PLR - Public Lending Right – dreptul de împrumut public – are la bază Directiva 92/100/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de închiriere şi de împrumut şi anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietăţii intelectuale, şi reprezintă o modalitate efectivă şi eficientă de retribuire a scriitorilor, traducătorilor pentru împrumutul cărţilor în bibliotecile publice, dar şi a altor categorii de furnizori de conţinut intelectual (compozitori, fotografi, interpreţi, etc.)
PLR are o contribuţie importantă la cel puţin trei obiective de importanţă majoră:

• promovarea la scară internaţională a scriitorilor naţionali, prin încurajarea schimbului de date prin schemele PLR constituite în fiecare ţară în parte;
• prin administraţia eficientă şi efectivă a schemei se măreşte accesul la o cultură cât mai bogată şi mai variată;
• dezvoltarea şi susţinerea tinerelor talente literare în fiecare ţară, astfel încât şi ţările mici îţi pot promova literatura mai bine la scară internaţională.

PLR funcţionează  ca o schemă naţională finanţată la nivel central, ce simplifică procesul de incorporare a recunoaşterii drepturilor de propritate intelectuală în sistemul bibliotecilor publice de împrumut şi asigură plata din fonduri guvernamentale. În acest sens sunt cunoscute câteva ţări care sunt adevărate modele de bune practici şi chiar au politici eficiente care să sprijine dreptul de împrumut public: ţările nordice, Franţa, Marea Britanie. Iniţiativele PLR datează din 1940, prima ţară care a implementat un model de plată a fost Danemarca în 1946, urmată de Norvegia în 1947 şi Suedia în 1954. În Marea Britanie a luat fiinţă în 1979. Astăzi peste 30 de ţări au legislaţie care recunoaşte dreptul de împrumut, nu numai în Europa, ci şi în Australia, Canada, Noua Zeelandă şi Israel. În ultimii 10 ani ţările europene care au implementat sistemul PLR a crescut de la 15 la 24.

Bibliotecile publice, împreună cu editori, distribuitorii de carte, dezvoltatorii de politici culturale, academicieni, jurnalişti, precum şi scriitorii fac parte dintr-o bază de date extrem de utilă pentru funcţionarea sistemului PLR. În ceea ce priveşte bibliotecile publice, acestea pot fi promovate într-o mai bună măsură în schemă, devenind un punct central al procesului, dar cele care încurajează în mod activ înregistrarea autorilor, încurajează noii scriitori, scriitorii locali şi regionali. Se vorbeşte mult despre reciprocitate, în sensul că unii autori renunţă la unele drepturi de împrumut în favoarea unei mai bune promovări din partea bibliotecilor şi a internaţionalizării.

Reţeaua internaţională PLR este coordonată de către Oficiul din Marea Britanie, o reţea informală ce reuneşte ţări care recunosc dreptul de împrunut şi asigură consiliere şi expertiză pentru ţările noi care au trecut la implementarea PLR.

Modul de calcul al plăţilor diferă de la o ţară la alta, dar cele mai importante sisteme se bazează pe cât de des o lucrare este împrumutată (plată pe împrumut) sau plata în funcţie de numărul de exemplare deţinute de biblioteci. Anumite sisteme PLR asigură granturi pentru scriitori în vederea călătoriilor şi altor proiecte, în anumite cazuri fonduri de pensii.

Sistemele naţionale de PLR se împart în două categorii:

1. ţări în care PLR este văzut ca parte integrantă a legislaţiei de copyright, într-o oarecare măsură legate de disponibilitatea sau uzul unei opere într-o bibliotecă;
2. ţări unde plăţile PLR sunt parte a suportului statului pentru cultură şi cu scopul de a se asigura promovarea scriitorilor naţionali.

 

Bibliotecile sunt verigă în lanţul cărţii, ele joacă un rol esenţial în funcţionarea sistemului PLR, prin alimentarea permanentă a bazei de date cu titluri şi autori, statistici de împrumut. Aceste informaţii cuprinse în bazele de date ce constituie sistemul PLR sunt benefice atât pentru retribuirea corectă a autorilor şi a celorlalţi actori implicaţi în producţia intelectuală a cărţilor, dar şi pentru biblioteci care pot avea o radiografie completă la nivel naţional a cerinţelor şi tendinţelor de împrumut al cărţii, în acelaşi timp un instrument util pentru managementul colecţiilor.

Pentru o mai bună înţelegere a ceea ce înseamnă PLR, dar şi de a promova conceptul şi cele mai bune practici despre dreptul de împrumut public, anual au loc reuniuni şi manifestări dedicate acestui subiect. Conferinţa PLR din acest an, aflată la cea de-a IV a ediţie a fost găzduită de Casa Vernescu în zilele de 19-21 septembrie 2008 şi a beneficiat de sprijinul European Writers Congress, Asociaţia Scriitorilor şi Traducătorilor Norvegieni, Oficiul PLR din Marea Britanie şi Uniunea Scriitorilor Români. Organizaţiile europene de autori şi alte instituţii implicate în implementarea PLR (societăţile de gestiune colectivă a drepturilor de autor) au prezentat rapoarte cu situaţia din fiecare ţară care implementează PLR, modul de plată, situaţiile întâmpinate, reglementările legislative, etc. ca o remarcă generală se constată că ţări precum Italia, Spania, Portugalia au mari greutaţi în implementarea PLR (de ordin legisltiv, financiar, dar şi de acceptare a obligativităţii de a asigura funcţionarea PLR). Ţările mici, cele baltice şi Croaţia sunt extrem de entuziaste de acest drept de remuneraţie deoarece astfel îţi pot priomova mai bine cultura naţională. Un exemplu aparte îl constituie Estonia unde bibliotecarii sunt plătiţi pentru furnizarea de date şi statistici pentru sistemul PLR.

Lucrarea susţinută în cadrul Conferinţei de la Casa Vernescu a fost publicată pe site-ul European Writers Congress şi o puteţi citi în fişierul ataşat la paginile 16-17.

default  PLR - Bucharest Proceedings (262.78 kB)

Nicoleta RAHME
Cercetare.Dezvoltare
Biblioteca Naţională a României