Doctorand, Cristina Raluca MAN 

 

Internetul este cel mai recent mediu care facilitează transferul de informaţii, fiind caracterizat prin cel mai rapid ritm de creştere. Dacă în mediul tradiţional utilizarea documentelor a căpătat norme, standarde şi instrucţiuni clare datorită unei experienţe de peste 15 ani de la introducerea tehnologiilor în biblioteci şi alte structuri similare, în mediul virtual situaţia este mult mai complicată, în cazul acesta fiind necesare alte considerente şi abordări, datorate unei complexităţi de factori ce influenţează şi generează instabilitatea informaţiei. Evoluţia tehnologiilor informaţiei şi comunicării (TIC) îndrumă către reconsiderări permanente în abordarea informaţiei, implicit a calităţii ei.  default  Resursele electronice și bibliotecarul de referințe versus fenomenul Google (219.13 kB)

Particularităţile informaţiei sunt strâns legate de caracterul său imaterial: ea se multiplică fără a se epuiza, se transmite de la un individ la altul, se reproduce, devine un bun public şi îşi pierde parţial valoarea prin redistribuirea conţinutului. Tehnologiile informaţiei şi comunicării, prin noul context informaţional şi de comunicare pe care îl produc şi îl impun, relativizează noţiunile de spaţiu şi timp, adună indivizi şi comunităţi într-un spaţiu unitar global, spaţiu în care fiecare dintre noi trebuie să-şi dezvolte strategii de adaptare, informare şi comunicare prin asimilarea de cunoştinţe şi competenţe specifice. Schimbările actuale din societate, prin trecerea în era informaţiei şi tendinţele de pătrundere în era cunoaşterii, impun existenţa şi promovarea unei culturi a informaţiei. Globalizarea la nivelul fundamental al căutării şi folosirii informaţiei impune un model general de instruire şi predare în cadrul formării iniţiale, cu implicaţii în învăţarea pe tot parcursul vieţii.

 

Lucrarea Resursele electronice şi bibliotecarul de referinţe versus fenomenul Google îşi propune să abordeze problematica resurselor info-documentare actuale din mai multe puncte de vedere: dezvoltarea unor tipologii documentare specifice în contextul dezvoltării Internetului şi impactul pe care acestea îl au atât asupra comportamentului informaţional al utilizatorilor de informaţii cât şi asupra celor care gestionează informaţia, în complexitatea sa.

Subiectul nostru face referire în mod direct la modul în care Internetul, mai precis evoluţia sa, a adus - ca o consecinţă directă - fenomenul de globalizare care nu mai reprezintă o noutate, însă viteza cu care îşi propagă fluxurile, din ce în ce mai puţin materiale, ridică numeroase probleme de adaptare în structurile info-documentare, cu precădere în biblioteci.
Pornind de la cele mai recente studii privind dinamica resurselor electronice şi schimbările pe care acestea le produc la nivel individual şi instituţional, am încercat să prezentăm atât situaţia actuală a bibliotecilor româneşti dar să şi propunem soluţii pentru o disponibilizare cât mai eficientă a resurselor electronice deţinute de acestea.
În alegerea temei – Resursele electronice şi bibliotecarul de referinţe versus fenomenul Google – am pornit de la constatarea că deşi acest tip de resurse electronice ar trebui să reprezinte o pondere tot mai mare în colecţiile bibliotecilor româneşti, numărul celor care le achiziţionează, gestionează, consultă, accesează şi valorifică este scăzut.

 

Metodologia de lucru. Structura lucrării

Prin fiecare capitol în care este structurată lucrarea, urmărim prezentarea unor aspecte definitorii pentru înţelegerea dezvoltării şi distribuirii de produse şi servicii informaţionale în moduri esenţialmente noi. Partea teoretică este însoţită de exemple practice provenite din spaţiul info-documentar european, cu accent pe cele care provin din spaţiul finlandez. Precizăm că oportunitatea diseminării acestor experienţe este relevantă scopului prezentei cercetări şi a fost posibilă graţie efectuării unui stagiu de mobilitate, o perioadă de studiu şi cercetare de şapte luni în Finlanda (noiembrie 2010 – mai 2011), la Universitatea din Tampere, Şcoala de Ştiinţele Informării. Pe parcursul elaborării tezei am consultat surse de informare diverse şi, dincolo de contribuţiile româneşti în domeniul biblioteconomiei, am pus accent pe cercetarea literaturii de specialitate europene şi nord-americane, deoarece provine din ţări cu o bogată tradiţie teoretică şi practică în domeniu.

 

Întrucât am încercat să propunem soluţii pentru problemele cu care se confruntă bibliotecarii din bibliotecile româneşti în contextul dezvoltării Internetului – cu precădere bibliotecarii de referinţe – lucrarea de faţă este structurată în patru mari capitole, vizând temele care fac obiectul cercetării. Fiecare capitol dezvoltă o parte analitico-sintetică în care sunt prezentate mai multe aspecte (analiză a studiilor teoretice şi o trecere în revistă a literaturii de specialitate cu referire la temele abordate) şi o parte aplicată, în care sunt exemplificate modele de bune practici din zonele geografice amintite, cu expertiză recunoscută la nivel internaţional. Sunt, de asemenea, realizate studii comparative cu privire la anumite modele implementate în spaţiul info-documentar european, nord-american şi, în final, sunt formulate propuneri de optimizare a activităţii bibliotecarilor de referinţe din România.
Structura tezei de doctorat cu titlul Resursele electronice şi bibliotecarul de referinţe versus fenomenul Google fost gândită astfel încât să răspundă în mod coerent problematicii propuse spre cercetare şi cuprinde patru capitole, urmate de note, bibliografie şi anexe.

 

Capitolul 1 – Informaţia ştiinţifică în perioada contemporană

Este dedicat prezentării produsului specific al ştiinţei, oricare ar fi suportul său concret, caracteristicilor şi funcţiilor pe care informaţia ştiinţifică le dezvoltă.
Subcapitolele 1.2. – 1.3. prezintă tipologia documentară a resurselor electronice (resurse informaţionale şi documentare) precum şi normele şi formatele de creare, publicare şi utilizare a acestora: structură, format, mărime, cerinţe de prelucrare, editare, imprimare, norme de conversie, compatibilitate cu alte aplicaţii, publicare, diseminare, acces, securitate. Odată cu apariţia publicaţiilor electronice, atribuţiile bibliotecilor au crescut considerabil.

Pentru a ilustra problematica resurselor electronice în ansamblul lor, un subcapitol însemnat este dedicat unui studiu comparativ privind consorţiile de achiziţie, negociere şi gestionare eficientă a resurselor electronice în spaţiul european.

Ne propunem, de asemenea, să explicăm modul în care Internetul de ieri, reprezentat de căutări de informaţii pe net şi afişări, devine un loc în care cunoştinţele, resursele şi puterea de calcul a computerelor aparţinând miliardelor de oameni se reunesc, formând o forţă colectivă compactă. Web-ul nu mai înseamnă a naviga sau a citi, a asculta sau a privi pasiv; înseamnă colaborare, împărtăşire, socializare şi mai mult decît orice, creare în cadrul unor comunităţi conectate în mod liber. Accesul fiecăruia la informaţiile tuturor – unul din principiile UNESCO formulat în urmă cu mai bine de 50 de ani – este readus în actualitate şi posibil în prezent, graţie creării unei instrumentaţii adecvate stocării, regăsirii şi diseminării informaţiei. Accesul Deschis este o mişcare ce se manifestă la nivel mondial, care luptă şi sprijină circulaţia liberă, deschisă a informaţiilor şi ideilor.

 

Capitolul 2 – Fenomenul Google

Face obiectul prezentării unei baze de date uriaşe aşezate peste un strat arheologic de tehnologie care în ultima jumătate de secol a creat posibilitatea apariţiei unei culturi cu totul noi – cultura Web. Pentru înţelegerea acestui nou concept, ne propunem să analizăm cronologic evoluţia Internetului, a motoarelor de căutare, dezvoltarea şi expansiunea Google precum şi pe cea a fenomenului Web 2.0 cu întreaga paletă de aplicaţii, servicii şi produse. Subcapitolul 2 este rezervat reţelei internaţionale de reţele cum mai este numit Internetul, abordând caracteristicile şi impactul său social. Miliardele de solicitări care curg spre serverele serviciilor Internet au dat naştere unei reţele care s-a impus în conştiinţa noastră culturală devenind o prezenţă permanentă în mai toate aspectele zilnice. În esenţă, am luat o mare parte a vieţilor noastre cotidiene, a obiceiurilor zilnice privitoare la ce căutăm, cu cine vorbim, ce cumpărăm şi am eternizat aceste acţiuni prin intermediul interacţiunilor noastre cu Internetul. Subcapitolul 2.3. este dedicat fenomenului Google şi a istoriei în timp real a culturii Web. Nu sunt neglijate nici aspectele ce ţin de arhitectura, funcţionarea, produsele, serviciile şi aplicaţiile Google. Proiectele Google Books şi Europeana fac obiectul a două subcapitole, relevante pentru modul în care evoluţia fără precedent a tehnologiilor informaţiei şi comunicării a făcut posibilă crearea unor biblioteci digitale. Sunt trecute în revistă şi alte iniţiative de digitizare a colecţiilor de documente anterioare Google Books şi este analizat pe larg contextul în care proiectul a fost lansat. Maturizându-se după anii în care a fost un mediu static de prezentare, Web-ul reprezintă acum fundaţia pentru forme noi, dinamice, ale comunităţii şi ale expresiei creative. În subcapitolele 2.4. şi 2.5. abordăm modul în care mişcarea Web 2.0 şi reţelele de socializare se folosesc de toate instrumentele tehnologiilor într- o expansiune fără precedent pentru a crea comunităţi online dinamice, animate de inovaţie, colaborare şi interacţiune. Platformele pentru participare explică modul în care instituţiile şi organizaţiile îşi deschid infrastructura tehnologică şi pe măsură ce efectele pătrund în societate şi se interesectează cu schimbări structurale profunde, asistăm la apariţia unui nou tip de societate în care utilizatorii de informaţii se conectează şi creează în comun conţinuturi digitale cu valoare adăugată.

 

În Capitolul 3 – Utilizatorii de informaţii

Ne propunem să analizăm consumatorii şi producătorii de conţinut, tipologia generaţiei net, posibile modalităţi de educare a utilizatorilor de informaţii precum şi concepte noi cu privire la cultura informaţiei. Subcapitolul 3 este dedicat integral utilizatorilor de informaţii şi punctăm particularităţile dar şi aspectele negative ce derivă din comportamentul informaţional al acestei tipologii aparte. Născuţi între anii 1977-1997, exponenţii acestei generaţii numără peste două miliarde de oameni şi reprezintă prima generaţie care se dezvoltă în era digitală, ceea ce o face să fie o forţă pentru procesele de colaborare. Toate generaţiile din ţările dezvoltate şi din ce în ce mai mult în ţările în curs de dezvoltare folosesc Web-ul. O nouă generaţie de adolescenţi a crescut cu mediul online alături şi aduce cu sine o nouă etică a conceptelor de deschidere, participare şi interacţiune la locul de muncă şi în cadrul comunităţilor din care fac parte. Modul de existenţă şi funcţionare ale generaţiei net este reprezentat de socializare şi din acest motiv, considerăm că această nouă generaţie merită o cercetare amănunţită. Concluziile desprinse în urma acestui studiu amplu completează tabloul pe care intenţionăm să îl creionăm şi este relevant scopului cercetării. Pornind de la un set de standarde în cultura informaţiei, recunoscute de forurile biblioteconomice internaţionale şi implementate cu succes în Finlanda şi, parţial, în spaţiul european, propunem un model de includere a acestei discipline şi în planurile de învăţământ de specialitate românesc.

 

În încheiere, Capitolul 4 – Bibliotecarul de referinţe

Este dedicat problematicii prin care complexitatea mediului digital ca mediu de creare, informare şi comunicare determină modificări profunde la nivelul profesiei. În subcapitolul 4.1. prezentăm un scurt istoric al serviciilor de referinţe pentru o contextualizare cât mai realistă a misiunii actuale a bibliotecarilor, cu precădere a celor de referinţe. Pentru o înţelegere mai exactă a modului în care serviciile de referinţe din biblioteci sunt concepute spre a fi eficient utilizate, exemplificăm două modele: serviciile de referinţe prin e-mail în România, respectiv Finlanda.
Multe dintre studiile dedicate problematicii privind rolul bibliotecarului în societate încearcă să găsească sinonime, cuvinte sau fraze, pentru a defini întreaga paletă de activităţi specifice profesiei de bibliotecar: mediator, intermediar, tehnician, expert, ghid, procesor de date, filtru, comunicator, ajutor, consilier, educator. În subcapitolele 4.7. – 4.9. ultimele care încheie cercetarea noastră, propunem o analiză multifaţetată a conceptelor, particularităţilor şi competenţelor care definesc această profesie omogenă. Dacă această meserie moşteneşte o tradiţie veche, cultura comună a celor care o practică se sprijină mai puţin pe această tradiţie, cât pe elementele de structurare recente: cadrul exercitării, pregătirea – legitimată de diplome puternic identitare, competenţe specifice, distincte.

 

Concluzii

Ne confruntăm în prezent cu o dinamică umană ce arată că societatea creează şi se recreează în mod permanent. Cultura este creaţie, se caracterizează prin acumulare de cunoştinţe şi opere, obiecte ale civilizaţiei; cultura este descoperire a unui sens şi permanentă repunere în discuţie. Dezinformarea este generată de omisiune şi adaos – două elemente care, la rândul lor, sunt favorizate atât de monopolul informaţiei cât şi de fenomenul de suprainformare – aşa-numita obezitate informaţională. Saturarea provocată de supraexpunerea la informaţie şi cantitatea imensă de informaţii incorect înţeleasă, asimilată şi digerată descurajează interesul, deturnează atenţia, demobilizează energiile. Preţul pe care trebuie să îl plătim poate fi exorbitant chiar dacă îmbracă forme difuz conceptuale: alienare, manipulare, prăpastie cognitivă. În tot acest timp, sociologii măsoară şi cântăresc fenomenul, studiază efectele, deduc anumite reguli şi trag semnale de alarmă.

 

Tema propusă spre cercetare a analizat – în contextul electronic generat de evoluţia fără precedent a Internetului – procesele de informare, documentare şi comunicare, dintr-o perspectivă multifaţetată:
- a informaţiei ştiinţifice propriu-zise şi a dependenţei tehnologiilor informaţiei şi comunicării necesare disponibilizării eficiente a resurselor electronice;
- a unei categorii specifice de utilizatori – generaţia net;
- a bibliotecarului de referinţe ca fiind acel intermediar autorizat care poate asista utilizatorii de informaţii în regăsirea, evaluarea, utilizarea şi comunicarea eficientă a informaţiei.

 

Tehnologiile informaţiei şi comunicării însoţesc procesele de creare, prelucrare, utilizare, comunicare şi valorificare a produselor info-documentare indiferent de tiplogie şi aceste tehnologii au devenit instrumente indispensabile. Au fost analizate aspectele ce ţin de crearea de documente electronice prin conversie şi digitizare, precum şi de circulaţie şi comunicare a producţiei ştiinţifice. În acest context, a fost prezentat un studiu comparativ care se referă la principiile pe care se bazează consorţiile de achiziţii şi negociere a resurselor electronice în 8 state europene cu tradiţie în domeniu, ca modele de gestionare eficientă a acestora. Au fost abordate, de asemenea, spaţiul web din perspectiva atributelor specifice: căutare, colaborare, diseminare, socializare, precum şi mişcarea Open Access – mişcare ce dezvoltă comportamente informaţionale noi ale producătorilor, consumatorilor şi utilizatorilor de informaţii.

În lumea postmodernă, câmpul de bătălie este pe Internet şi de la lansarea sa oficială în 1998 şi până în prezent, Google – care nu mai este un simplu motor de căutare – a dezvoltat, încorporat şi disponibilizat o multitudine de produse, servicii şi aplicaţii integrate platformei proprii. Alături de o prezentare istorică în timp real a culturii Web, legat de domeniul educaţional şi biblioteconomic, au fost prezentate proiectele Google Scholar şi Google Books. Google Scholar este un proiect realizat pentru mediul educativ destinat a susţine educaţia printr-un portal de acces la literatura ştiinţifică bazat pe un sistem de clasificare conceput pe legături semantice. Scopul prezentării este o pledoarie pentru informaţia ştiinţifică accesibilă tuturor. Proiectul Google Books este prezentat ca un sistem integrat unic de bibliotecă digitală şi este strâns legat de proiectul Europeana – Biblioteca Digitală Europeană.

 

De altfel, sunt analizate contradicţiile generate de Google Books care au dus la geneza proiectului Europeana şi sunt redate etapele parcurse de Uniunea Europeană pentru realizarea celui din urmă. Aşa cum rezultă din studiul realizat, considerăm că scopul comun care ar trebui să guverneze proiectele de digitizare se rezumă la anticiparea reformatărilor viitoare, astfel încât conţinuturile digitale să poată însoţi evoluţia tehnologiilor, fără a avea nevoie de a fi rescrise sau reeditate pentru a nu se degrada. În ambele cazuri prezentate, au fost evidenţiate capacităţi de digitizare, suficiente pentru a atinge obiectivele vizate şi am constatat că cele două iniţiative – americană şi europeană – s-au materializat datorită unui efort de adaptare din partea partenerilor implicaţi.

Biblioteca este o entitate care procesează informaţii şi cunoştinţe şi resursele pe care le disponibilizează sunt destinate celor care formează reţeaua utilizatorilor. Biblioteca a avut şi are mecanisme proprii de diseminare a fondului de informaţii de care dispune. Este o realitate, însă, faptul că mecanismele tradiţionale de diseminare nu mai satisfac nevoile utilizatorilor ei, consumatori de informaţii, care pe măsură ce stăpânesc tot mai bine tehnologiile IT, sunt mai instruiţi şi devin mai exigenţi şi pretenţioşi. Se impune astfel ca bibliotecile să îşi îndrepte atenţia spre un nou mod de comunicare şi interacţiune cu publicul său. Aşa cum Web 2.0 reprezintă un moment de cotitură pentru viziunea asupra Web-ului, Biblioteca 2.0 este o posibilă cale de schimbare a bibliotecii tradiţionale spre biblioteca deschisă. În plus, datorită faptului că oamenii sunt deja familiarizaţi cu uneltele şi aplicaţiile bazate pe Web 2.0, pe care le folosesc frecvent în timpul lor liber, adoptarea şi implementarea unui asemenea sistem care integrează această nouă tehnologie va fi mult mai uşor acceptată în orice organizaţie, prin urmare şi în bibliotecă. Pe măsură ce Facebook a ajuns să domine arena site-urilor de reţele sociale, tot mai multe biblioteci şi-au creat propriile pagini/conturi pe Facebook pentru a spori gradul de conştientizare în rândul publicului şi, deopotrivă, să funcţioneze ca un instrument de marketing. Preocupările bibliotecilor, ale structurilor infodocumentare în general, de a proiecta şi implementa noi servicii, în special cele de tip Web 2.0 sau Biblioteca 2.0 care încurajează cultura participării, sunt tot mai intense.

 

În literatura de specialitate există foarte puţine articole legate de acest subiect şi cele mai multe dintre acestea se rezumă doar la câteva exemple de cum au fost implementate modele de bune practici, pornind de la aplicaţiile Facebook. Cele mai des întâlnite semnalări fac referire la modalităţi de promovare a bibliotecii, încurajarea comunicării la toate nivelele, folosirea Facebook pentru livrarea de conţinut, modalităţi de educare, cultura informaţiei, implementarea şi promovarea serviciilor de referinţe prin Facebook.

Datorită imensului succes al reţelelor sociale online, considerăm că acestea merită să fie mai atent observate, în prezent – graţie elementului de noutate – ele fiind insuficient explorate şi analizate. Comportamentul online individual sau de grup va face probabil obiectul unor cercetări viitoare, care sperăm să se concretizeze în studii şi analize sociologice.

Ne-am propus să realizăm o analiză detaliată a unei categorii specifice de utilizatori de informaţii şi anume exponenţii generaţiei net – cei născuţi în perioada 1977-1997. Este generaţia care a crescut în epoca digitală şi modul de existenţă, funcţionare şi comportament informaţional al acesteia sunt strâns legate de cultura web şi reţelele de socializare. Pornind de la caracteristicile acestei categorii specifice de utilizatori de informaţii sunt prezentate diferite modele de educare, precum şi noi abordări privind platforme educaţionale deschise în contextul generat de dinamica tehnologiei informaţiei şi comunicării.

 

Educaţia utilizatorilor serviciilor de bibliotecă este o problemă care preocupă comunitatea biblioteconomică internaţională şi bibliotecarii de referinţe au un rol major în a crea un cadru intelectual care să ajute la înţelegerea, găsirea, evaluarea şi utilizarea informaţiei, activităţi care pot fi susţinute în parte de tehnologia informaţiei dar trebuie completate de metode de căutare corecte, prin discernământ şi gândire critică. Din studiul referitor la generaţia net, prezentat pe larg în capitolul 3, desprindem câteva concluzii profunde şi, de ce nu, pline de inspiraţie. Dacă am ţine cont doar de acuzaţiile care li se aduc tinerilor din ziua de azi, se generează o critică gravă la adresa acestora. Cea mai mare parte a criticilor sunt fondate pe suspiciune şi frică, venite de obicei din partea oamenilor mai în vârstă; aceste temeri sunt poate de înţeles. Noul Web, pe mâinile unei generaţii net experte în tehnologie şi cu o gândire orientată către comunitate, are puterea să zdruncine societatea şi să răstoarne autorităţile în multe privinţe. Odată ce informaţia curge liberă, iar oamenii au uneltele de a o face accesibilă şi de a o folosi pentru a se organiza – şi viaţa, aşa cum o cunoaştem astăzi, se va schimba. Examinând îndeaproape tipologiile comportamentale ale exponenţilor acestei generaţii luăm în considerare impactul total al imersiunii digitale care, trebuie să recunoaştem, este încă necunoscut.

Activităţile recurente din mediul online – căutarea informaţiei, cititul şi conversaţia cu prietenii – sunt departe de a fi lipsite de raţiune. Internetul oferă o lume plină de informaţii la un clic distanţă şi exponenţii acestei generaţii trebuie să depună un efort pentru a înţelege şi sintetiza informaţia şi de a trece de la un flux informaţional la altul.

Bineînţeles, ei trebuie să se concentreze îndelung pentru a realiza o sarcină complexă, dar, în restul timpului, dezvoltă abilităţi care sunt foarte folositoare, chiar esenţiale pentru moderna lume digitală. Ei trebuie, de asemenea, să fie capabili să nu uite întrebările pe care doresc să le formuleze
şi, simultan, să nu fie distraşi de toate zvonurile, ştirile interesante care circulă pe Internet. Tot acest parcurs este provocator şi de aceea specialiştii propun o alternativă la definiţia Web 2.0 – “read- write web”. Acest lucru poate fi un exerciţiu intelectual extraordinar şi este motivul pentru care
experţii vorbesc de o nouă alfabetizare, care ar putea fi mult mai exigentă din punct de vedere intelectual decât cea anterioară.

 

Tehnologia ne poate pune la îndemână spaţii articulate în jurul colaborării, în care discuţiile de la ore pot fi continuate şi în afara sălilor de clasă. În materie de educaţie, instituţiile de
învăţământ încep să se transforme într-un spaţiu al învăţării şi cunoaşterii centrate pe elevi/studenţi şi folosesc tehnologia pentru a implementa o schimbare reală a modelului educaţional. Noile tehnologii sunt catalizatorul schimbării şi al transformării acestui model într-un exemplu reprezentativ pentru Şcoala 2.0 – genul de şcoală pliată pe particularităţile prezentate. În educaţie, tinerii forţează schimbarea modelului pedagogic, de la o abordare bazată pe instruire şi centrată pe profesor la una orientată către student şi bazată pe colaborare. Nu toate cadrele didactice împărtăşesc entuziasmul generat de noile tendinţe adaptate secolului XXI. Putem avansa mai multe ipoteze: poate pentru că ştiu mai multe despre semnele de punctuaţie decât despre poziţiile binare, poate pentru că degetele preferă căldura hârtiei tipărite răcelii tastelor de calculator sau, poate pentru că indexul fiecăruia preferă să îmbrăţişeze colţul unei pagini decât să simtă alunecarea tăioasă a cursorului de ebonită. Cu toate acestea, un număr însemnat de profesori lucrează deja cu aviziere inteligente – ecrane mari care funcţionează ca site-uri Web interactive sau folosesc platformele e-learning pentru a crea cursuri online, focusate pe interacţiune şi construirea colaborativă a conţinuturilor. Noile tehnologii trebuie folosite pentru a crea ambianţă de studiu centrată pe student, personalizată şi colaborativă. Considerăm că a sosit momentul ca profesorii să uite de prelegeri, să asculte întrebările pe care le pun elevii şi studenţii, lăsându-i să descopere răspunsuri şi să compună astfel o experienţă de studiu împreună cu ei. Cadrele didactice trebuie să se concentreze pe procesul de învăţare continuă, nu doar pe cel de predare şi testare. Rezumând, în proiectarea programelor şcolare şi a experienţelor de învăţare ar trebui să existe: alegere, personalizare, transparenţă, integritate, colaborare, amuzament, viteză şi inovaţie.

 

Un subcapitol este dedicat culturii informaţiei şi este dezvoltat modelul finlandez care a introdus cultura informaţiei ca disciplină obligatorie în planurile de învăţământ universitar. Având în vedere faptul că în România cursurile de cultura informaţiei nu sunt întâlnite decât sporadic şi insuficient dezvoltate, pe baza unei analize clare a situaţiei actuale coroborate cu eforturi de colaborare între corpul profesoral, bibliotecari şi conducerea universităţilor, considerăm că includerea culturii informaţiei în planurile de învăţământ universitar românesc este un demers care se poate realiza cu succes şi în instituţiile de învăţământ superior din România.

Ultimul capitol este dedicat bibliotecarilor de referinţe, făcându-se o analiză a rolului, perspectivelor şi importanţei acestora în procesul de mediere a informaţiei. Subiectul este prezentat în evoluţia lui firească, începând cu aspectul istoric şi terminând cu analiza situaţiei contemporane. Studiul de caz asupra serviciilor de referinţe prin e-mail în România îşi propune să realizeze o radiografie asupra modului în care funcţionează acest tip de servicii în bibliotecile din România în comparaţie cu cel din Finlanda, implementat la începutul anilor 1990. Problema evaluării informaţiei a căpătat o amploare fără precedent în universul virtual datorită gradului de autonomie al utilizatorului, de capacitatea sau incapacitatea acestuia de orientare, de identificare şi de calificare a universului informaţional pe Internet, în încercarea de a evita capcanele şi pericolele diverselor infopoluări şi supraîncărcări specifice mediului online. În acest proces complex, rolul bibliotecarilor de referinţe este major. A identifica şi a califica un tip de informaţie nu este o simplă improvizaţie de moment, este un demers care presupune cunoaştere, deprindere şi abilitate în a folosi tehnica muncii intelectuale, respectiv competenţe tehnologice, competenţele informaţionale, îndeosebi cele care vizează aspectele evaluative. Studiul de caz privind serviciile de referinţe prin e-mail în România confirmă afirmaţiile dezvoltate în capitol şi constituie o importantă contribuţie la înţelegerea conceptului de bibliotecar de referinţe şi a competenţelor pe care acesta trebuie să le stăpânească în contextul informaţional actual.

 

Trecerea neîndoielnică a timpului este marcată de transformări, dar contextul şi punctul de vedere determină caracterul pozitiv sau negativ al acestora. Am trecut de la o scară a valorilor la alta de multe ori şi, probabil că o vom face din nou. Nu putem evita această traiectorie neregulată, care pare să fie o parte intrinsecă a naturii umane. Dacă Biblioteca din Alexandria a constituit emblema ambiţiei noastre de a fi omniscienţi, Web-ul constituie emblema ambiţiei noastre de a fi omniprezenţi. În timp ce fiecare individ transferă pe Web bunurile umanităţii, motoarele de căutare vor transfera aceste noi elemente de conţinut în indexurile lor, aducând lumea tot mai aproape de posibilitatea căutării perfecte.
Căutarea nu mai este doar un simplu instrument util pentru a găsi ceva pe Web; în proporţie mereu crescândă, căutarea devine mecanismul pe care îl folosim pentru a ne înţelege pe noi înşine, lumea noastră şi locul nostru în ea. Reprezintă modul cum navigăm prin singura resursă cu adevărat infinită care duce înainte cultura omenirii: cunoaşterea. Căutarea perfectă – fiecare bit posibil de informaţie aflat în vârful degetelor noastre, contextualizat şi personalizat perfect – s-ar putea să nu se realizeze niciodată. Dar drumul spre a afla dacă aceasta este posibilă sau nu, va fi, cu siguranţă o călătorie promiţătoare, interesantă.