Sunt câteva schimbări de care trebuie să ținem seama în eforturile la nivel național. Mare parte din ceea ce se întâmplă acum la nivel European și de peste ocean vor influiența în mod direct felul în care vom comunica colecțiile noastre digitale (tehnologie, standarde, modele).
În breasla noastră sunt două știri care pur și simplu indică cât de dinamică este și cu câtă râvnă ar trebui să tragem și noi tare fiecare în propriul cadru personal sau instituțional.
Prima veste indică o schimbare de paradigmă a proiectului european care construiește Europeana iar cealaltă, de peste ocean, indică cât de repede se mișcă și DPLA - Digital Public Library of America.
Zilele acestea (04/05 martie 2013), la Haga a fost pornită o nouă direcție a proiectului Europeana: Europeana Cloud. Un aspect care merită punctat este acela că face parte din acest efort.
Atașată acestui moment este și recenta lansare a proiectului . Acest proiect condus de are 8 obiective ambițioase care dovedite a fi de succes, vor influiența modelele de busines din sectorul cultural sau a zonelor de intersecție cum ar fi industriile creative.
Graful se completează destul de frumos dacă ne uităm peste ocean la , domnul profesor , care a slujit ca director al aparținând Universității George Mason. Tot astăzi, 5 martie 2013, DPLA, anunță prin vocea lui că proiectul va debuta luna viitoare cu o lansare la . Acesta va fi un moment foarte important pentru colegii americani dar mai cu seamă pentru colegii din Europa pentru că DPLA este beneficiarul sfaturilor oferite de specialiștii The European Library și Europeana. Chiar mai mult, cea de-a treia versiunea a se construiește pe experiența acumulată în elaborarea (EDM), care este un efort al The European Library prin proiectul Europeana Libraries (LIBER, CERL și Fundația Europeana).
Toate aceste eforturi la nivel mare ar trebui să aibe reverberații la nivel mic, adică la nivel de Stat Membru. Semne sunt că lucrurile se mișcă în cea mai bună direcție dacă ar fi să interpretăm rezultatele efortului de reașezare a activităților comisiilor profesionale ale ANBPR. Se simte din ce în ce mai acut conștientizarea faptului că rolul instituțiilor de memorie este într-o criză. Cea pozitivă de această dată a realizării faptului că avem toate atuurile pentru a integra o paradigmă a unui spațiu informațional static și fragmentat, care se limitează doar la „teritoriul” fizic, la cea care oferă un spațiu comun în care comunicarea între parteneri nu mai reprezintă un dans al limitărilor de natură materială (mare parte Biblionetul le-a îndepărtat), ci doar depășirea unor vechi istorii și a schimbării ponderii acordate încrederii în viitor.
Povestea merge mai departe!