Stimați colegi,

Știu că mulți dintre dumneavoastră doresc să afle mai mult cum funcționează publicarea în regim de acces deschis. De curând, a fost publicat un studiu care vă poate aduce lămuririle necesare pe studii de caz. Pentru cei dintre dumneavoastră care doresc să afle informații de bază Discul cu Acces Deschis de la http://oad.kosson.ro vă stă la dispoziție.

SOAP este un proiect finanțat de Comisia Europeană prin FP7, care se desfășoară în perioada Martie 2009 - Februarie 2011.

Studiul are ca scop compararea și punerea față în față a cererii și ofertei pentru servicii de publicare cu acces deschis. Este un studiu focalizat pe aspectele ce privesc „sursele de venit” ca unul din punctele cheie care fac diferența față de tradiționalul model cu „taxă pentru acces”. Au fost identificate următoarele surse de finanțare, care sunt studiate la nivelul penetrării pieței:

Taxe pentru procesarea articolelor: revistele impun o taxă autorilor per articol. Taxele variază în funcție de reviste, discipline și condițile de procesare. Acestea pot fi per articol acceptat, per articol trimis (fie că este acceptat sau nu) sau taxare per pagină, uneori suplimentar perceperii unei sume fixe. Exemple: Biomed Central, Public Library of Science, Hindawi Publishing Corporation, Medknow Publication, Co-action Publishing, Copernicus.

Schema cotizației pentru instituție: Revistele oferă o schemă de cotizare de cele mai multe ori plătită de instituția autorului. Fonduri pot proveni din bugetele bibliotecilor, granturi de cercetare (fie că acestea au sau nu fonduri dedicate în acest scop) sau fonduri gestionate la nivel central. Exemple: Biomed Central, Hindawi Publishing Corporation, American Society for Neurochemistry in collaboration with Portland Press.

Publicarea prin efortul comunității: Revistele sunt publicate prin eforturile comunității, unde munca voluntară (a indivizilor sau instituțiilor) acoperă părți ale costurilor. Această abordare este îngemănată cu unele forme de subvenționare instituțională. Exemplu: Bioline International {sharethis}

Eforturi sprijinite prin publicitate sau sponsorizare: Revistele vând spațiu publicitar sau sunt sponsorizate pentru a-și acoperi costurile parțial sau integral. Exemplu: programarea numerelor de la Public Library of Science.

Subvenții la nivel instituțional: instituțiile subvenționează publicarea revistelor prin intermediul editurilor universităților desfășurând activități de publicare în cadrul bibliotecilor sau la nivel departamental. Un alt tip este acela prin care un editor primește o subvenție de la instituții interesate de tematica revistei. Exemplu: Living Reviews, Physical Review Special Topics Accelerators and Beams.

Vânzarea copiilor tipărite: Vânzarea copiilor tipărite a întregii reviste sau la nivel de articole este utilizată pentru a acoperi o parte din costurile de publicare și pot fi particularizate pe articole, numere, volume. De exemplu: PLoS Biology și PLoS Medicine.

Inițiative colaborative de achiziție (modele cooperative): Sunt stabilite acorduri la nivel de consorțiu pentru acoperirea costurilor de publicare în schimbul deschiderii accesului la conținutul revistelor. Exemple: American Society for Neurochemistry în colaborare cu Portland Press sau propunerea SCOAP.

Finanțarea încrucișată: Editorii acoperă o parte sau integral costurile pentru revistele cu acces deschis din veniturile realizate cu abonamentele la alte reviste.

Concluzii privind analiza cantitativă a revistelor cu acces deschis pe baza datelor oferite de DOAJ

• Accesul deschis este un domeniu dinamic. În fiecare an al ultimei decade am văzut lansarea a 200 până la 300 de noi reviste cu acces deschis, fiind atins un vârf prin noile oferte de la Bentham și Hindawi în 2007 și 2008.
• Distribuția revistelor per editor este asimetrică. Un număr mic de editori mari apar într-o parte, având un număr mare de reviste și/sau articole. Pe de cealaltă parte,  există o vastă majoritate de aproape 90% de editori care au o singură revistă. Partea de mijloc abia dacă este populată.
• Marii editori sunt activi prdominant în domeniile STM cu 95% din reviste și 84% din cuantumul anual de articole.
• Cu cât operațiile de publicare sunt mai dezvoltate, cu atât acestea țin de companiile comerciale decât de organizațiile non-profit
• Medicina reprezintă domeniul cu cel mai mare număr de reviste cu acces deschis urmat în proporții mai mult sau mai puțin egale de chimie, fizică și tehnologie, biologie și științele vieții, precum și științele sociale; umanioarele urmează de la distanță mare. Atunci când sunt dați la o parte cei patrusprezece editori mari, distribuția domeniilor deopotrivă la nivel de editor cît și la nivel de articol devine mult mai diferențiată
• Marii editori cât și alții pot avea reviste cu factor mare de impact
• Marii editori se bazează mai degrabă pe taxele pentru procesarea articolelor (precum și pe taxe de participare și publicitate) ca surse de venit, în timp ce editorii mai mici își bazează operațiunile mai mult pe sponsorizări și abonamente suplimentar taxelor de procesare, care sunt percepute și de aceștia.
• Mare parte dintre marii editori fac uz de o licență Creative Commons. De regulă folosesc CC-BY sau mai restrictivul CC-BY-NC. Pentru alți editori, transferul drepturilor de autor către editor este mult mai des întâlnit (69%) decât folosirea unei licențe Creative Commons. La momentul apariției licențelor CC și alți editori au prezentat o opțiune similară marilor editori favorizînd CC-BY urmat de CC-BY-NC

Studiu consideră în analiza sa și modelele hibrid al revistelor cu acces deschis. Fenomenul aparițiilor revistelor cu model hibrid a pornit în 2004 și s-a extins gradual. Studiul definește revistele hibrid ca fiind „reviste cu abonament care oferă autorilor opțiunea de a publica articolele proprii în regim de acces deschis fără a plăti o taxă de procesare pentru articol”. Cu toate că gradul de penetrare este unul lent, mulți editori au introdus o opțiune hibrid.

Concluziile principale la care a ajuns studiul sunt:

• există cel puțin 120.000 de articole cu acces deschis care sunt publicate în fiecare an în reviste cu acces deschis sau în reviste hibrid
• Mare parte a editorilor (~90%) publică mai puțin de 100 de articole/an și împreună contribuie cu o treime la numărul total al articoleleor publicate într-un an. Cele două treimi rămase sunt publicate de 10% dintre editori.
• patrusprezece „mari editori” pot fi identificați ca având peste 50 de reviste cu peste 1.000 de articole/an. Aceștia constituie 30% din contribuția anuală, fiind active predominant în domeniile STM, fiind mai curând companii private decât organizați non-profit.
• Distribuția revistelor cu acces deschis pare mai degrabă a fi egală. Totuși, luate grupat, două treimi dintre reviste și trei pătrimi dintre articole sunt în zona STM.
• În fiecare an al ultimei decade marii editori au lansat 200-300 de reviste noi cu acces deschis, majoritatea în științele vieții și medicinei.Multe reviste din domeniul chimiei, fizicii și tehnologiei, în mare parte de la alți editori, au o dată a inițierii mai îndepărtată.
• „Marii editori” se bazează mai mult pe taxele de procesare pentru articole (precum și cotizații și publicitate), în timp ce alți editori își susțin afacerea pe sponsorizări și abonamente suplimentar taxelor pentru procesarea articolelor, prezente în mare parte pentru domeniile STM decât în cazul titlurilor din zona SSH (Social Sciences and Humanities)
• Editorii mari și mici deopotrivă pot avea reviste cu un factor de impact mare.
• Marii editori fac uz de o licențiere Creative Commons în timp ce câțiva editori mai mici solicită tranferul drepturilor de autor către editor.
• Doisprezece mari editori cu un număr de aproape 8.100 reviste, marea lor majoritate în zona STM, oferă o opțiune hibridă pentru 25% dintre titlurile deținute. Creșterea procentuală este de 2%.