Resurse profesionale

Conţinutul European în Reţelele Globale

Principiile de la Lund:

Concluziile întâlnirii experţilor, Lund, Suedia, 4 Aprilie 2001

[traducere Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.]

Planul de Acţiune eEurope 2002 a fost sprijinit de Statele Membre UE în cadrul Consiliului European din Iunie 2000. Obiectivul 3(d) al Planului de Acţiune este stimularea conţinutului European în reţelele globale pentru a beneficia pe deplin oportunităţile create de apariţia tehnologiilor digitale.

În cadrul acestui obiectiv există o direcţie de acţiune specifică pentru Statele Membre şi Comisie pentru a:

 

Crea un mecanism de coordonare pentru programele de digitizare a Statelor Membre.

 

La data de 4 Aprilie 2001, experţii şi reprezentanţii Statelor Membre s-au întâlnit la Lund în Suedia pentru a discuta problemele ce le implică digitizarea şi pentru a recomanda acţiunile care sprijină coordonarea şi adaugă valoare activităţilor de digitizare prin modalităţi care sa fie sustenabile de-a lungul timpului.

 

Resursele culturale şi ştiinţifice ale Europei sunt valori publice unice ce formează memoria colectivă şi evolutivă ale societăţilor noastre diverse şi furnizează o bază solidă pentru dezvoltarea industriilor conţinutului digital într-o societate a cunoaşterii sustenabilă.

 

Experţii au susţinut concluziile unei întâlniri preliminare ţinută în Luxembourg pe data de 15/16 Noiembrie 2000. Aceştia au subliniat valoarea şi importanţa conţinutului cultural şi ştiinţific în formă digitală care oferă:

 

O moştenire accesibilă şi durabilă: Europa are o bogăţie semnificativă şi unică privind moştenirea culturală şi ştiinţifică. Digitizarea resurselor sale este o activitate vitală pentru inlesnirea accesului cetăţenilor şi pentru conservarea moştenirii culturale colective (trecute şi viitoare) .

 

Sprijin pentru diversitatea culturală, educaţie şi industrii ale conţinutului: Valorile culturale digitizate sunt cruciale în promovarea şi susţinerea diversităţii culturale într-un mediu global. De asemenea, reprezintă o resursă cheie pentru educaţie, turism şi industria media.

 

Resurse digitizate ale unei mari varietăţi şi bogăţii: Statele Membre au investit semnificativ în programe şi proiecte pentru digitizarea conţinutului cultural şi ştiinţific. Astfel de activităţi de digitizare acoperă o diversitate de domenii şi tipuri de conţinut, precum artefactele unui muzeu, înregistrări publice, situri arheologice, arhive audio-vizuale, hărţi, documente istorice şi manuscrise.

 

Oricum, există un număr de probleme cheie care riscă să limiteze realizarea potenţialului acestor resurse, fie ele culturale, sociale sau economice. Principalele bariere identificate sunt:

 

Fragmentarea abordării. Cu toate că activităţile de digitizare sunt întâlnite des, acestea sunt foarte fragmentate depinzând de instrumentele si mecanismele politice ale diferitelor State Membre.

Mai mult, absenţa unei viziuni Europene coerente asupra cărui conţinut cultural ar trebui digitizat sau cum acest conţinut este selectat pentru digitizare, rezultă într-o posibilă duplicare a resurselor, a efortului şi investiţiilor.

Uzură. Digitizarea este un exerciţiu costisitor, care necesită investiţii mari, de regulă din fonduri publice. Aceste investiţii prezintă riscuri semnificative datorate adoptării unor tehnologii şi standarde necorespunzătoare. Acest lucru poate conduce la crearea de resurse care devin depăşite şi de nefolosit sau care necesită investiţii pentru a fi refăcute în intervale scurte de timp.

Lipsa unor forme de acces comune şi simple pentru cetăţeni. Accesul cetăţeanului la diferitele resurse, la nivel naţional şi UE, este compromis din cauza inexistenţei unor abordări comune şi a unor standarde tehnice, de asemenea, de lipsa sistemelor şi a asistenţei pentru acces multilingv.

Drepturile proprietăţii intelectuale (DPI). Diverşii acţionari ai conţinutului digital (ex. Proprietarii, intermediarii şi utilizatorii finali), au diferite interese legale. Aceste necesităţi trebuie să fie recunoscute şi balansate. Soluţiile pentru manipularea şi gestionarea drepturilor trebuie să fie înţelese şi aplicate de către sectorul cultural dacă se va realiza valoarea economică a conţinutului într-un mod sustenabil.

Lipsa sinergiei dintre programele culturale şi noile tehnologii. Există o nevoie crescută pentru îmbunătăţirea legăturilor dintre programele culturale şi noile tehnologii la nivel european şi naţional pentru a identifica priorităţile şi unde se poate realiza valoarea adăugată Europeană.

Investiţia instituţională şi angajarea. Digitizarea necesită angajamentul organizaţiilor individuale, de regulă organizaţii cu rol de memorie precum arhivele, bibliotecile si muzeele, pe termen lung în activităţi cu cerinţe tehologice şi financiare mari.Utilizarea tehnologiilor şi instrumentelor digitale necesită adoptarea de către instituţiile culturale de noi practici şi specializări.

 

Pentru a rezolva aceste probleme, ar fi de preferat dacă Statele Membre s-ar angaja în:

 

Crearea unui forum de coordonare continuu prin stabilirea unui reprezentant al grupului de coordonare pentru fiecare Stat Membru. Acest grup ar trebui să construiască cadrele de susţinere a dialogului şi schimburilor continui, să stabilească procedurile de raportare către Statele membre la nivel European şi la nivel naţional deopotrivă.

Dezvoltarea şi sprijinirea unei viziuni Europene a politicilor şi programelor prin înfiinţarea de siteuri web, care să conţină informaţie publică curentă accesibilă şi uşor de înţeles despre politicile şi programele în acord cu un profil de bază comun la care toate acestea ar trebui să se lege.

Promovarea şi sprijinirea unei bune practici şi armonizarea şi optimizarea acesteia în cadrul Statelor Membre şi de-a lungul UE prin lucrul continuu la un cadru de test calitativ, care ţinteşte către adoptare şi implementare prin intermediul instituţiilor de coordonare naţională corespondente, şi prin lucrul prin intermediul unui grup nominal de experţi pentru a dezvolta abordări cantitative a proceselor de testare. Acest lucru necesită, de asemenea, mecanisme pentru definirea şi colectarea de indicatori interni, şi mai specific indicatorul relevant eEurope, şi pentru legătura cu organismele naţionale de standardizare şi statistică.

Asigurarea vizibilităţii şi accesibilităţii conţinutului ştiinţific şi cultural European prin constituirea unor inventare naţionale (a proiectelor sau a conţinuturilor selectate). Aceste inventare ar trebui aliniate cu infrastructura Europeană pentru conţinutul digital prin conformitatea cu standardele şi tehnologiile care sprijină calitatea şi folosirea uşoară a conţinutului, acces unificat pentru cetăţeni, costuri reduse şi deschidere a instrumentelor software, şi accesibilitate şi disponibilitate pe termen lung.

 

Pentru ca aceste acţiuni iniţiale să se realizeze cât mai rapid posibil şi pentru a asigura faptul că soluţiile adoptate conduc către sustenabilitatea infrastructurilor organizaţionale şi tehnice, Comisia Europeană, în contextul activităţilor ISTⁱ curente şi al altor programe în derulare, ar trebui să lucreze cu Statele Membre pentru:

Sprijinirea activităţilor practice de coordonare prin crearea unui secretariat sau a unei agenţii de sprijin care să suporte activităţile grupului de coordonare. Secretariatul ar trebui să gestioneze grupuri ad hoc de consiliere tehnică în caz de necesitate.

               

Progresul diseminării bunelor practici prin promovarea centrelor de competenţă care pot oferi ghidare şi ajutor acţionarilor asupra problemelor şi a tehnologiilor cheie. În timp ce principalele domenii include metadatele, suport multilingv, tehnologii de scanare si digitizare, înfiinţarea de centre de competenţă trebuie să fie deschisă către noile topicuri ce ar putea să apară.

 

Stimularea dezvoltării de teste pentru practicile de digitizare prin crearea principiilor colecţiilor de date şi prin continuarea dezvoltării indicatorilor calitativi şi cuantificabili.

            

Optimizarea valorii şi dezvoltarea unei viziuni comune a conţinutului European prin dezvoltarea criteriilor şi a cadrului pentru un plan de cooperare European pentru conţinutul digital cultural şi ştiinţific împreună cu instrumentele de implementare corespunzătoare (Charter, MoU etc). Planul ar trebui să urmărească stabilirea unei infrastructuri eCulture pentru accesul la mostenirea culturală şi ştiinţifică în formă digitală prin identificarea condiţiilor de obţinere a valorii adăugate pentru conţinutul European (ex. Criteriile de selecţie) şi stabilirea de standarde tehnice pentru conformitatea cu necesităţile interoperabilităţii. Lucrul la acesta ar trebui făcut prin intermediul unui grup de coordonare şi secretariatul său.

Îmbunătăţirea gradului de folosire/calităţii conţinutului, promovarea unui acces unificat pentru cetăţeni şi creşterea gradului de conştientizare asupra problemelor pe termen lung ale prezervării prin dezvoltarea: acordurilor privind standardele de interoperabilitate; ghidurile pentru prezervarea digitală şi longevitatea conţinutului; modele coerente şi bune practici pentru drepturi şi managementul valorilor împreună cu dezvoltarea modelelor de afaceri asociate eculturii.

 

 

 

Pentru ca Statele Membre să identifice şă să implementeze strategii şi acorduri privind producţia de conţinut, calitate, descoperire şi folosire, trebuie ca problemele tehnice curente şi viitoare să fie abordate prin intermediul iniţiativelor pe termen scurt şi lung ale RTDⁱⁱ. Comisia ar trebui să:

Progreseze în dezvoltarea testelor cantitative prin intermediul studiilor de fond şi prin munca de identificare a indicatorilor şi statisticilor.

Lansarea de studii în digitizare în Europa şi infrastructuri organizaţionale de suport tehnic, şi studii despre promovarea conţinutului cultural European, identitatea şi diversitatea în sprijinul accesibilităţii tuturor cetăţenilor.

Sprijine interoperabilitatea şi continua descoperire de resurse prin lansarea lucrului cu metadatele, registre şi scheme.

 

 

Contracareze riscurile creării unui ”ev mediu digital”prin dezvoltarea unor agende de cercetare avansate în: tehnologii digitale şi prezervare a conţinutului; aplicaţii îmbunătăţite ale tehnologiilor avansate pentru digitizarea conţinutului cultural şi ştiinţific (ex. Scanarea multi spectrală), adăugarea de valoare la semnificaţia conţinutului de-a lungul timpului. Această muncă ar trebui să fie făcută în strânsă colaborare cu domeniul industrial.

 

 

Investigheze oportunităţile sub Programul IST pentru programe pilot ce reflectă punctele focale de cercetare prezentate mai sus.