Irina Sanda Cajal-Marin, Subsecretar de stat la Ministerul Culturii si Patrimoniului National apreciază pe siteul Europeana:
„Brân­cuşi este, nu numai în opinia mea, un român uni­ver­sal, artis­tul ale cărui sculp­turi exprimă, cu măiestrie şi graţie, esenţa eternă a lucrurilor şi a fiinţei. Opera sa ne-a re-construit iden­ti­tatea, ca naţion­ală şi euro­peană, prin lucrări care, indifer­ent de locul în care au văzut lumina zilei, poartă în ele vibraţia spir­i­t­u­lui româ­nesc, dar şi uni­ver­sal­i­tatea între­bărilor, îndoielilor sau bucuri­ilor omeneşti.

L-am ales pe Brân­cuşi din două motive sim­ple: în primul rând, el este artis­tul meu preferat; în al doilea rând, lucrările sale reflectă o coor­do­nată esenţială a proiec­tu­lui Euro­peana, şi anume pro­movarea val­o­rilor naţionale şi justa lor aşezare ală­turi de cele­lalte val­ori mar­cante ale cul­turilor europene. Bib­lioteca Dig­i­tală Euro­peană este prin definiţie spaţiul în care ală­tu­rarea operelor accentuează influ­enţe şi con­flu­enţe, insti­tuie for­mula mirac­u­loasă a unei arte deopotrivă locale şi universale.

Am ezi­tat asupra alegerii unei anu­mite opere, întrucât toate mar­ile creaţii ale lui Brân­cuşi au mar­cat arta abstractă, în gen­eral, şi sculp­tura sec­olu­lui al XX-lea, în par­tic­u­lar. M-am oprit, în cele din urmă, asupra lucrării Som­nul, o lucrare care marchează desprinderea tânăru­lui Brân­cuşi de anii de uceni­cie şi de influ­enţele artiştilor vremii, o lucrare pe care eu o aso­ciez cu reve­ria poet­ică, per­fecţi­unea estet­ică, puri­tatea formei şi log­ica eternei fru­museţi. Som­nul este o lucrare în care se mai observă influ­enţa lui Rodin, dar în care prevalează o abor­dare per­son­ală a temei, prin forţa expre­sivă care se desprinde din con­trastul din­tre suprafaţa per­fect şle­fuită şi cea nefin­isată, sug­erând o stare între vis şi real­i­tate, între noapte şi zi. În acest fel, Som­nul devine un punct evo­ca­tor, în care se unifică realul şi imag­i­narul, tre­cu­tul şi viitorul, iden­ti­tatea şi, dacă putem spune asta, non-identitatea.

M-am bucu­rat foarte mult să văd că Muzeul Naţional de Artă al României a furnizat Bib­liotecii Euro­peana o copie dig­i­tală a operei Som­nul, oferindu-mi ast­fel posi­bil­i­tatea de a admira foarte des această fru­moasă sculptură.

Brân­cuşi spunea: <<Aş vrea ca lucrările mele să se ridice în par­curi şi gră­dini pub­lice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre şi mon­u­mente năs­cute din pământ, nimeni să nu ştie ce sunt şi cine le-a făcut…>>

În real­i­tate, Brân­cuşi făcea sub­tila dis­tincţie între „a şti” şi „a descoperi”. Iar „a descoperi” pre­supune întot­deauna o par­tic­i­pare, un efort de creaţie.

Proiec­tul Euro­peana are toc­mai menirea de a-i invita pe europeni – şi nu numai – în min­unata aven­tură a descoperirii creaţiei”.