a. Datele de cercetare în sine nu sunt protejate de legea drepturilor de autor și rar prin alte norme legale. Doar bazele de date și structura lor sunt protejate (dacă s-au făcut investiții consistente pentru a construi baza de date)
b. Exploatarea (masivă) a datelor în scopul analizării nu este acoperită prin limitări și excepții de către directivele europene.
c. Utilizarea în scopuri științifice a bazelor de date este doar o limitare opțională (art. 9 al Directivei privind bazele de date) și nu este armonizată complet. Astfel, scopul acestei limitări este chiar opac între diferitele state membre.
d. Utilizarea în scop științific nu acoperă infrastructura ca atare. În consecință, întrega reproducere a bazei de date nu se poate justifica prin utilizare științifică. Reproducerea vizată a unei baze de date pe de-antregul nu poate fi justificată prin utizarea în scop științific.
e. Mai mult, linkingul făcut către date de cercetare și/sau publicații nu este reglat în mod clar în niciuna dintre Directive. Unele State Membre au tendința de a califica linkingul ca o altă metodă de a face operele disponibile public adăugând astfel o altă necesitate de a obține licențele/acordurile autorilor.
Acestea sunt câteva concluzii utile, care merită să fie luate în considerare aunci când plănuiți un serviciu care implică, fie licențiere deschisă, fie acces deschis. Este o mică parte tradusă a unui document mai voluminos publicat ca rezultat de cercetare a proiectului european .