breasla care a fost recunoscută ca actor important în activitatea educațională și mai ales ca mijlocitori către surse de informare cu relevanță.
De la doamna Diana Voicu, directorul proiectului Economia Bazată pe Cunoaștere am aflat un detaliu important privind viitorul comunităților care ar putea sprijini acest proiect generos: constituirea unei Alianțe Digitale pentru România care să fie formată din toate părțile interesate în acest proces care are implicații sociale și economice directe. Și domnul Paul Baran a adus în prim plan activitatea bibliotecilor proin proiectul pe care îl conduce. Ei, aici toți cei din sală au aflat că bibliotecarii au un rol în joc! Cât de important acest moment, cred că vă imaginați.
De la domnul director și cofondator al BitDefender am aflat că trebui să fim niște utilizatori avizați de pericolele ce țin de exploatarea instrumentelor pe care serviciile Internet le oferă. Mesajul este să nu fim creduli, să ne protejăm cu o soluție adecvată și să renunțăm la naivități izvorâte din tradiția orală. Orice pare sigur poate fi vulnerabil.
Pentru zona care a ținut de protecție, încredre și viață privată, a fost chiar instructiv să aflăm că există o instituție publică intitulată CERT-RO și care are menirea de a sesiza anomaliile din traficul de internet desfășurat pe .ro, lucru care m-a pus pe gânduri explorând implicațiile pozitive cât și portițele de abuz?! Dar prezentatorul m-a liniștit în pauză eplicându-mi natura benevolentă a activităților desfășurate.
De la profesorul Joe Cannataci am repoziționat o idee pe care Bogdan Manolea o bătea la un moment dat pe crupă: dreptul de a fi uitat. Nu numai că se referă la episoade ale vieții pe care ai dori să dispară la un moment dat de pe net, dar mai ales la datele despre care nu știi că sunt adunate despre tine. Foarte interesant context...
Domnul Bogdan Manolea, domnul deputat Varujan Pambuccian și domnul Gheorghe Șerban m-au asigurat că există o preocupare reală pentru a ne face traiul online mai confortabil. Chiar se militează serios și se dorește un Internet cât mai liber, cât mai dereglementat.
La final nu pot decât să mulțumesc echipei organizatoare pentru eforturile lor și pentru cea mai plăcută ambianță de lucru.
Aaaa, să nu uit.
Thank you Frederic Donck!