{jcomments on}{sharethis}Relativ la  biblioteci şi direcţiile  lor de dezvoltare  găsim o foarte largă bază teoretică. În ultimul an afluxul informaţional a fost atât de mare încât e foarte greu de asimilat, asumat    şi aplicat pe plan local .

Teoria reţelelor şi a lucrului în reţea,-“ niciodată să nu vă indoiţi de faptul că o mână de oameni în cunoştintă de cauză şi devotaţi pot schimba lumea; de fapt, numai ei o pot schimba”

Ghidurile de advocacy şi teoriile promovării bibliotecii şi a serviciilor de bibliotecă:“Advocacy este o ştiinţă şi o artă. Advocacy este efortul de a schimba opinii şi de a  influenţa programe şi decizii privind politicile publice”...

Teoriile comunicării eficiente şi a valorilor organizaţionale:„...responsabilitate, comunicare, cooperare, diversitate, excelenţă, inovaţie, integritate, respect, reacţie...”

Recomandări făcute de diferite comitete internaţionale:“ -Bibliotecile să intre în parteneriate în perspectiva întăririi și a dezvoltării bibliotecii și a ofertei sale către public, incluzând relația dintre bibliotecă, cetăţeni și comunitate
-Bibliotecile să gândească parteneriate în sectorul public, sectorul privat şi societatea civilă.”

Cursuri de servicii de bibliotecă  cu diverse structuri şi abordări.

Teoriile societăţi informaţionale şi ale alfabetizării informaţionale.“Conceptul „societate informațională” ar putea fi definit în mod simplu ca fiind societatea în cadrul căreia majoritatea populației active lucrează în sectorul informațional - fiind implicată în crearea, procesarea, distribuirea și/ sau utilizarea informației...”

O teorie este valoroasă atunci când poate fi aplicată, dar nu se poate şti dacă funcţionează  sau nu, decât dacă încerci să o materializezi. Trecerea la practică implică destul de mult efort ,  angajament şi intrarea într-o zonă cu foarte multe variabile pe care teoria le aminteşte dar nu dă soluţii de depăşire a lor.

Anul acesta am încercat să aplic o parte din teoriile de mai sus în Campania de combatere a violenţei de gen din perioada 25 Noiembrie -10 Decembrie 2010 , aceasta  in Oradea s-a numit   Împreună împotriva violenţei. Organizator principal al campaniei a fost Uniunea Femeilor Bihor, care a adunat în aceeiaşi agendă toţi partenerii doritori să participe  .

Am considerat acesta un bun prilej să mobilizez reţeaua locală de biblioteci publice, să le fac să se implice într-un proiect care ridica probleme sociale, de integrare, de educaţie şi de moralitate şi care privea în mod direct comunitatea. 10 biblioteci publice din reţeaua locală de 45  şi 3 filiale ale bibliotecii județene au dorit să se implice în această campanie. În unele locuri s-a lucrat doar cu copii, în altele au fost  mobilizate şi resurse locale cum ar fi primăria, şcoala, părinţii , poliţia.  Au fost implicate un număr aproximativ de 300 de persoane în activităţile în care bibliotecile au fost iniţiatori sau gazde.

La primele apeluri de participare nimeni nu a răspuns. A trebuit contactat fiecare separat şi explicat  individual ce ar trebui să se întâmple: Care ar fi cea mai bună abordare ? Cine ar trebui implicat ? Unde şi când s-ar putea organiza ceva? şi in special De ce este importantă o astfel de campanie pentru bibliotecă şi comunitate.

Foarte repede au ales să participe bibliotecile comunale, nu am avut in schimb reacţii bune de la bibliotecile municipale şi orăşeneşti. Pentru mine acesta este un semnal- în cazul judeţului meu, legăturile bibliotecilor comunale cu principalii actori locali sunt mai bune decât cele ale bibliotecilor mai mari.

Un alt punct sensibil a fost cel al temei campaniei. Prima reacţie a fost – nu ştim nimic despre asta. Nu am fost niciodată aproape de aşa ceva.

Ca urmare, la toată lumea am trimis materialele informative pe care le-am putut aduna ( cu ajutorul Danielei Draghici), am dezbătut subiectul mai intâi între noi,    pe canale electronice sau prin telefon. A fost foarte interesant cum  fiecare a selectat  modul de abordare  care îi era cel mai confortabil.( 14 articole pe blog.)

In viaţa de zi cu zi fac parte dintr-o multitudine de reţele. În unele sunt participant activ, în altele sunt  soldat neinstruit sau spectator, iar acum  am fost coordonator al reţelei de biblioteci în campanie. În aceasta postură am avut grijă să nu repet greşelile care mă exasperează pe mine când lucrez în reţele ca participant activ. Am abordat problema astfel încât :Să creez un climat de încredere, să transmit foarte repede toate   ideile noi care au apărut pe parcurs, să transmit mesaje clare şi să limpezesc foarte repede posibilele confuzii, să motivez participarea şi implicarea prin punerea în valoare a fiecărei activităţi sau abordări, menţinând poziţii de egalitate între fiecare  dintre membri   reţelei, să nu uit de unii dintre actorii înscrişi chiar dacă ei au uitat  să comunice ...

Care   că sunt rezultatele implicării bibliotecilor în această campanie? Dacă au fost atinse obiectivele la nivel macro ( social )? adică sensibilizarea opiniei publice la problemele ridicate, sau micro( individual)?  prin crearea  sentimentului de identitate şi apartenenţă civică, socială şi profesională, explorarea posibilităţii de a acţiona în limite mai largi, cu alt impact?   cred că vom vedea la următoarea campanie.

Exerciţiul reuşit  aduce întotdeauna satisfacţii, creşterea încrederii în forţele proprii şi nivelează sentimentul posibil de inferioritate a bibliotecarului, care în multe cazuri  nu se percepe pe sine ca “o voce” în comunitate. Puterea “vocii” creşte prin  alte exerciţii şi confirmări ulterioare. Noi, aici in  Bihor, suntem   doar o voce firava la începutul exersării teoriilor de afirmare a meseriei şi de formare a unui profil de bibliotecar modern.