Legea 182/2000 actualizata. Legea privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil publicata in Monitorul Oficial nr. 828 din 9.12.2008

Ultima data actualizata prin Ordonanţă de urgenţă nr. 12/2011 - pentru reorganizarea unor instituţii aflate în subordinea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, precum şi pentru reducerea unor cheltuieli - 15 februarie 2011, Monitorul Oficial 114/2011, (Art. 53 , Art. 54 ), 

Lege nr. 97/2010 - pentru completarea art. 99 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil - 30 mai 2010, Monitorul Oficial 351/2010, (Art. 99) si

Lege nr. 329/2009 - privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional 12 noiembrie 2009 - Monitorul Oficial 761/2009, ( Art. 59 , Art. 60 , Art. 61 )

CAPITOLUL I

Art. 1 Dispoziţii generale

(1) Prezenta lege instituie regimul juridic al bunurilor aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil, ca parte a patrimoniului cultural naţional, şi reglementează activităţile specifice de protejare a acestora. (2) Patrimoniul cultural naţional cuprinde ansamblul bunurilor identificate ca atare, indiferent de regimul de proprietate asupra acestora, care reprezintă o mărturie şi o expresie a valorilor, credinţelor, cunoştinţelor şi tradiţiilor aflate în continuă evoluţie; cuprinde toate elementele rezultate din interacţiunea, de-a lungul timpului, între factorii umani şi cei naturali.

Art. 2 Protejarea patrimoniului cultural naţional

(1) Statul garantează proprietatea şi asigură, potrivit legii, protejarea bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil. (2) Exercitarea dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale, precum şi a dreptului de administrare asupra unui bun din patrimoniul cultural naţional mobil este supusă reglementărilor prezentei legi. (3) Statul asigură, potrivit legii, baza materială şi resursele financiare necesare pentru protejarea patrimoniului cultural naţional mobil. (4) În sensul prezentei legi, prin protejarea patrimoniului cultural naţional mobil se înţelege ansamblul de măsuri având caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic, menite să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, conservarea, asigurarea securităţii, întreţinerea, prepararea, restaurarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil, în vederea asigurării accesului democratic la cultură şi a transmiterii acestui patrimoniu generaţiilor viitoare. (5) Protejarea patrimoniului cultural naţional mobil este realizată prin intermediul autorităţilor administraţiei publice, al unor instituţii specializate, cum sunt muzeele, colecţiile publice, casele memoriale, arhivele şi bibliotecile, al cultelor religioase şi instituţiilor ecleziastice, precum şi al organizaţiilor neguvernamentale cu activitate în domeniu.

Art. 3 Compunere cultural naţional mobil

(1) Patrimoniul cultural naţional mobil este alcătuit din bunuri cu valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, reprezentând mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiilor omului cu acesta, ale potenţialului creator uman şi ale contribuţiei româneşti, precum şi a minorităţilor naţionale la civilizaţia universală. (2) Bunurile care alcătuiesc patrimoniul cultural naţional mobil sunt: 1. bunuri arheologice şi istorico-documentare, precum: a) descoperirile arheologice terestre şi subacvatice, unelte, ceramică, inscripţii, monede, sigilii, bijuterii, piese de vestimentaţie şi harnasament, arme, însemne funerare, cu excepţia eşantioanelor de materiale de construcţie, materiale din situri, care constituie probe arheologice pentru analize de specialitate; b) elemente provenite din dezmembrarea monumentelor istorice; c) mărturii materiale şi documentare privind istoria politică, economică, socială, militară, religioasă, ştiinţifică, artistică, sportivă sau din alte domenii; d) manuscrise, incunabule, cărţi rare şi cărţi vechi, cărţi cu valoare bibliofilă; e) documente şi tipărituri de interes social: documente de arhivă, hărţi şi alte materiale cartografice; f) obiecte cu valoare memorialistică; g) obiecte şi documente cu valoare numismatică, filatelică, heraldică: monede, ponduri, decoraţii, insigne, sigilii, brevete, mărci poştale, drapele şi stindarde; h) piese epigrafice; i) fotografii, clişee fotografice, filme, înregistrări audio şi video; j) instrumente muzicale; k) uniforme militare şi accesorii ale acestora; l) obiecte cu valoare tehnică; 2. bunuri cu semnificaţie artistică, precum: a) opere de artă plastică: pictură, sculptură, grafică, desen, gravură, fotografie şi altele; b) opere de artă decorativă şi aplicată din sticlă, ceramică, metal, lemn, textile şi alte materiale, podoabe; c) obiecte de cult: icoane, broderii, orfevrărie, mobilier şi altele; d) proiecte şi prototipuri de design; e) materiale primare ale filmelor artistice, documentare şi de animaţie; f) monumente de for public, componente artistice expuse în aer liber; 3. bunuri cu semnificaţie etnografică, precum: a) unelte, obiecte de uz casnic şi gospodăresc; b) piese de mobilier; c) ceramică; d) textile, piese de port, pielărie; e) alte obiecte din metal, lemn, os, piatră, sticlă; f) obiecte de cult; g) podoabe; h) ansambluri de obiecte etnografice; i) monumente din muzeele etnografice în aer liber; 4. bunuri de importanţă ştiinţifică, precum: a) specimene rare şi colecţii de zoologie, botanică, mineralogie şi anatomie; b) trofee de vânat; 5. bunuri de importanţă tehnică, precum: a) creaţii tehnice unicat; b) rarităţi, indiferent de marcă; c) prototipurile aparatelor, dispozitivelor şi maşinilor din creaţia curentă; d) creaţii tehnice cu valoare memorială; e) realizări ale tehnicii populare; f) matriţe de compact-discuri, de CD-ROM, de DVD şi altele asemenea.

Art. 4 Tezaur și Fond

Bunurile aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil fac parte, în funcţie de importanţa sau de semnificaţia lor istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică şi epigrafică, de vechimea, unicitatea sau raritatea lor, din: a) tezaurul patrimoniului cultural naţional mobil, denumit în continuare tezaur, alcătuit din bunuri culturale de valoare excepţională pentru umanitate; b) fondul patrimoniului cultural naţional mobil, denumit în continuare fond, alcătuit din bunuri culturale cu valoare deosebită pentru România.

Art. 5 Proprietate

(1) Bunurile culturale mobile pot fi proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale sau proprietate privată a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de drept privat. (2) Asupra bunurilor prevăzute la alin. (1) se pot constitui, potrivit formei de proprietate, în condiţiile legii, un drept de administrare sau alte drepturi reale, după caz.

Art. 6 Cine coordonează cu excepția FAN

(1) Ministerul Culturii şi cultelor şi Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor coordonează activităţile specifice din domeniul patrimoniului cultural naţional mobil. (2) Face excepţie de la prevederile alin. (1) Fondul Arhivistic Naţional al României aflat în administrarea Arhivelor Naţionale, precum şi în cea a direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale, constituit în conformitate cu prevederile Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Ministerul Culturii şi Cultelor reprezintă statul român în relaţiile interne şi internaţionale care au ca obiect patrimoniul cultural naţional mobil.

Art. 7 Redobândire bunuri

(1) Autorităţile competente au obligaţia să facă toate demersurile, potrivit prevederilor legale în vigoare şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, pentru redobândirea unor bunuri culturale care au fost exportate ilegal, au fost sustrase din muzee sau colecţii ori sunt deţinute fără temei legal în străinătate. (2) Autorităţile competente se angajează să participe la orice operaţiune internaţională organizată în comun, în baza unui acord de cooperare, în vederea interzicerii şi împiedicării operaţiunilor ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale.

Art. 8 Drepturi și obligații

Autorităţile publice, proprietarii, titularii altor drepturi reale, precum şi titularii dreptului de administrare asupra bunurilor ce fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil au obligaţia de a le proteja împotriva oricăror acte comisive sau omisive care pot duce la degradarea, distrugerea, pierderea, sustragerea sau exportul ilegal al acestora.

CAPITOLUL II

Art. 9 Cercetarea, inventarierea şi clasarea

Activitatea de cercetare, desfăşurată de cercetătorii ştiinţifici în instituţii publice specializate, deţinătoare de bunuri care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil, are ca obiect cercetarea, dezvoltarea şi valorificarea ştiinţifică a patrimoniului cultural naţional mobil, în principal a celui deţinut de instituţia respectivă.

Art. 10 Ce se înțelege prin clasare?

În sensul prezentei legi, prin clasare se înţelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural naţional mobil, tezaur şi fond.

Art. 11 Procedura de clasare pentru ce?

Art. 11 Declanşarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile se face: 1. Din oficiu, în următoarele situaţii: a) pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi administrate de instituţii publice, regii autonome, companii naţionale, societăţi naţionale sau alte societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar; b) pentru bunurile culturale mobile aflate în proprietatea cultelor religioase; c) pentru bunurile culturale mobile care fac obiectul unei vânzări publice prin licitaţie sau prin intermediul unui agent autorizat; d) pentru bunurile culturale mobile pentru care se solicită exportul temporar sau definitiv; e) pentru bunurile culturale mobile descoperite întâmplător ori în cadrul unor cercetări arheologice, etnologice, paleontologice sau geologice; f) pentru bunurile culturale mobile confiscate; g) pentru bunurile culturale mobile care au făcut obiectul unor tentative de export ilegal; h) pentru bunurile culturale mobile care au părăsit ilegal teritoriul României; i) pentru bunurile aflate în custodia instituţiilor publice, care urmează să fie restituite; j) pentru bunurile culturale mobile ce urmează a fi restaurate; k) pentru bunurile culturale mobile ce fac obiectul declanşării unei cercetări penale. 2. La solicitarea persoanelor fizice şi a celorlalte persoane juridice de drept privat, proprietare ale bunului respectiv.

Art. 12 Procedura de clasare - procedura

(1) Clasarea se va efectua pe baza unui raport de expertiză întocmit de experţi sau specialişti acreditaţi de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor. (2) Clasarea unui bun trebuie finalizată în cel mult 3 luni din momentul declanşării procedurii de clasare. (3) Organismul ştiinţific competent să hotărască asupra propunerilor de clasare este Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor. (4) Hotărârea de clasare va fi semnată de preşedintele Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor şi va fi aprobată prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, în interiorul termenului prevăzut la alin. (2). (5) La hotărârea de clasare se anexează în extras concluziile raportului de expertiză prin care se asigură identificarea bunului cultural mobil respectiv, fişa standard a obiectului şi fotografia alb-negru sau color, după caz. (6) În cazul bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare, concluziile raportului de expertiză cuprinzând datele de identificare a bunurilor se vor comunica proprietarului sau titularului de alte drepturi reale în termen de 30 de zile de la data finalizării expertizei. (7) Contestarea expertizei bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse la clasare se face la Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor în termen de 10 zile de la primirea înştiinţării expertului sau specialistului. Soluţionarea contestaţiei se comunică în termen de 20 de zile.

Art. 13 Inventarierea

(1) Instituţiile publice deţinătoare de bunuri culturale mobile aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil au obligaţia de a inventaria aceste bunuri, atât analitic, prin fişa standard, conform normelor emise de Ministerul Culturii şi cultelor, cât şi sinoptic, prin banca de date, conţinând şi arhiva imagistică. (2) Autorităţile publice în subordinea cărora funcţionează instituţiile deţinătoare de bunuri aparţinând patrimoniului cultural naţional mobil au obligaţia de a asigura resursele financiare necesare, în vederea inventarierii informatizate a bunurilor. (3) Bunurile culturale aflate în colecţiile administrate de instituţiile specializate, de culte şi de instituţiile ecleziastice sunt inventariate potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 14 Comunicarea ordinului de clasare

Art. 14 (1) Ministerul Culturii şi cultelor comunică, în scris, proprietarului, titularului altor drepturi reale sau, după caz, titularului dreptului de administrare ordinul de clasare, în termen de 10 zile de la aprobare. (2) Ministerul Culturii şi Cultelor eliberează, pentru fiecare bun clasat, un certificat de clasare şi fişa standard a obiectului. (3) Certificatul de clasare şi fişa standard a obiectului însoţesc bunul clasat şi nu constituie prin ele însele un titlu de proprietate.

Art. 15 Inventarul patrimoniului cultural naţional mobil

(1) Clasarea are ca efect înscrierea bunurilor culturale mobile în Inventarul patrimoniului cultural naţional mobil, în una dintre cele două categorii, tezaur sau fond. (2) Inventarul patrimoniului cultural naţional mobil, întocmit pe baza ordinelor privind bunurile culturale mobile clasate, centralizarea, evidenţa informatizată şi administrarea documentelor care au stat la baza întocmirii acestuia se efectuează de Institutul de Memorie Culturală. (3) Datele privind patrimoniul cultural naţional mobil, cu excepţia listei cuprinzând bunurile culturale mobile şi imaginea acestora, nu au destinaţie publică, fără acordul proprietarilor bunurilor. (4) Date privind patrimoniul cultural naţional mobil pot fi furnizate, la cerere, de Institutul de Memorie Culturală instituţiilor specializate, cercetători lor şi altor experţi şi specialişti acreditaţi, în vederea desfăşurării unor activităţi specifice de identificare şi cercetare. Valorificarea datelor astfel dobândite poate fi făcută numai cu consimţământul deţinătorului. Comunicarea publică a datelor de identificare a proprietarului se poate face numai cu acordul prealabil al acestuia. (5) Informaţiile cuprinse în Inventarul prevăzut la alin. (1) pot fi furnizate organelor de poliţie, organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti, numai pentru soluţionarea unor cauze, în directă legătură cu respectivele bunuri culturale mobile clasate şi numai cu respectarea prevederilor legale în materie.

Art. 16 Examinarea bunurilor

(1) Proprietarii, titularii altor drepturi reale sau ai dreptului de administrare şi deţinătorii cu orice titlu ai bunurilor culturale mobile pentru care s-a declanşat procedura de clasare au obligaţia de a permite examinarea bunurilor respective de către experţi sau specialişti acreditaţi. (2) Bunurile culturale mobile pot fi preluate pentru analize de laborator numai în cazuri deosebite şi pentru perioade determinate, prevăzute în normele de clasare a bunurilor culturale mobile, doar cu acordul proprietarilor sau al titularilor altor drepturi reale, după caz; preluarea acestora se face pe baza unui act de predare-primire încheiat cu persoanele fizice sau juridice, după caz, menţionate la alin. (1), în forma prevăzută de normele emise de Ministerul Culturii şi cultelor.

Art. 17 Regimul de protecție în timpul clasării

În timpul desfăşurării procedurii de clasare din oficiu a unui bun cultural mobil, acesta se află sub regimul de protecţie prevăzut, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, pentru bunurile clasate în tezaur.

Art. 18 Imprescriptibilitatea dreptului proprietarului

(1) Dreptul proprietarului de a solicita clasarea unui bun cultural mobil este imprescriptibil. (2) În cazul în care un bun cultural mobil nu a fost clasat, procedura poate fi reluată, la cerere, după minimum 3 ani; în situaţiile în care au apărut elemente noi justificative, acest termen poate fi redus de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.

Art. 19 Declasarea bunurilor culturale

(1) Declasarea bunurilor culturale mobile are loc la cererea titularilor drepturilor de proprietate sau din oficiu, în următoarele cazuri: a) invalidarea expertizei; b) distrugere; c) deteriorare gravă care nu poate fi remediată prin operaţiuni de restaurare. (2) Declasarea urmează procedura stabilită la clasare. (3) Ordinul de declasare este luat în evidenţa Inventarului patrimoniului cultural naţional mobil, procedându-se la radierea bunului respectiv din inventarul prevăzut la art. 15 alin. (1). (4) Ordinul de declasare se comunică în scris proprietarului, titularului altor drepturi reale, precum şi titularului dreptului de administrare, după caz.

Art. 20 Schimbarea categoriei

Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie a patrimoniului cultural naţional mobil în alta se poate face numai cu respectarea aceloraşi proceduri prevăzute pentru clasare.

Art. 21 Contestarea schimbării categoriei

Art. 21 (1) Ordinul de clasare, de declasare sau de trecere dintr-o categorie în alta a patrimoniului cultural naţional a unui bun cultural mobil poate fi contestat de proprietarul sau de titularul dreptului de administrare la Ministerul Culturii şi cultelor, în termen de 30 de zile de la comunicare. (2) Ministerul Culturii şi Cultelor este obligat să soluţioneze contestaţia în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia. (3) În cazul în care proprietarul sau titularul dreptului de administrare este nemulţumit de răspunsul la contestaţia adresat Ministerului Culturii şi Cultelor, el se poate adresa, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, instanţelor judecătoreşti competente.

Art. 22 Bunuri înainte de privatizare

(1) Bunurile culturale mobile proprietate publică, aflate în patrimoniul unor companii naţionale, societăţi naţionale sau altor societăţi comerciale cu capital integral ori majoritar de stat, care se privatizează, vor fi supuse procedurii de clasare înainte de declanşarea procesului de privatizare. (2) Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sau, după caz, autoritatea publică centrală ori locală care privatizează o persoană juridică din cele prevăzute la alin. (1) are obligaţia de a anunţa, cu 30 de zile înainte, declanşarea procedurii de privatizare, în scris, serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii şi cultelor în a cărui rază teritorială îşi are sediul societatea. (3) În termen de 10 zile de la data înregistrării comunicării prevăzute la alin. (2), serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor va verifica la persoana juridică în curs de privatizare bunurile culturale mobile susceptibile de a fi clasate şi, dacă va fi cazul, va declanşa procedura de clasare. (4) Bunurile culturale mobile clasate ca urmare a situaţiei prevăzute în prezentul articol vor fi date în administrarea unei instituţii publice specializate, desemnate de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor.

Art. 23 Obligații proprietari

(1) Proprietarii, titularii altor drepturi reale sau ai dreptului de administrare, precum şi deţinătorii cu orice titlu ai bunurilor culturale mobile clasate au următoarele obligaţii: a) să asigure cele mai bune condiţii de păstrare, conservare şi, după caz, de depozitare a bunurilor, prevenind orice degradare, deteriorare sau distrugere a acestora; b) să nu deterioreze şi să nu distrugă aceste bunuri, iar în cazul celor din metal nici să nu le topească; c) să asigure securitatea acestor bunuri; d) să înştiinţeze în termen de maximum 5 zile serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi cultelor în cazul constatării unui pericol iminent de distrugere sau de degradare gravă a acestor bunuri; e) să nu utilizeze şi să nu permită utilizarea acestor bunuri la organizarea de spectacole, parade ale modei, ca recuzită cinematografică sau teatrală, precum şi în orice alte scopuri care le-ar periclita integritatea sau le-ar expune pierderii, deteriorării ori sustragerii; f) să permită accesul specialiştilor din cadrul serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor în scopul constatării stării de conservare a acestor bunuri; în cazul deţinătorilor persoane fizice şi al persoanelor juridice de drept privat accesul specialiştilor serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor va fi posibil numai cu acordul scris al proprietarului privind condiţiile de acces. (2) Proprietarii sau titularii dreptului de administrare a bunurilor culturale mobile clasate au în această calitate şi următoarele obligaţii: a) să asigure restaurarea bunurilor; b) să încredinţeze executarea lucrărilor de restaurare exclusiv restauratorilor acreditaţi de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor. (3) Instituţiile publice specializate şi nespecializate, cultele, precum şi operatorii economici, care deţin cu orice titlu bunuri culturale mobile clasate, au obligaţia să finanţeze achiziţionarea şi instalarea de sisteme antiefracţie, antiincendiu şi de asigurare a microclimatului pentru protecţia bunurilor culturale mobile. (4) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) lit. e) proprietarii, persoane fizice şi juridice de drept privat, care pot permite, în condiţii contractuale, cu respectarea normelor de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate, utilizarea bunurilor culturale mobile clasate în fond, la organizarea de spectacole, parade ale modei şi ca recuzită teatrală şi cinematografică.

CAPITOLUL III Păstrarea, depozitarea şi asigurarea securităţii bunurilor culturale mobile

Art. 24 Consultanță gratuită

Persoanele fizice şi juridice care deţin cu orice titlu bunuri culturale mobile clasate beneficiază de consultanţă gratuită din partea instituţiilor specializate, în scopul păstrării, conservării şi punerii în valoare a acestor bunuri.

Art. 25 Accesul experților

(1) Instituţiile publice au obligaţia să permită accesul experţilor şi specialiştilor acreditaţi, precum şi al cercetătorilor la bunurile culturale mobile deţinute în administrare, pentru efectuarea de studii şi lucrări de specialitate, în condiţii convenite de comun acord. (2) În cazul bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privată, pentru efectuarea de studii şi lucrări de specialitate este necesar acordul proprietarului.

Art. 26 Copiile, mulajele, tirajele postume, facsimilele

(1) Copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele executate de pe bunuri culturale mobile clasate trebuie să fie marcate vizibil pentru a nu fi confundate cu originalul; ele vor purta menţiunea copie, facsimil, tiraj postum, numele autorului şi anul în care au fost realizate, precum şi specificarea colecţiei în care se află originalul. (2) Menţiunile prevăzute la alin. (1) sunt obligatorii, indiferent de anul în care au fost realizate copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele şi ori de câte ori acestea sunt aduse la cunoştinţă publicului.

Art. 27 Executarea copiilor, etc.

(1) Copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele de pe bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietate publică, pot fi executate numai cu acordul scris al titularului dreptului de administrare, în conformitate cu normele avizate de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor. (2) Copiile, mulajele, tirajele postume şi facsimilele de pe bunuri culturale mobile clasate, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi executate numai cu acordul scris al proprietarului, în conformitate cu normele avizate de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor. (3) Reproducerea bunurilor culturale mobile clasate prin mijloace foto, video sau numerice se face cu acordul scris al titularului dreptului de administrare sau al proprietarului bunului reprodus, după caz. (4) Persoanele care execută copii, mulaje, tiraje postume şi facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate sunt obligate să utilizeze tehnici adecvate şi să ia măsurile necesare pentru a nu fi afectate, imediat sau în timp, integritatea şi calitatea originalelor.

>CAPITOLUL IV Conservarea şi restaurarea bunurilor culturale mobile clasate

Art. 28 Conservarea şi restaurarea

(1) Lucrările de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate se efectuează numai de către conservatori şi restauratori acreditaţi, pe baza unui contract încheiat potrivit dispoziţiilor dreptului comun. (2) Acreditarea conservatorilor şi restauratorilor care efectuează lucrări de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate se face de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, potrivit normelor de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor. (3) Pe baza acreditării obţinute, Ministerul Culturii şi cultelor eliberează conservatorilor şi restauratorilor certificate de liberă practică, potrivit normelor de acreditare a conservatorilor şi restauratorilor. (4) Laboratoarele şi atelierele care efectuează lucrări de conservare şi restaurare a bunurilor culturale mobile clasate funcţionează pe baza unei autorizaţii eliberate de Ministerul Culturii şi Cultelor, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, potrivit normelor privind autorizarea laboratoarelor şi a atelierelor de conservare şi restaurare. (5) În cazul comiterii de erori profesionale, constatate de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor, aceasta va suspenda pe termen de până la 2 ani acreditarea prevăzută la alin. (2) sau avizul prevăzut la alin. (4). Ministerul Culturii şi Cultelor va lua măsurile necesare pentru ducerea la îndeplinire a hotărârilor Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, putând solicita acesteia o contraexpertiză, la cererea persoanelor în cauză. (6) Persoanele juridice de drept privat, proprietare ale laboratoarelor sau atelierelor autorizate, sunt obligate să afişeze la loc vizibil autorizaţia eliberată potrivit dispoziţiilor alin. (4). (7) Funcţionarea în continuare a laboratoarelor de conservare şi restaurare existente în cadrul instituţiilor publice specializate, precum şi înfiinţarea de noi astfel de laboratoare se aprobă de Ministerul Culturii şi Cultelor, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. (8) Laboratoarele de conservare şi restaurare, care funcţionează în cadrul instituţiilor publice muzeale, pot efectua astfel de lucrări pentru alte instituţii publice muzeale, pentru persoane fizice sau juridice de drept public ori privat, cu respectarea condiţiilor prevăzute în prezenta lege; în aceste cazuri solicitanţii vor suporta cheltuielile legate de aceste lucrări, în condiţii contractuale.

Art. 29 Condiții de restaurare

Restaurarea bunurilor culturale mobile clasate în tezaur se face numai cu avizul prealabil al Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor şi numai în laboratoarele sau atelierele autorizate, nominalizate în aviz.

Art. 30 Costurile de restaurare

(1) Bunurile culturale mobile clasate în tezaur, indiferent de forma de proprietate, care sunt în pericol iminent de distrugere sau degradare gravă, vor fi supuse operaţiunilor de restaurare şi conservare prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, pe baza unui raport de expertiză aprobat de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor. (2) Operaţiunile de restaurare şi conservare astfel dispuse vor fi efectuate pe cheltuiala proprietarului. (3) Sumele utilizate de proprietari pentru operaţiunile de restaurare şi conservare dispuse în conformitate cu prevederile alin. (1) şi cu cele prevăzute la art. 23 alin. (2) lit. a) sunt deductibile la calcularea impozitului pe venit sau profit, după caz. (4) În cazul în care proprietarul bunului cultural mobil clasat în tezaur este o persoană fizică, din a cărei declaraţie pe propria răspundere rezultă că nu are posibilităţi financiare pentru acoperirea cheltuielilor de restaurare şi conservare, aceste operaţiuni vor fi finanţate, parţial sau integral, de la bugetul de stat ori de la bugetele locale, după caz, potrivit dispoziţiilor prezentei legi. În cazul vânzării ulterioare a acestor bunuri culturale mobile, costurile operaţiunilor de restaurare şi conservare vor fi restituite de proprietarul-vânzător instituţiei finanţatoare.

Art. 31 Pietre prețioase și semiprețioase

(1) Dispoziţiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător bunurilor cu valoare culturală realizate din metale preţioase ori conţinând pietre preţioase sau semipreţioase, care se află în proprietatea, administrarea ori sunt deţinute cu orice titlu de Banca Naţională a României, de Monetăria Statului sau de celelalte bănci. (2) Persoanele juridice enumerate la alin. (1) sunt obligate să permită examinarea bunurilor de către experţii anume desemnaţi de Ministerul Culturii şi cultelor, care vor propune, dacă este cazul, declanşarea procedurii de clasare.

Art. 32 Topirea este interzisă

Este interzisă topirea sau modificarea, sub orice formă, a bunurilor culturale mobile clasate, care sunt deţinute cu orice titlu de Banca Naţională a României, de Monetăria Statului sau de celelalte bănci.

Art. 33 Inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile

Bunurile culturale mobile clasate, aflate în proprietatea publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.

CAPITOLUL V Circulaţia bunurilor culturale mobile

Art. 34 Circulaţia bunurilor culturale mobile

(1) Pentru organizarea unor expoziţii sau realizarea unor proiecte culturale instituţiile publice pot împrumuta, după caz, unor instituţii publice sau persoane juridice de drept privat din ţară, în condiţiile dreptului comun, bunuri culturale mobile clasate pe care le deţin în administrare, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor şi cu aprobarea Ministerului Culturii şi cultelor. (2) Persoanele fizice şi juridice de drept privat pot împrumuta instituţiilor publice sau persoanelor juridice de drept privat, în condiţiile dreptului comun şi ale prezentei legi, bunuri culturale mobile clasate. (3) Bunurile culturale mobile clasate, aparţinând cultelor religioase, pot fi împrumutate instituţiilor publice specializate, în condiţiile dreptului comun şi ale prezentei legi, cu aprobarea şefilor de cult. (4) Organizatorul expoziţiei sau iniţiatorul/autorul proiectului cultural răspunde civil, material, disciplinar, contravenţional sau penal, după caz, de integritatea bunurilor expuse, luând toate măsurile necesare pentru înlăturarea oricărui risc, în condiţii de securitate, de conservare, de asigurare şi de stabilire a cotelor valorice respective.

Art. 35 Vânzarea

(1) Vânzarea publică a bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privată sau intermedierea vânzării se efectuează numai prin operatori economici autorizaţi, cu respectarea prevederilor prezentei legi. (2) Autorizarea operatorilor economici prevăzuţi la alin. (1) se face de Ministerul Culturii şi cultelor, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor, cu respectarea normelor privind comerţul cu bunuri culturale mobile. (3) Operatorii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile sunt obligaţi să afişeze la loc vizibil normele privind comerţul cu bunuri culturale mobile. (4) Operatorii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile sunt obligaţi să deţină un registru în care să menţioneze, corect şi complet, numele şi adresa ofertantului, descrierea şi preţul fiecărui bun. Informaţiile conţinute în registru au caracter confidenţial. (5) Operatorii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile au obligaţia de a înştiinţa în scris, în termen de 5 zile de la data ofertei, serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor despre existenţa unor bunuri susceptibile de a fi clasate. (6) Operatorii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile au obligaţia ca în termen de 5 zile să informeze în scris proprietarul bunului cu privire la posibilitatea de declanşare a procedurii de clasare. (7) Operatorii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile sunt obligaţi ca, în termen de 3 zile de la data înregistrării în registrul propriu a bunurilor clasate în tezaur, să comunice în scris serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor, în a cărui rază teritorială îşi au sediul, punerea acestora în vânzare, precum şi, după caz, să transmită un exemplar al catalogului editat în scopul organizării unei licitaţii publice, indiferent dacă bunurile scoase la licitaţie sunt sau nu sunt clasate în patrimoniul cultural naţional mobil.

Art. 36 Condiții de vânzare

(1) Bunurile culturale mobile, proprietate a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, clasate în tezaur, pot face obiectul unei vânzări publice numai în condiţiile exercitării dreptului de preempţiune de către statul român, prin Ministerul Culturii şi cultelor, şi cu respectarea dispoziţiilor art. 35 alin. (7). (2) Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor sunt obligate să transmită Ministerului Culturii şi Cultelor, în termen de 3 zile de la primirea comunicării scrise a operatorului economic autorizat, înregistrarea privind punerea în vânzare a unui bun cultural mobil clasat în tezaur. (3) Termenul de exercitare a dreptului de preempţiune al statului este de maximum 30 de zile, calculat de la data înregistrării comunicării prevăzute la alin. (2), iar valoarea de achiziţionare este cea negociată cu vânzătorul sau cu operatorul economic autorizat ori cea rezultată din licitaţia publică. (4) Ministerul Culturii şi Cultelor va prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitării dreptului de preempţiune. (5) Nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) atrage nulitatea absolută a vânzării.

Art. 37 Scoaterea peste frontieră

(1) Scoaterea peste frontieră a bunurilor culturale mobile constituie operaţiune de export, care poate fi temporar sau definitiv. (2) Exportul temporar sau definitiv al bunurilor culturale mobile clasate sau neclasate se efectuează numai pe baza certificatului de export. (3) Certificatul de export va fi emis de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi cultelor, în condiţiile prezentei legi. (4) Exportul temporar pentru bunurile culturale mobile clasate în tezaur, indiferent de proprietar sau de titularul dreptului de administrare, va fi avizat de Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor şi va fi aprobat de ministrul culturii şi cultelor. (5) Scoaterea din ţară, pe orice cale, a bunurilor culturale mobile pentru care nu s-a obţinut certificatul de export temporar sau definitiv, eliberat în condiţiile legii, constituie operaţiune de export ilegal.

Art. 38 Export temporar

(1) Bunurile culturale mobile clasate, aflate în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, se exportă numai temporar şi numai pentru organizarea unor expoziţii în străinătate, pentru investigaţii de laborator, restaurare sau expertizare. (2) Bunurile culturale mobile clasate în tezaur, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi exportate numai temporar.

Art. 39 Export definitiv

(1) Bunurile culturale mobile clasate în fond, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi exportate definitiv, numai în cadrul unui schimb de bunuri culturale, cu valoare şi semnificaţie comparabile, care pot constitui unicate sau rarităţi pentru patrimoniul muzeal din România. (2) Schimbul prevăzut la alin. (1) este aprobat prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. (3) Bunul cultural obţinut prin schimbul prevăzut la alin. (1) urmează regimul juridic al bunului dat în schimb.

Art. 40 Derogări

(1) Prin derogare de la prevederile art. 38 alin. (1), bunurile culturale mobile clasate în fond, aflate în domeniul privat al statului, respectiv al judeţelor, municipiilor, oraşelor sau comunelor, pot fi exportate definitiv, numai în cadrul unui schimb de bunuri culturale de aceeaşi importanţă şi semnificaţie culturală şi numai în cazuri cu totul excepţionale, în care prevalează interesul istoric, ştiinţific ori cultural. (2) Schimbul prevăzut la alin. (1) este aprobat prin hotărâre a Guvernului, respectiv a consiliului judeţean sau local, după caz, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. (3) Bunul cultural obţinut prin schimbul prevăzut la alin. (1) urmează regimul juridic al bunului dat în schimb.

Art. 41 Export neclasate

(1) În cazul cererii de export temporar sau definitiv al unui bun cultural mobil neclasat termenele prevăzute la art. 12 alin. (2) şi la art. 14 alin. (1), cumulate, se reduc la 30 de zile. (2) Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor este obligată să se pronunţe, în legătură cu clasarea bunului cultural mobil, în termen de 30 de zile de la data declanşării procedurii de clasare.

Art. 42 Donații

Donaţiile având ca obiect bunuri culturale mobile făcute instituţiilor publice specializate ori cultelor religioase, potrivit legii, sunt scutite de orice taxe.

Art. 43 Anunțarea transferării bunului

(1) Persoanele fizice sau juridice de drept privat, proprietare ale bunurilor culturale mobile clasate, au obligaţia de a anunţa în scris serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi cultelor în termen de 15 zile de la data transferării unui astfel de bun în proprietatea altei persoane, precum şi de la data instituirii unui drept real asupra unui astfel de bun. (2) În cazul pierderii sau al furtului bunurilor culturale mobile clasate, proprietarii, titularii altor drepturi reale, titularii dreptului de administrare, precum şi deţinătorii cu orice titlu ai acestor bunuri au obligaţia de a anunţa, în scris, în termen de 24 de ore de la constatare, organul de poliţie din raza teritorială. (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), precum şi în cazul distrugerii totale sau parţiale a bunurilor culturale mobile clasate proprietarii, titularii altor drepturi reale, titularii dreptului de administrare, precum şi deţinătorii cu orice titlu ai acestor bunuri au obligaţia de a anunţa în scris serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor în termen de 3 zile de la constatare. (4) După înregistrarea comunicării prevăzute la alin. (3) serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor vor anunţa imediat, în scris, organele de poliţie din raza teritorială.

Art. 44 Succesorii

(1) Succesorii rezervatari sunt scutiţi de taxele succesorale pentru bunurile culturale mobile clasate care fac parte din masa succesorală. (2) În cazul celorlalţi succesori, aceştia pot ceda, în contul taxelor succesorale, astfel de bunuri, care vor intra în proprietatea publică şi vor fi date, potrivit legii, în administrarea instituţiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor. (3) Donaţiile sau legatele privind bunuri culturale mobile clasate, efectuate în favoarea statului, unităţilor administrativ-teritoriale sau cultelor religioase, sunt scutite de orice taxe.

Art. 45 Bunuri scoase din funcțiune

(1) Bunurile culturale mobile clasate, aflate în proprietate publică, ce sunt scoase din funcţiune, pot fi valorificate de persoanele juridice de drept public deţinătoare, numai prin transmiterea cu titlu gratuit Ministerului Culturii şi cultelor, pentru a fi repartizate instituţiilor publice specializate. (2) Destructurarea, dezmembrarea sau, după caz, fragmentarea bunurilor prevăzute la alin. (1), în vederea scoaterii lor din funcţiune, este interzisă.

CAPITOLUL VI Regimul juridic al bunurilor arheologice mobile descoperite întâmplător sau prin cercetări arheologice

Art. 46 Regimul juridic al bunurilor arheologice mobile

(1) Bunurile arheologice, epigrafice, numismatice, paleontologice sau geolitice, descoperite în cadrul unor cercetări sistematice cu scop arheologic ori geologic sau în cadrul unor cercetări arheologice de salvare ori având caracter preventiv, precum şi cele descoperite întâmplător prin lucrări de orice natură, efectuate în locuri care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, conform art. 136 alin. (3) din Constituţia României, republicată, intră în proprietate publică, potrivit dispoziţiilor legale. (2) Din momentul descoperirii bunurile prevăzute la alin. (1) sunt supuse procedurii de clasare, în condiţiile prezentei legi, şi intră în administrarea instituţiei care finanţează sau coordonează cercetările; în cazul în care Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţii lor constată că în instituţia respectivă nu sunt îndeplinite condiţiile corespunzătoare de conservare şi securitate, aceasta va propune serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii şi cultelor în a cărui rază de activitate au fost descoperite bunurile arheologice în cauză alte instituţii publice specializate din aceeaşi rază, care îndeplinesc condiţiile corespunzătoare. Serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii şi Cultelor va decide asupra instituţiei căreia i se vor transmite în administrare bunurile arheologice respective.

Art. 47 Cine poate face cercetări arheologice sistematice?

(1) Cercetarile arheologice sistematice, precum si cele preventive sau de salvare, efectuate de persoane juridice, sunt autorizate, coordonate si controlate de Comisia Nationala de Arheologie si de Ministerul Culturii si Cultelor, potrivit legislatiei in domeniul protejarii patrimoniului arheologic. (2) Persoanele fizice sau persoanele juridice neautorizate nu au dreptul de a efectua in siturile arheologice detectii si cercetari sau orice fel de alte interventii care pot deteriora sau pot afecta aceste situri.

Art. 48 Cercetările arheologice efectuate pe terenuri private

(1) Cercetarile arheologice efectuate pe terenurile proprietate privata apartinand persoanelor fizice, persoanelor juridice de drept privat sau cultelor religioase se fac numai cu acordul proprietarului si, dupa caz, al sefului cultului. (2) In cazul in care proprietarul terenului nu isi da acordul pentru efectuarea cercetarilor arheologice, acestea vor putea fi autorizate de instanta judecatoreasca competenta, la cererea autoritatii publice sau a institutiei publice, dupa caz, in subordinea careia se afla initiatorul cercetarilor arheologice. (3) Proprietarul terenului este indreptatit sa solicite negocierea unui termen maxim pentru efectuarea lucrarilor si sa primeasca despagubiri, anterior inceperii lucrarilor, de la autoritatile publice sau de la institutiile publice in subordinea carora se afla initiatorul cercetarilor arheologice, pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru orice alte prejudicii produse ca urmare a cercetarilor efectuate. (4) Despagubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergente, de catre instantele judecatoresti competente. (5) Despagubirile vor fi suportate din sumele prevazute in bugetele institutiilor publice, dupa caz, in subordinea carora se afla initiatorul cercetarilor arheologice. (6) Emiterea certificatului privind eliberarea de sarcina arheologica a unui teren, precum si finantarea cercetarilor arheologice preventive necesare, indiferent de regimul proprietatii terenului, este obligatorie inaintea inceperii oricaror lucrari care pot afecta situl si se realizeaza potrivit prevederilor legislatiei privitoare la protejarea patrimoniului arheologic. (7) Finantarea cercetarilor arheologice pentru emiterea certificatului prevazut la alin. (6), cu privire la terenurile in care se gasesc bunuri arheologice, identificate prin investigatii anterioare, este asigurata de beneficiarul lucrarilor.

Art. 49 Persoane fizice carea au făcut descoperiri accidentale

(1) Persoanele fizice care au descoperit in mod intamplator bunuri din categoria celor prevazute la art. 46 alin. (1) sunt obligate sa le predea, in termen de 72 de ore de la descoperire, primarului unitatii administrativ-teritoriale in a carei raza a fost facuta descoperirea. (2) Primarul este obligat sa instiinteze serviciul public deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor, in termen de 72 de ore, cu privire la bunurile descoperite, luand totodata masuri de paza si de conservare a acestora. (3) Primarul este obligat sa predea bunurile astfel descoperite, in termen de 10 zile, serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor. (4) Autorii descoperirilor intamplatoare, care au predat, in conditiile prevazute la alin. (1), bunurile descoperite, au dreptul la o recompensa baneasca de 30% din valoarea bunului, calculata in momentul acordarii recompensei, iar, in cazul unor descoperiri arheologice de valoare exceptionala, se poate acorda si o bonificatie suplimentara de pana la 15% din valoarea bunului. (5) Valoarea bunurilor astfel descoperite se stabileste de expertii acreditati ai serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor sau, dupa caz, de alti experti acreditati. (6) Recompensele si bonificatia, stabilite potrivit alin. (4) si (5), vor fi suportate din bugetul ordonatorului principal de credite sau din bugetele locale, in functie de subordonarea institutiilor culturale in administrarea carora vor fi transmise bunurile descoperite si vor fi platite in cel mult 18 luni de la data predarii bunului. (7) In cazul in care autorul descoperirii nu primeste recompensa in termenul stabilit la alin. (6), acesta se poate adresa instantei judecatoresti competente printr-o actiune scutita de taxa judiciara de timbru.

Capitolul VII - Finantarea activitatilor specifice de protejare a patrimoniului cultural national mobil

Art. 50 Finantarea activitatilor de descoperire

(1) Finantarea activitatilor de descoperire, colectare, cercetare, expertizare, clasare, inventariere, depozitare, conservare, preparare, restaurare, protejare si punere in valoare a bunurilor culturale mobile clasate, indiferent de proprietar, de titularii altor drepturi reale si de titularii dreptului de administrare, se poate face de Ministerul Culturii si Cultelor, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, autoritatile administratiei publice centrale si locale, Academia Romana si de alte institutii publice, dupa caz, din venituri proprii si din alocatii bugetare. (2) Alocatiile bugetare destinate activitatilor prevazute la alin. (1) vor fi nominalizate cu aceste destinatii in bugetul Ministerului Culturii si Cultelor, al Ministerului Educatiei si Cercetarii, in bugetele autoritatilor administratiei publice centrale si locale, precum si in bugetele altor institutii publice. (3) Achizitionarea de bunuri culturale mobile pentru institutiile publice specializate, in functie de subordonarea acestora, se poate face din sumele prevazute cu aceasta destinatie in bugetele autoritatilor administratiei publice centrale sau locale.

Art. 51 Veniturile gestionate in regim extrabugetar

(1) Veniturile gestionate in regim extrabugetar pot proveni din urmatoarele surse: a) donatiile sau legatele dobandite de la persoane fizice sau persoane juridice, din tara ori din strainatate; b) cota de 5% instituita de autoritatile administratiei publice locale asupra pretului de vanzare al reproducerilor realizate de pe bunuri culturale mobile proprietate publica si introduse in circuit comercial; c) cota de 5% instituita de autoritatile administratiei publice locale asupra pretului obtinut din vanzarile de bunuri culturale, efectuate prin licitatii, anticariate, consignatii si case de amanet; d) tarifele percepute de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor pentru efectuarea oricaror expertize solicitate. (2) Cotele prevazute la alin. (1) lit. b) si c) se adauga la preturile de vanzare ale bunurilor respective.

Capitolul VIII - Organisme si institutii specializate

Art. 52 Cine face operațiunile specifice?

(1) Descoperirea, colectarea, cercetarea, expertizarea, clasarea, inventarierea, depozitarea, conservarea, prepararea, restaurarea, protejarea, achizitionarea si punerea in valoare a patrimoniului cultural national mobil se realizeaza prin organisme si institutii specializate, care au competente generale si speciale in domeniu, precum si prin persoane fizice sau juridice, in conditiile prezentei legi. (2) Persoanele fizice, care nu detin documente de atestare a calitatii de expert, emise de Ministerul Culturii si Cultelor, dar care sunt autorizate ca expert tehnic de alte autoritati ale administratiei publice centrale, pot realiza expertize, in conditiile prezentei legi, numai in baza acreditarii prealabile a acestora, de catre Comisia Nationala a Muzeelor si Colectiilor.

Art. 53 Comisia Nationala a Muzeelor si Colectiilor

(1) Comisia Nationala a Muzeelor si Colectiilor este organismul stiintific consultativ si de avizare in domeniu al Ministerului Culturii si Cultelor si este condusa de un presedinte numit, prin ordin al ministrului culturii si cultelor, dintre specialistii cu autoritate recunoscuta in domeniu. (2) Comisia Nationala a Muzeelor si Colectiilor este alcatuita din 21 de specialisti, numiti prin ordin al ministrului culturii si cultelor, pe o perioada de 4 ani, propusi de: a) presedintele comisiei - 6 membri; b) institutiile publice specializate si colectionarii de bunuri culturale mobile - 7 membri; c) cultele, Academia Romana si institutiile publice de invatamant superior de profil - 7 membri. (3) Comisia Nationala a Muzeelor si Colectiilor isi desfasoara activitatea pe baza unui regulament de organizare si functionare, elaborat de membrii Comisiei si aprobat prin ordin al ministrului culturii si cultelor. (4) Comisia Nationala a Muzeelor si Colectiilor se constituie din subcomisii pentru domeniile prevazute la art. 3. Secretarul Comisiei si secretarii subcomisiilor sunt numiti din cadrul directiei de specialitate a Ministerului Culturii si Cultelor. Subcomisiile functioneaza conform regulamentului Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor, prevazut la alin. (3). Presedintii subcomisiilor sunt vicepresedinti ai Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor. (5) Comisia Nationala a Muzeelor si Colectiilor poate alege ca membri de onoare specialisti din tara sau din strainatate, personalitati stiintifice de recunoastere internationala din domeniul protejarii patrimoniului cultural national mobil si al muzeografiei, care sunt propusi de presedinte si care sunt validati cu votul majoritatii simple a Comisiei. (6) Cheltuielile de finantare a Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor se efectueaza din bugetul Ministerului Culturii si Cultelor. Membrii Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor primesc o indemnizatie lunara, pentru lunile in care aceasta se intruneste, reprezentand 20% din salariul unui secretar de stat, la care se adauga decontarea cheltuielilor de participare la lucrarile Comisiei.

Art. 54 Înființarea comisiilor zonale

(1) Se infiinteaza 8 comisii zonale ale muzeelor si colectiilor, ca organisme stiintifice descentralizate ale Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor. (2) Atributiile, numarul, teritoriul de competenta, organizarea si functionarea comisiilor zonale ale muzeelor si colectiilor sunt stabilite prin Regulamentul de organizare si functionare a Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor. (3) Comisiile zonale ale muzeelor si colectiilor au cate 7 membri, iar presedintii acestora sunt membri ai Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor. (4) Componenta comisiilor zonale ale muzeelor si colectiilor se aproba prin ordin al ministrului culturii si cultelor, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. (5) Indemnizatia lunara a fiecarui membru al unei comisii zonale, pentru lunile in care Comisia lucreaza, reprezinta 20% din salariul unui secretar de stat, la care se adauga decontarea cheltuielilor de participare la lucrarile Comisiei.

Art. 55 Atribuțiile Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor

Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor are următoarele atribuții: a) evaluează rapoartele de expertiză și hotărăște asupra clasării bunurilor culturale mobile, inclusiv a celor aflate in biblioteci; b) primeste contestatiile facute de persoane fizice si juridice cu privire la procedura de clasare a bunurilor culturale mobile si face propuneri referitoare la solutionarea acestora; c) avizeaza normele de clasare a bunurilor culturale mobile si normele privind comertul cu bunuri culturale mobile; d) avizeaza normele privind executarea mulajelor, facsimilelor si copiilor, precum si a tirajelor postume dupa placile originale de gravura, in cazul bunurilor culturale mobile clasate; e) avizeaza normele de conservare si de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate si stabileste prioritatile de restaurare a acestora; f) avizeaza normele de acreditare a expertilor, normele de acreditare a specialistilor, normele de acreditare a conservatorilor si restauratorilor, precum si normele privind autorizarea laboratoarelor si a atelierelor de conservare si restaurare; g) avizeaza functionarea laboratoarelor si a atelierelor care urmeaza sa efectueze operatiuni de restaurare; h) avizeaza exportul temporar al bunurilor culturale mobile clasate; i) avizeaza normele metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile; j) avizeaza functionarea operatorilor economici care comercializeaza sau organizeaza licitatii cu bunuri culturale mobile; k) avizeaza regulamentele de organizare si functionare a muzeelor si colectiilor publice; l) acrediteaza expertii, specialistii, conservatorii si restauratorii; m) acrediteaza specialistii care pot avea acces, in conditiile legii, la informatia continuta in registrele operatorilor economici autorizati sa comercializeze bunuri culturale mobile; n) orice alte atributii date in competenta sa, potrivit legii.

Art. 56 Reorganizarea inspectoratelor județene de cultură

(1) La nivelul judetelor si al municipiului Bucuresti functioneaza serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor. (2) In termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi*), prin hotarare a Guvernului, initiata de Ministerul Culturii si Cultelor, se reorganizeaza inspectoratele judetene pentru cultura, prin comasare cu oficiile judetene pentru patrimoniul cultural national, in servicii publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor**). ___________ *) Prezenta lege a intrat in vigoare la 90 de zile de la data de 27 octombrie 2000, data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. **) A se vedea nota explicativa de la finalul formei republicate.

Art. 57 Atribuțiile serviciilor publice deconcentrate

Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor au urmatoarele atributii in domeniul protejarii patrimoniului cultural national mobil: a) intocmesc baza de date privind evidenta bunurilor culturale mobile clasate, aflate pe raza lor teritoriala; b) inregistreaza cererile de clasare a bunurilor culturale mobile detinute de institutii nespecializate, de culte religioase, de alte persoane juridice, precum si de persoane fizice; c) efectueaza expertiza necesara si intocmesc documentatia prevazuta de prezenta lege, in vederea clasarii bunurilor culturale mobile; d) inainteaza Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor propunerile de clasare; e) inregistreaza instiintarile de schimbare a proprietarului sau detinatorului, in cazul bunurilor culturale mobile clasate; f) controleaza periodic starea de conservare si de securitate a bunurilor culturale mobile clasate, acordand consultanta de specialitate la solicitarea proprietarilor sau titularilor altor drepturi reale; g) fac propuneri de includere in prioritatile de restaurare a bunurilor mobile clasate in tezaur, aflate la institutiile nespecializate, cultele religioase, alte persoane juridice decat institutiile publice specializate, precum si la persoanele fizice; h) verifica daca operatorii economici autorizati sa comercializeze bunuri culturale mobile respecta obligatiile ce le revin conform prezentei legi si normelor emise in aplicarea acesteia; i) aproba, conform prezentei legi, exportul definitiv al bunurilor culturale mobile, eliberand, pe baza expertizei, certificatul de export intocmit potrivit normelor metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile; j) gestioneaza, in regim extrabugetar, veniturile realizate potrivit prevederilor art. 51 alin. (1) lit. a) si d), dupa caz, precum si alocatiile de la bugetul de stat, destinate finantarii activitatilor prevazute la art. 50 alin. (1); k) colaboreaza si stabilesc, impreuna cu structurile abilitate ale Ministerului Apararii si ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative, dupa caz, masurile de protectie a bunurilor culturale mobile, in caz de conflict armat sau de calamitati naturale; l) orice alte atributii date in competenta lor prin prezenta lege.

Art. 58 Finanțarea editării Revistei muzeelor

Ministerul Culturii si Cultelor asigura finantarea editarii si publicarii Revistei muzeelor, precum si a altor publicatii de specialitate in domeniul patrimoniului cultural national mobil.

Art. 59 Înființarea Institutului Național de Cercetare în Domeniul Conservării și Restaurării

(1) In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi*) se infiinteaza Institutul National de Cercetare in Domeniul Conservarii si Restaurarii, institutie publica in subordinea Ministerului Culturii si Cultelor. (2) Organizarea si functionarea Institutului National de Cercetare in Domeniul Conservarii si Restaurarii se stabilesc prin hotarare a Guvernului, initiata de Ministerul Culturii si Cultelor. (3) Institutul National de Cercetare in Domeniul Conservarii si Restaurarii are urmatoarele atributii principale: a) investigheaza cu mijloace specifice de analiza materialele constituente ale bunurilor culturale mobile, in functie de compozitie, tehnologie de prelucrare si provenienta; b) experimenteaza materiale necesare pentru conservarea si restaurarea bunurilor culturale mobile, precum si pentru combaterea agentilor biologici; c) colaboreaza cu specialistii de profil la expertizarea bunurilor culturale clasate sau in curs de clasare; d) pregateste si perfectioneaza specialisti in domeniile investigarii, conservarii si restaurarii bunurilor culturale mobile; e) colaboreaza cu institutii de profil din tara si din strainatate. ___________ *) Prezenta lege a intrat in vigoare la 90 de zile de la data de 27 octombrie 2000, data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 60 Institutul de Memorie Culturala

(1) In subordinea Ministerului Culturii si Cultelor functioneaza Institutul de Memorie Culturala, institutie publica ce administreaza bazele de date privind bunurile culturale mobile. (2) Regulamentul de functionare a Institutului de Memorie Culturala se aproba prin ordin al ministrului culturii si cultelor.

Art. 61 Atribuțiile Institutului de Memorie Culturală

Institutul de Memorie Culturala are urmatoarele atributii principale: a) centralizeaza si inregistreaza in baza nationala de date fisele de evidenta a bunurilor culturale mobile clasate, transmise de institutiile specializate si de serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor; b) administreaza bazele de date privind evidenta informatizata si circulatia bunurilor culturale mobile, precum si Repertoriul Arheologic National; c) stocheaza inventarele privind bunurile culturale mobile clasate si documentele care au stat la baza operatiunilor de clasare; d) cerceteaza si valorifica documentar, inclusiv prin publicare, informatiile cuprinse in baza de date privind bunurile culturale mobile si in Repertoriul Arheologic National si acorda asistenta de specialitate, pe baza de contract, privind valorificarea documentar-stiintifica a informatiei detinute, cu acordul proprietarilor si cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor; e) elaboreaza norme, instrumente si sisteme informatice pentru evidenta bunurilor culturale mobile; f) colaboreaza cu institutii similare din tara si din strainatate; g) instituie, administreaza si publica pe internet, in baza informatiilor furnizate de Ministerul Culturii si Cultelor, Registrul bunurilor culturale distruse, disparute, furate sau exportate ilegal.

Capitolul IX - Restituirea bunurilor culturale mobile care au parasit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene

Art. 62 Restituirea de catre statul roman a bunurilor culturale care au parasit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene

Prezentul capitol reglementeaza restituirea de catre statul roman a bunurilor culturale care au parasit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, incepand cu data de 1 ianuarie 1993, si transpune prevederile Directivei 93/7/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor culturale ce au parasit in mod ilegal teritoriul unui stat membru, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L 074 din 27 martie 1993. Categoriile din care trebuie sa faca parte bunurile culturale ce fac obiectul prezentului capitol sunt prevazute in anexa care face parte integranta din prezenta lege.

Art. 63 Ce se înțelege prin bun cultural

(1) In intelesul prezentului capitol, prin bun cultural se intelege, dupa caz, bunul care face parte din: a) tezaur sau fond, fiind clasat in una dintre aceste categorii juridice inainte ori dupa parasirea ilegala a teritoriului Romaniei; b) tezaurul unui stat membru al Uniunii Europene, in conformitate cu legislatia statului respectiv, fiind clasat in aceasta categorie inainte ori dupa parasirea ilegala a teritoriului unui stat membru al Uniunii Europene; c) colectiile publice care figureaza in patrimoniul si in inventarele muzeelor, arhivelor si fondurilor bibliotecilor din Romania sau din unul dintre statele membre ale Uniunii Europene; d) patrimoniul si inventarele cultelor religioase si ale institutiilor ecleziastice din Romania sau din unul dintre statele membre ale Uniunii Europene; e) una dintre categoriile incluse in anexa la prezenta lege. (2) In intelesul prezentului capitol, colectiile publice desemneaza colectiile care sunt proprietatea statelor membre ale Uniunii Europene, ale autoritatilor locale ori regionale din statele membre ale Uniunii Europene sau ale institutiilor publice aflate pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, institutii definite ca publice potrivit legislatiei respectivului stat al Uniunii Europene, aceste institutii fiind semnificativ finantate ori in proprietatea statului respectiv sau in proprietatea autoritatilor locale ori regionale.

Art. 64 Ce este parasirea ilegala a teritoriului unui stat membru al Uniunii Europene?

(1) In intelesul prezentului capitol, parasirea ilegala a teritoriului unui stat membru al Uniunii Europene desemneaza, dupa caz: a) iesirea unui bun cultural de pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, cu incalcarea legislatiei acestui stat in materie de protectie a bunurilor culturale; b) nerevenirea la sfarsitul unui export temporar legal sau orice incalcare a uneia dintre conditiile acestui export temporar a unui bun cultural. (2) In intelesul prezentului capitol, prin posesor al bunului cultural care a parasit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene se intelege persoana fizica sau juridica ce detine, fizic, in nume propriu, respectivul bun cultural. (3) In intelesul prezentului capitol, prin detinator al bunului cultural care a parasit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene se intelege persoana fizica sau juridica ce detine, fizic, respectivul bun cultural, in numele unei alte persoane fizice sau juridice, alta decat proprietarul de drept al bunului respectiv.

Art. 65 Ce se întâmplă cu bunurile ilegal intrate în România

(1) Daca in cadrul unei urmariri penale, efectuate in conditiile legii, sunt descoperite indicii ca un bun cultural, care se gaseste pe teritoriul statului roman, a parasit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie notifica statului interesat, in conditiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, cu modificarile si completarile ulterioare. (2) Organul de urmarire penala solicita instantei sa dispuna transmiterea bunului cultural respectiv unei institutii specializate, in vederea conservarii.

Art. 66 Ce poate solicita un alt stat membru al Uniunii Europene

(1) Orice stat membru al Uniunii Europene poate cere Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in conditiile Legii nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, efectuarea de cercetari in vederea descoperii locului unde se afla, precum si a posesorului sau detinatorului unui bun cultural determinat. Cererea trebuie sa cuprinda date cu privire la descrierea bunului cultural care face obiectul cererii, precum si informatii cu privire la localizarea efectiva sau prezumtiva a bunului cultural. (2) Daca, in conditiile alin. (1), bunul cultural este descoperit, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie notifica aceasta statului membru al Uniunii Europene, proprietar al bunului, iar procurorul solicita instantei competente sa dispuna masuri privind transmiterea bunului cultural respectiv unei institutii specializate, in vederea conservarii, in conditiile Legii nr. 302/2004, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 67 Dreptul de a verifica daca bunul respectiv este un bun cultural

(1) Statul membru al Uniunii Europene, proprietar al bunului cultural descoperit, are dreptul de a verifica daca bunul respectiv este un bun cultural, in termen de doua luni de la data comunicarii notificarii prevazute la art. 65 alin. (1) si, dupa caz, la art. 66 alin. (2). (2) Masurile de conservare prevazute la art. 65 alin. (2) si la art. 66 alin. (2) inceteaza daca statul membru al Uniunii Europene interesat nu introduce actiunea in restituire in termen de un an de la data la care a luat la cunostinta despre locul unde se afla bunul cultural si despre identitatea posesorului sau detentorului, in conditiile prezentului capitol. (3) Autoritatile romane competente vor lua toate masurile necesare pentru a preveni orice tentativa de a eluda procedura de restituire a bunului cultural care a parasit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene. (4) Autoritatile romane competente vor actiona ca mediator intre posesorul sau, dupa caz, detinatorul bunului cultural care a parasit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene si statul solicitant, in vederea restituirii bunului cultural respectiv, fara ca prin aceasta sa se aduca atingere dreptului statului solicitant de a initia actiune in instanta, in vederea restituirii bunului cultural. (5) Autoritatile romane competente vor informa statul solicitant cu privire la initierea procedurii de restituire, in conditii de siguranta, a bunului cultural respectiv.

Art. 68 Acțiunea în restituire

(1) Actiunea in restituirea bunului cultural care a parasit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene este introdusa de statul interesat la Curtea de Apel Bucuresti impotriva posesorului sau detentorului bunului. (2) Actiunea in restituire prevazuta la alin. (1) trebuie sa fie insotita de urmatoarele documente: a) descrierea bunului care face obiectul actiunii in restituire; b) declaratie conform careia bunul care face obiectul actiunii in restituire este un bun cultural; c) declaratie a autoritatilor competente ale statului membru al Uniunii Europene reclamant, conform careia bunul cultural a parasit ilegal teritoriul sau. (3) Daca la data la care este formulata actiunea in restituire iesirea de pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene reclamant nu mai prezinta caracter ilicit, actiunea este respinsa ca fiind inadmisibila. (4) Guvernul Romaniei, prin Ministerul Culturii si Cultelor, va prezenta Comisiei Europene, o data la 3 ani, un raport privind actiunile introduse cu privire la restituirea bunurilor culturale care au parasit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene.

Art. 69 Prescrierea acțiunii în restituire

(1) Actiunea in restituire prevazuta la art. 68 alin. (1) se prescrie in termen de un an de la data la care statul membru al Uniunii Europene reclamant a luat la cunostinta despre locul unde se afla bunul cultural si despre identitatea posesorului sau detentorului, dar nu mai tarziu de 30 de ani de la data la care bunul cultural a parasit ilegal teritoriul statului reclamant, membru al Uniunii Europene. (2) In cazul bunurilor culturale care fac parte din colectiile publice prevazute la art. 63 alin. (1) lit. c), precum si pentru bunurile ecleziastice care, in statele membre ale Uniunii Europene, fac obiectul unei protectii speciale, in conformitate cu legile nationale, actiunea in restituire se prescrie in termen de 75 de ani, cu exceptia statelor membre ale Uniunii Europene in care actiunea este imprescriptibila sau in cazul acordurilor bilaterale incheiate de Romania cu statele membre ale Uniunii Europene, care stabilesc un termen mai mare de 75 de ani.

Art. 70 Atribuțiile și acțiunile Curții de Apel București

(1) Curtea de Apel Bucuresti hotaraste restituirea bunului cultural daca s-a stabilit ca bunul care face obiectul actiunii in restituire este un bun cultural in sensul art. 63 si ca parasirea teritoriului national al statului membru al Uniunii Europene are caracter ilegal, in conditiile art. 64. (2) In conditiile alin. (1), instanta hotaraste acordarea unei despagubiri echitabile posesorului bunului cultural, precum si institutiei specializate care a efectuat masurile de conservare prevazute la art. 65 alin. (2) si la art. 66 alin. (2), dupa caz. Acordarea despagubirii posesorului este dispusa numai in cazul depunerii de catre acesta a tuturor diligentelor cu ocazia achizitionarii bunului cultural respectiv. (3) Sentinta Curtii de Apel Bucuresti prin care se dispun restituirea bunului cultural si acordarea despagubirilor prevazute la alin. (2) poate fi atacata cu recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie in termen de 15 zile de la comunicare. Inalta Curte de Casatie si Justitie va judeca recursul de urgenta. (4) In cazul admiterii recursului prevazut la alin. (3), Inalta Curte de Casatie si Justitie, casand sentinta, va rejudeca litigiul in fond. (5) Plata despagubirilor prevazute la alin. (2) cade in sarcina statului membru al Uniunii Europene reclamant, se efectueaza in momentul remiterii materiale a bunului care a facut obiectul actiunii in restituire si trebuie sa acopere, dupa caz: a) cheltuielile efectuate de posesorul de buna-credinta in legatura cu achizitionarea si conservarea bunului cultural; b) cheltuielile efectuate de institutia specializata in legatura cu conservarea bunului cultural. (6) Cheltuielile ce decurg din executarea hotararii judecatoresti prin care se restituie bunul cultural cad in sarcina statului membru al Uniunii Europene reclamant. (7) Dreptul statului membru al Uniunii Europene reclamant de a intra in posesia bunului cultural care face obiectul restituirii se prescrie in termen de 3 ani de la data la care hotararea judecatoreasca prin care se dispune restituirea bunului respectiv a ramas definitiva si irevocabila, daca in acest termen statul membru reclamant nu plateste despagubirile prevazute la alin. (2).

Art. 71 Acțiunea în regres al unui stat membru al Uniunii Europene

Statul membru al Uniunii Europene reclamant are dreptul la actiunea in regres impotriva persoanei responsabile de iesirea ilegala a bunului cultural de pe teritoriul sau, in cazul in care bunul cultural a fost restituit conform art. 70 alin. (1), precum si atunci cand statul respectiv a platit despagubirile prevazute la art. 70 alin. (2).

Art. 72 Formularea altor acțiuni în restituire

Exercitarea dreptului de a introduce actiunea in restituire nu aduce atingere dreptului statului membru al Uniunii Europene reclamant si, dupa caz, al proprietarului bunului cultural care a parasit ilegal teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene de a formula alte actiuni, civile sau penale, in conformitate cu legislatia nationala a statului respectiv.

Capitolul X - Recuperarea bunurilor culturale mobile care au parasit ilegal teritoriul Romaniei

Art. 73 Solicitarea de către Ministerul Culturii către alte state

(1) Ministerul Culturii si Cultelor poate cere oricarui stat, in conditiile legii, efectuarea de cercetari in vederea descoperirii locului unde se afla, precum si a identificarii posesorului sau detinatorului unui anume bun cultural care a parasit ilegal teritoriul Romaniei; cererea trebuie sa cuprinda date cu privire la descrierea bunului cultural, precum si informatii cu privire la localizarea prezumtiva a bunului cultural in cauza. (2) Actiunea in restituirea bunului cultural care a parasit ilegal teritoriul statului roman poate fi introdusa de Ministerul Culturii si Cultelor. (3) Categoriile din care trebuie sa faca parte bunurile culturale ce fac obiectul prezentului capitol sunt prevazute in anexa la prezenta lege. (4) Recuperarea bunului cultural astfel identificat in conditiile alin. (1) se realizeaza conform procedurilor legale convenite intre parti. (5) Prevederile art. 64 se aplica in mod corespunzator bunurilor culturale mobile din Romania care fac obiectul prezentului capitol.

Art. 74 Restituirea unui bun

(1) Ministerul Culturii si Cultelor ia masuri pentru restituirea catre statul reclamant a bunului cultural care a parasit ilegal teritoriul acestuia, precum si pentru efectuarea de catre statul reclamant a platii despagubirilor acordate de instanta de judecata posesorului sau detinatorului de buna-credinta, precum si institutiei specializate care a efectuat cheltuielile privind conservarea bunului cultural. (2) Ministerul Culturii si Cultelor ia masuri pentru revenirea in tara a bunurilor culturale care au parasit ilegal teritoriul statului roman, precum si pentru efectuarea de catre statul roman a partii despagubirilor acordate de instanta de judecata posesorului sau detinatorului bunului, precum si institutiei specializate care a efectuat cheltuielile privind conservarea bunului cultural.

Art. 75 Acțiunea în regres

Ministerul Culturii si Cultelor are dreptul la actiune in regres impotriva persoanei responsabile de iesirea ilegala a bunului cultural de pe teritoriul statului roman, in cazul in care bunul cultural a fost recuperat, iar statul roman a fost obligat la plata unor despagubiri posesorului sau detentorului si, dupa caz, institutiei specializate care a efectuat cheltuielile privind conservarea materiala a bunului cultural.

Art. 76 Notificarea

Ministerul Culturii si Cultelor va notifica autoritatilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene cu privire la recuperarea bunurilor culturale ce au parasit ilegal teritoriul Romaniei.

Capitolul XI - Contraventii si infractiuni

SECTIUNEA 1 - Contraventii

Art. 77 Răspunderile

Incalcarea dispozitiilor prezentei legi atrage raspunderea disciplinara, materiala, civila, contraventionala sau penala, dupa caz.

Art. 78 Contravenții

(1) Constituie contraventii, daca nu sunt savarsite astfel incat, potrivit legii penale, sa constituie infractiuni, urmatoarele fapte: a) nerespectarea de catre persoanele fizice sau juridice de drept privat a termenului si a conditiilor prevazute la art. 43 alin. (1); b) nerespectarea de catre persoanele fizice sau juridice a termenului stabilit la art. 43 alin. (2) privind comunicarea pierderii, furtului, distrugerii totale sau partiale a unui bun cultural mobil clasat; c) nerespectarea de catre operatorii economici autorizati in comercializarea bunurilor culturale mobile a obligatiei de a afisa la loc vizibil normele privind comertul cu bunuri culturale mobile, prevazute la art. 35 alin. (3); d) nerespectarea de catre operatorii economici autorizati in comercializarea bunurilor culturale mobile a obligatiei de instiintare despre existenta unor bunuri culturale mobile susceptibile sa fie clasate, in termenul si conditiile prevazute la art. 35 alin. (5); e) nerespectarea de catre persoanele fizice a obligatiei de predare a unui bun cultural mobil descoperit intamplator, in termenul prevazut la art. 49 alin. (1); f) neindeplinirea de catre proprietari, de titularii altor drepturi reale, de titularii drepturilor de administrare sau de detinatorii cu orice titlu ai bunurilor mobile clasate a obligatiilor prevazute la art. 23 alin. (1) lit. a), c)-f); g) neindeplinirea de catre autoritati a obligatiilor ce le revin potrivit prevederilor art. 22 alin. (2); h) infiintarea si functionarea operatorilor economici specializati in comercializarea bunurilor culturale mobile, fara autorizarea Ministerului Culturii si Cultelor, emisa potrivit art. 35 alin. (2); i) neindeplinirea de catre operatorii economici autorizati in comercializarea bunurilor culturale mobile a obligatiei de a intocmi registrul prevazut la art. 35 alin. (4); j) nerespectarea de catre operatorii economici autorizati in comercializarea bunurilor culturale mobile a termenului si conditiilor prevazute la art. 35 alin. (7) privind punerea in vanzare a bunurilor culturale mobile clasate in tezaur; k) executarea copiilor, mulajelor, tirajelor postume si facsimilelor de pe bunuri culturale mobile clasate, de catre persoanele fizice sau juridice, fara respectarea dispozitiilor art. 26 alin. (1); l) realizarea de catre persoanele fizice sau juridice de reproduceri prin mijloace foto, video sau numerice de pe bunuri culturale mobile clasate, fara acordul scris al titularului dreptului de administrare sau al proprietarului bunului reprodus, potrivit art. 27 alin. (3); m) utilizarea de catre persoanele fizice sau juridice de tehnici neadecvate de reproducere, de natura sa afecteze integritatea sau calitatea bunurilor culturale mobile clasate, potrivit art. 27 alin. (4); n) neindeplinirea de catre proprietarii si titularii dreptului de administrare a bunurilor culturale mobile clasate a obligatiei prevazute la art. 23 alin. (2) lit. b); o) restaurarea bunurilor culturale mobile clasate in tezaur, fara avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor ori in afara laboratoarelor sau atelierelor autorizate, potrivit art. 29; p) efectuarea oricaror lucrari care pot afecta situl arheologic, inaintea obtinerii certificatului privind eliberarea terenului de sarcina arheologica potrivit art. 48 alin. (6); r) impiedicarea efectuarii cercetarilor pentru eliberarea terenului de sarcina arheologica potrivit art. 48 alin. (6). (2) Contraventiile prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se sanctioneaza cu amenda de la 2.000 lei la 10.000 lei. (3) Contraventiile prevazute la alin. (1) lit. c)-f) se sanctioneaza cu amenda de la 4.000 lei la 20.000 lei. (4) Contraventiile prevazute la alin. (1) lit. g)-r) se sanctioneaza cu amenda de la 6.000 lei la 24.000 lei. (5) Amenzile contraventionale pot fi aplicate si persoanelor juridice. (6) Limitele amenzilor contraventionale se actualizeaza prin hotarare a Guvernului.

Art. 79 Confiscarea reproducerilor

Copiile, mulajele, tirajele postume, facsimilele si reproducerile prin mijloace foto, video, numerice sau prin alte mijloace, executate cu incalcarea dispozitiilor art. 26 ori ale art. 27 alin. (3), se confisca de catre agentul constatator si se transmit in administrarea unor institutii publice specializate, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.

Art. 80 Constatarea contravențiilor

Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor prevazute la art. 78 se fac de specialistii serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor, care, la cererea lor, vor fi asistati de organele de politie.

Art. 81 Împotriva procesului-verbal

(1) Impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 15 zile de la comunicare. (2) Plangerea impotriva procesului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se solutioneaza de catre instanta judecatoreasca in a carei raza teritoriala a fost savarsita contraventia.

Art. 82 Completarea cu alte dispoziții

(1) Prevederile prezentei legi, referitoare la contraventii, se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile ulterioare, cu exceptia art. 28 si 29. (2) Amenzile se fac venit la bugetul de stat.

SECTIUNEA 2 - Infractiuni

Art. 83 Efectuarea de reproduceri

(1) Executarea de copii, mulaje, tiraje postume sau facsimile de pe bunuri culturale mobile clasate, fara acordul scris al titularului dreptului de administrare ori al proprietarului, potrivit art. 27 alin. (1) sau (2), dupa caz, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 3 ani sau cu amenda. (2) Copiile, mulajele, tirajele postume sau facsimilele, executate in conditiile prevazute la alin. (1), se confisca si se transmit in administrarea unor institutii publice specializate, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.

Art. 84 Falsurile

Executarea de falsuri ale bunurilor culturale mobile clasate, in scopuri comerciale sau in orice alte scopuri, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani.

Art. 85 Degradarea

(1) Degradarea, aducerea in stare de neintrebuintare sau distrugerea unui bun cultural mobil clasat ori impiedicarea luarii masurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum si inlaturarea masurilor luate constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani. (2) Tentativa se pedepseste.

Art. 86 Degradarea - amenda

Degradarea, aducerea in stare de neintrebuintare sau distrugerea din culpa a unui bun cultural mobil clasat constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la o luna la un an sau cu amenda de la 1.500 lei la 7.500 lei.

Art. 87 Exportarea

(1) Efectuarea fara certificat de export a oricaror acte sau fapte care, potrivit dispozitiilor prezentei legi, constituie operatiuni de export ilegal se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani. (2) Bunurile culturale mobile care au facut obiectul exportului ilegal se confisca si vor fi transmise in administrare institutiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor. (3) Daca fapta prevazuta la alin. (1) a avut ca urmare pierderea unui bun cultural mobil clasat, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani. (4) Tentativa se pedepseste.

Art. 88 Export definitiv

Efectuarea oricaror operatiuni de export definitiv avand ca obiect bunuri culturale mobile clasate, indiferent de titularul dreptului de proprietate, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani, iar bunurile se confisca si vor fi transmise in administrare institutiilor publice specializate, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor.

Art. 89 Confiscarea bunurilor ilicite

(1) Introducerea pe teritoriul statului roman, precum si detinerea, comercializarea, organizarea de expozitii sau orice operatie privind circulatia bunurilor culturale mobile ori provenite din dezmembrarea de bunuri culturale imobile, care fac parte din patrimoniul cultural al unui stat strain, conform dispozitiilor legale ale statului respectiv, si care au fost exportate ilegal, se pedepsesc cu inchisoare de la 3 la 10 ani. (2) Bunurile prevazute la alin. (1) se confisca si vor fi transmise unor institutii specializate, in vederea conservarii si restituirii acestor bunuri statului din al carui patrimoniu cultural fac parte. (3) In cazul infractiunii prevazute la alin. (1) urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror. (4) Tentativa se pedepseste.

Art. 90 Date confidențiale

Furnizarea de date confidentiale privind patrimoniul cultural national mobil altor persoane fizice sau juridice decat cele prevazute la art. 15 alin. (4) si (5) constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

Art. 91 Trecerea bunului cultural în diverse categorii

Trecerea unui bun cultural mobil dintr-o categorie juridica a patrimoniului cultural in alta, precum si declasarea unui bun cultural mobil, fara respectarea procedurilor prevazute la art. 19 si 20, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

Art. 92 Persoane fizice - închisoare

(1) Efectuarea de catre persoanele fizice sau juridice neautorizate, conform art. 47, a unor detectii sau sapaturi in siturile arheologice constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani si confiscarea detectoarelor. (2) Tentativa se pedepseste.

Art. 93 Lucrări de conservare făcute de persoane fizice

Executarea de catre persoanele fizice, fara acreditare si certificat de libera practica, prevazute la art. 28 alin. (2) si (3), a unor lucrari de conservare sau de restaurare de bunuri culturale mobile clasate constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

Art. 94 Funcționare fără autorizație

Functionarea fara autorizatia prevazuta la art. 28 alin. (4) a laboratoarelor sau atelierelor care executa lucrari de restaurare si conservare a bunurilor culturale mobile clasate constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la un an sau cu amenda.

Art. 95 Topire sau modificare

Topirea sau modificarea, sub orice forma, a bunurilor culturale mobile clasate, care sunt detinute cu orice titlu de Banca Nationala a Romaniei, de Monetaria Statului sau de celelalte banci constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.

Capitolul XII - Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 96 Emiterea normelor

(1) In termen de 90 de zile de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Ministerul Culturii si Cultelor va emite, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor: a) Normele de clasare a bunurilor culturale mobile; b) Normele de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate; c) Normele de conservare si restaurare a bunurilor culturale aflate in colectii publice; d) Normele de acreditare a expertilor; e) Normele de acreditare a specialistilor; f) Normele de acreditare a conservatorilor si restauratorilor; g) Normele privind autorizarea laboratoarelor si a atelierelor de conservare si restaurare*); h) Normele metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile**); i) Normele privind comertul cu bunuri culturale mobile***). (2) Normele prevazute la alin. (1) lit. a)-h) vor fi aprobate prin ordin al ministrului culturii si cultelor si vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. (3) Normele prevazute la alin. (1) lit. i) vor fi aprobate prin hotarare a Guvernului. ___________ *) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 216/2004 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea laboratoarelor si a atelierelor de conservare si restaurare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 196 din 5 martie 2004, cu modificarile ulterioare. **) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 518/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 28 aprilie 2004, cu modificarile ulterioare. ***) A se vedea Hotararea Guvernului nr. 1.420/2003 pentru aprobarea Normelor privind comertul cu bunuri culturale mobile, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 900 din 16 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 97 Emiterea registrelor

In termen de 3 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi****), Ministerul Culturii si Cultelor va institui urmatoarele registre: a) Registrul expertilor, in care vor fi inscrise persoanele acreditate ca experti pentru domeniile prevazute la art. 3; b) Registrul conservatorilor si restauratorilor; c) Registrul bunurilor culturale distruse, furate, disparute sau exportate ilegal.

Art. 98 Clasarea în tezaur

(1) In termen de 3 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi****) institutiile publice specializate sunt obligate sa prezinte Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor propuneri in legatura cu clasarea in tezaur a bunurilor culturale mobile detinute. (2) In termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi cultele religioase, precum si institutiile publice nespecializate sunt obligate sa depuna la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor in a caror raza teritoriala isi au sediul inventarul de bunuri culturale mobile detinute, in vederea efectuarii operatiunilor de clasare. (3) Termenul de finalizare a procedurii de clasare este de 6 luni pentru bunurile culturale mobile prevazute la alin. (1) si (2), care sunt supuse acestei proceduri in primele 9 luni de aplicare a prezentei legi. ___________ ****) Prezenta lege a intrat in vigoare la 90 de zile de la data de 27 octombrie 2000, data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 99 Bunuri culturale în custodie

(1) Bunurile culturale mobile depuse in custodia unor institutii publice dupa data de 31 decembrie 1947 vor fi restituite de catre institutiile detinatoare persoanelor fizice sau juridice care le-au depus, potrivit dreptului comun, la cererea scrisa a acestora, cu avizul Comisiei Nationale a Muzeelor si Colectiilor. (2) Bunurile culturale mobile preluate inainte de 6 septembrie 1940 de autoritati ale statului nu pot fi revendicate; bunurile culturale mobile preluate ilegal de autoritati ale statului dupa data de 6 septembrie 1940 pot fi revendicate de proprietarii de drept si vor fi restituite acestora de catre institutiile care le detin, pe baza unei hotarari judecatoresti definitive. Actiunile in justitie pentru revendicare sunt scutite de taxe judiciare de timbru. Institutiile detinatoare de arhive privind bunurile culturale mobile sunt obligate sa permita accesul la documentele privind provenienta si preluarea acestora. (3) Bunurile culturale mobile clasate, care fac obiectul restituirii in conditiile alin. (2), pot fi transmise proprietarilor de drept numai dupa garantarea in scris, de catre acestia, a respectarii dispozitiilor prezentei legi.

Art. 100 Operele de arta plastica si fotografica

(1) Operele de arta plastica si fotografica, operele de arta decorativa sau de cult, operele cu caracter etnografic, ale mestesugarilor populari, precum si alte opere create de autori in viata nu pot face obiectul clasarii. (2) Bunurile culturale prevazute la alin. (1) pot fi exportate definitiv sau temporar fara nici o restrictie.

Art. 101 Declaratiile persoanelor fizice, precum si fisierele alfabetice sau pe domenii

In termen de 6 luni de la data intrarii in vigoare a prezentei legi*) declaratiile persoanelor fizice, precum si fisierele alfabetice sau pe domenii, completate ca urmare a aplicarii prevederilor Legii nr. 63/1974 privind ocrotirea patrimoniului cultural national al Republicii Socialiste Romania, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 137 din 2 noiembrie 1974, abrogata prin Decretul nr. 90/1990 privind infiintarea si organizarea Comisiei Muzeelor si Colectiilor, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 20 din 6 februarie 1990, aflate in pastrarea serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor si a Institutului de Memorie Culturala, se inventariaza, se sigileaza si se predau Arhivelor Nationale.

Art. 102 Structuri specializate in prevenirea, descoperirea si urmarirea faptelor ilegale

In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi*), in cadrul Inspectoratului General al Politiei din Ministerul Internelor si Reformei Administrative se organizeaza structuri specializate in prevenirea, descoperirea si urmarirea faptelor ilegale la regimul bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural national mobil.

Art. 103 Structuri în Autoritatea Natională a Vamilor

In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi*) Ministerul Economiei si Finantelor, cu avizul Ministerului Culturii si Cultelor, va crea, in cadrul Autoritatii Nationale a Vamilor, structuri specializate in prevenirea si combaterea traficului ilegal cu bunuri culturale mobile. ___________ *) Prezenta lege a intrat in vigoare la 90 de zile de la data de 27 octombrie 2000, data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 104 Institutii specializate si nespecializate

Ministerul Culturii si Cultelor, Ministerul Internelor si Reformei Administrative si Ministerul Apararii vor asigura, printr-un program de actiuni coordonate, protectia si integritatea bunurilor culturale mobile clasate, aflate in institutii specializate si nespecializate, in institutii de cult, precum si in colectii private, impotriva riscurilor ce decurg din calamitati naturale, tulburari publice sau conflicte armate.

Art. 105 Intrarea în vigoare

(1) Prezenta lege intra in vigoare la 90 de zile de la data publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. (2) La aceeasi data se abroga dispozitiile art. 2 alin. 2, art. 3-5, art. 9, 11 si 12 din Ordonanta Guvernului nr. 27/1992 privind unele masuri pentru protectia patrimoniului cultural national, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 215 din 28 august 1992, aprobata si modificata prin Legea nr. 11/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 65 din 14 martie 1994, si dispozitiile art. 3 lit. a) si b), art. 4, 6, art. 8 alin. (1) lit. d), art. 9 lit. b) si d), art. 11, 15, 20, 25, art. 27 alin. (1), art. 28 si ale art. 30 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural national, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 247 din 31 august 1994, aprobata si modificata prin Legea nr. 41/1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 30 mai 1995, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

ANEXA - CATEGORII DE BUNURI CULTURALE ce pot face obiectul restituirii, respectiv al recuperarii, in intelesul cap. IX si X

1. Obiecte arheologice mai vechi de 100 de ani, care provin din: a) descoperiri si sapaturi arheologice, terestre sau subacvatice; b) situri arheologice; c) colectii arheologice. 2. Elemente provenite din dezmembrarea unui monument artistic, istoric sau religios, ce constituie parte integranta din acesta, mai vechi de 100 de ani. 3. Picturi sau tablouri realizate integral de mana, in orice tehnica si pe orice tip de suport. 4. Mozaicuri, altele decat cele incluse la pct. 1 sau la pct. 2, si desene realizate integral de mana, in orice tehnica si pe orice tip de suport. 5. Gravuri originale, stampe, serigrafii si litografii, impreuna cu matritele si primele exemplare imprimate ale acestora. 6. Productii originale de arta statuara sau sculpturi si copii executate prin acelasi procedeu ca si originalul, altele decat cele incluse la pct. 1. 7. Fotografii, filme si negativele acestora. 8. Incunabule si manuscrise, inclusiv harti si partituri muzicale, ca exemplare individuale sau in colectii. 9. Carti mai vechi de 100 de ani, ca exemplare izolate sau in colectii. 10. Harti imprimate mai vechi de 200 de ani. 11. Arhive si componente ale acestora, de orice tip, in orice tehnica, avand elemente mai vechi de 50 de ani. 12. a) Colectii si specimene provenind din colectii de zoologie, botanica, mineralogie sau anatomie; b) Colectii cu semnificatie istorica, paleontologica, etnografica sau numismatica. 13. Mijloace de transport mai vechi de 75 de ani. 14. Orice alt bun cultural mobil neinclus in categoriile prevazute la pct. 1-13, mai vechi de 50 de ani. NOTA: In prezent, urmatoarele institutii si sintagme, care figurau in textul Legii nr. 182/2000, publicata in anul 2000, au devenit: - "Ministerul Culturii" - "Ministerul Culturii si Cultelor", conform Hotararii Guvernului nr. 78/2005 privind organizarea si functionarea Ministerului Culturii si Cultelor, republicata; - "Ministerul de Interne" - "Ministerul Internelor si Reformei Administrative", conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Internelor si Reformei Administrative, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 15/2008; - "Ministerul Finantelor" - "Ministerul Economiei si Finantelor", conform Hotararii Guvernului nr. 386/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Economiei si Finantelor, cu modificarile si completarile ulterioare; - "Directia Generala a Vamilor" - "Autoritatea Nationala a Vamilor", conform Hotararii Guvernului nr. 532/2007 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale a Vamilor, cu modificarile si completarile ulterioare; - "Laboratorul National de Cercetare in Domeniul Conservarii si Restaurarii" - "Institutul National de Cercetare in Domeniul Conservarii si Restaurarii", conform Legii nr. 488/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil; - "directia/directiile judeteana/judetene pentru cultura si patrimoniul cultural national" si "directia/directiile judeteana/ judetene pentru cultura, culte si patrimoniul cultural national, respectiv a municipiului Bucuresti" - "servicii publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor", conform Legii nr. 488/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 82/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil.