Prof.univ.dr.ing., dr. marketing Angela Repanovici
Universitatea Transilvania din Brașov
Președinte Secțiunea Cultura Informației, Asociația Bibliotecarilor din România
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
Perioada pe care o traversăm ne supune la noi provocări. Criza economică nu ne dă speranțe prea mari cu privire la resursele bugetare, suport financiar în dezvoltarea de proiecte sau dezvoltări pe termen lung.
Pe de altă parte comunitatea academică trebuie să își îndeplinească misiunea de a instrui noua generație, de a crea cunoștințe și de a menține cercetarea științifică la nivel competitiv.
Noi serii de doctoranzi au pornit pe drumul cunoașterii, inovării și creației științifice.
Avem și satisfacții: prin efortul colectiv al consorțiului ANELIS plus avem pe o perioadă iarăși acces la baze de date științifice și bibliometrice.
Marea mea dilemă o reprezintă inerția în reacții cu privire la accesul deschis la informații pe de o parte a comunității academice și pe de altă parte a bibliotecilor universitare.
Referitor la accesul deschis la informație științifică există multă literatură de specialitate, multe inițiative, conferințe și manifestări dedicate acestei mișcări. Această mișcare a început acum 12 ani în 2001 la Budapesta, ca rezultat al unei conferinţe organizate de Open Society Institute [3]. Scopul întâlnirii a fost găsirea unor modalităţi de accelerare a progresului privind accesul liber la articolele ştiinţifice din toate domeniile academice. Rezultatul dezbaterilor s-a concluzionat prin elaborarea proiectului intitulat Budapest Open Access Initiative (BOAI). Astfel, literatura de tip open access se solicită „să fie gratuită, făcută publică şi accesibilă pe Internet, pentru ca cei interesaţi să poată citi textele integral, să le poată încărca, copia, distribui, imprima, să poată căuta în ele, […] să se poată îndrepta spre ele şi fără bariere financiare, legale sau tehnice existente, în afara celor legate de accesul la Internet”.[1]
Pe scurt: vorbim despre dubla calitate a membrilor comunității academice cea de producători și cea de consumatori de informație.
Practic se plătește dublu: se plătește publicarea și apoi accesul la informațiile publicate. De ce să nu publicăm direct în acces deschis, cu toate atributele comunicării academice (revizuirea articolelor, publicare în reviste apreciate, cu factor de impact și scor relativ de influență, iar apoi respectând dreptul de proprietate intelectuală să punem aceste rezultate în acces deschis pentru toți cei care au contribuit la realizare acestor cercetări, adică toți cetățenii interesați în cazul în care cercetarea este finanțată din bani publici. Dar cum să devenim vizibili? Cum să obținem recunoaștere, colaborări, citări ale lucrărilor noastre? Ne adresăm numai unei elite care are acces la aceste baze de date? Putem publica în limba noastră în aceste baze de date?
În octombrie 2003, aproximativ 300 de universităţi, centre de cercetare, societăţi ştiinţifice şi biblioteci, au semnat „Declaraţia de la Berlin privind Accesul Deschis la Cunoaştere în Ştiinţe şi Umanistică” (Berlin Declaration on Open Access to Knowledge in the Sciences and Humanities) Această declarație care concretizează principiul Accesului Deschis la cercetarea finanţată din fonduri publice a lansat noţiunea de open acces nu numai în Germania, ci în toată lumea: „Misiunea noastră de difuzare a cunoaşterii este doar pe jumătate completă dacă informaţia nu este imediat disponibilă societăţii. Noi posibilităţi de răspândire a cunoaşterii nu numai prin forma clasică, dar totodată şi în mod crescător prin paradigma open access, prin Internet, trebuie să fie susţinute”. [2]
În 2003, la întâlnirea de la Haga, Comitetul de conducere IFLA adoptă „Declaraţia IFLA privind accesul deschis la literatura ştiinţifică şi la documentele de cercetare” (IFLA Statement on Open Access to Scholarly Literature and Research Documentation): accesul deschis este „accesul online, imediat şi permanent la întregul text al articolelor de cercetare pentru oricine, în toată reţeaua globală, existând două căi de realizare a acestuia:
ñ calea de aur (“golden road”) prin care autorii îşi publică articolele, rezultate ale cercetării, în reviste ştiinţifice în regim de acces deschis.
ñ calea verde (“green road”) sau cea a auto-arhivării în arhive electronice deschise sau depozite instituţionale a articolelor publicate deja.” [3]
De atunci s-au scurs 10 ani. Inițiative de promovare a accesului deschis în România există. Ne izbim de conservatorismul comunității academice și de lipsa de inițiativă a bibliotecilor universitare. Aceeași situație se întâlnește și în cazul promovării Culturii Informației ca și disciplină obligatorie în planul de învățământ la toate specializările.
Au ceva în comun Accesul Deschis și Cultura Informației?
În perioada 14-15 noiembrie 2012 s-a desfășurat workshop-ul internațional Abordări inovatoare privind promovarea accesului deschis la informația științifică prin cultura informației, WE_2012-4-091 finanțat de CNCS –UEFISCDI, eveniment organizat Facultatea Design de Produs și Mediu, Universitatea Transilvania din Brașov în parteneriat cu Universitatea din Bergen, Norvegia reunind participanţi atât din ţară cât şi din străinătate.
Personalitățile marcante invitate ca lectori, doctoranzii care fac cercetare în domeniul științei informării și specialiștii din domeniu au identificat metode și tehnici de promovare a accesului deschis la informație și au precizat care sunt beneficiile comunității academice în dezvoltare, creație și vizibilitate a cercetării științifice.
Au participat 7 lectori străini: Carla Basili, Consiliul Național al Cercetării Roma, Italia; Serap Kourbanoglu, Universitatea din Ankara, Turcia; Joumana Boustany, Universitatea Paris Descartes, Paris, Franța; Anthi Katsirikou, Technological Educational Institution, Atena, Grecia; Lars Bjørnshauge, SPARC- Scholarly Publishing and Academic Resources Coalition, Europa; Manolis Koukurakis, Biblioteca Universităţii din Creta, Grecia și Ane Landoy, Biblioteca Universităţii din Bergen, Norvegia, coorganizator.
Din România au contribuit cu prezentări: Angela Repanovici, Universitatea Transilvania din Braşov, Mircea Regneală, Asociaţia Bibliotecarilor din România (ABR), Mihaela Dragu, Biblioteca Academiei Române, Ivona Olariu, Biblioteca Centrală Universitară Iaşi, Robert Coravu, ABR, Mioara Voncilă, Biblioteca Universităţii Dunărea de jos din Galaţi, Elena Târziman, Biblioteca Naţională a României.
Cu această ocazie am prezentat un studiu prin care se demonstrează faptul că elementele scientometrice care definesc producția științifică a unei națiuni pot crește dacă în acea țară se dezvoltă depozite digitale instituționale cu producția științifică a instituției.
SCIMAGO, Journal & Country Rank este un portal ce prezintă vizibilitatea revistelor științifice; el include indicatorii privind dezvoltarea științifică a țărilor. Acești indicatori sunt generați de baza de date SCOPUS și arată vizibilitatea revistelor incluse în această bază de date, adică din 1996. Portalul este dezvoltat de SCIMAGO, un grup de cercetare din Consiliul Cercetării din Spania și universități din Spania. Portalul este disponibil la adresa
Tabelul 1: Date scientometrice despre cele 5 țări participante la workshop[5]
| Locul în top | Țara |
Numărul de documente (producția științifică) |
Număr documente citate |
Număr citări |
Număr de autocitări |
Număr de citări pe documente |
Indexul H Hirsh |
| 6 | Franța | 1.021.041 | 964.320 | 14.156.535 | 3.310.129 | 15.09 | 604 |
| 8 | Italia | 762.290 | 720.911 | 9.861.600 | 2.316.810 | 14.45 | 515 |
| 21 | Turcia | 231.178 | 219.280 | 1.380.599 | 383.421 | 7.54 | 176 |
| 24 | Danemarca | 162.761 | 154.612 | 3.015.221 | 452.805 | 20.42 | 373 |
| 26 | Grecia | 142.767 | 135.434 | 1.350.053 | 253.006 | 11.34 | 228 |
| 29 | Norvegia | 122.768 | 116.973 | 1.749.741 | 294.571 | 16.63 | 288 |
| 41 | România | 63.809 | 62.975 | 282.393 | 71.226 | 6.04 | 117 |
Analizând situația țărilor participante la workshop am obținut tabelul 1.România este pe ultimul loc între țările participante la workshop dar locul 41 din 236 este destul de onorant.
Tabelul 2: Date comparative din DOAR și SCIMAGO pentru țările participante la workshop
| Țara |
Număr depozite digitale instituționale înregistrate în DOAR |
Număr de documente |
| Franța | 67 | 1.021.041 |
| Italia | 69 | 762.290 |
| Turcia | 11 | 231.178 |
| Danemarca | 10 | 162.761 |
| Grecia | 14 | 142.767 |
| Norvegia | 49 | 122.768 |
| România | 1 | 63.809 |
S-a analizat numărul de depozite digitale instituționale ale țărilor participante la workshop care sunt înregistrate în DOAR – Directory of Open Access Repositories - Repertoriul Depozitelor cu Acces Deschis, comparativ cu numărul de documente publicate, producția științifică din SCIMAGO.(Tabelul 2)
S-a stabilit că există o corelație între numărul de depozite digitale în acces deschis pentru fiecare țară și numărul de documente reprezentând producția științifică al țării respective. Statistic, indicele de corelație este de 0.824833( maxim poate avea valoarea 1) ceea ce indică o puternică corelație între cele două șiruri de date.
Ce soluții propunem?
Introducerea unui capitol rezervat Accesului Deschis la cursurile de Cultura Informației. Promovarea instrumentelor oferite de mișcarea acces deschis în rândul comunității academice. Folosirea acestor resurse:
OpenDOAR, DOAB - Directory of Open Access Books - Repertoriul monografiilor în acces deschis, lansat în aprilie 2012, ROAR- Registry of Open Access Repositories - Repertoriul Depozitelor în Acces Deschis, DOAJ-Directory of Open Access Journals – Repertoriul Revistelor în Acces Deschis.( Figura 1)
Fig.1: Imagini din paginile web ale OpenDOAR, DOAB, ROAR, DOAJ (, ,,
Bibliotecile universitare ar trebui să își asume misiunea de promovare a accesului deschis. Organizarea de evenimente, oferirea de instrumente utile comunității academice în acces deschis, promovarea agresivă a avantajelor publicării în depozite digitale instituționale prin implementarea de platforme digitale pentru folosința comunității academice ar putea genera efecte eficiente.
Oferirea de platforme deschise gratuite ca Open Journal System – Sistem deschis pentru reviste în acces deschis - sau Open Conference System – Sistem deschis pentru organizarea de conferințe - ar atrage comunitatea academică și ar schimba abordarea și importanța bibliotecii universitare.
Bibliografie
[1] Budapest Open Access Iniative. [Citat 15 ianuarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa:
[2] DOAJ.Directory of Open Access Journal. [Citat 13 ianuarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa:
[3] Open Society Institute. [Citat 10 ianuarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa:
[4] What is open access? [Citat 12 ianuarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa:
[5] SCIMAGO, Journal & Country Rank, [Citat 19 ianuarie 2013]. Disponibil pe Internet la adresa: