Platforma Culturalia este – în esență – un catalog partajat, așadar stochează metadatele (i.e. fișele descriptive) ale resurselor culturale. În acest catalog pot fi înregistrate – pe lângă fișe descriptive de obiecte tangibile și de entități contextuale (e.g. persoane, locuri, perioade, concepte, evenimente, instituții) – și fișe descriptive de resurse culturale digitale.
Culturalia.ro va reprezintă pandantul național al Bibliotecii Digitale Europene (europeana.eu) [1]. Așadar, resursele culturale expuse în Culturalia vor fi expuse (simultan) și în Europeana.
Spre deosebire însă de Europeana, Culturalia va avea și un repozit (unii îi zic „depozit”) pentru obiectele digitale propriu-zise. Prin urmare, resursele culturale digitale vor putea fi stocate (și accesate) astfel:
- local, pe saitul furnizorului (dacă conexiunea sa la Internet este suficient de largă pentru a permite accederea comodă din exterior a obiectelor digitale voluminoase);
- local, cu copie de siguranță pe platforma Culturalia;
- doar pe platforma Culturalia.
NB. Chiar dacă resursa este accesată de către un utilizator pe platforma Culturalia, accesul va fi contorizat în contul furnizorului, deci furnizorii de resurse digitale nu trebuie să se teamă că Culturalia le „fură” vizitatori.
Poate e cazul unei explicitări terminologice: resursă digitală vs. obiect digital. Prin „resursă digitală” înțeleg o entitate ce are individualitate și integritate „culturală” proprie, deci se justifică să i se facă o fișă descriptivă. Poate fi o carte (în ansamblu), o simfonie, o fotografie, un film ș.a.m.d. Adică este ceea ce prezintă interes pentru vizitator.
Pe când un obiect digital este o entitate ce are individualitate pe plan informatic, ca să zic așa. O resursă digitală poate fi un obiect digital, dar poate fi și un ansamblu de obiecte digitale. De pildă, un facsimil digital al unei cărți, este o succesiune de imagini de pagini scanate. Fiecare pagină scanată este un obiect digital (poate fi un fișier-imagine jpg). Sau o resursă digitală care e reprezentarea unei monede poate fi formată din două imagini (aversul și reversul). Etc.
La modul minimal, fișele descriptive ale resurselor culturale trebuie să fie conforme cu formatul EDM [Europeana Data Model], utilizat de Europeana. Aceasta nu este o cerință restrictivă, deoarece fișele elaborate în departamentele de catalogare ale instituțiilor culturale sunt – de regulă – mai elaborate, deoarece fie sunt conforme formatelor MARC (mai ales în biblioteci), fie sunt conforme formatului DOCPAT (mai ales în muzee), fie sunt conforme formatului EAD (mai ales în arhive). În orice caz, fișele în formatul EDM sunt mai simple decât cele cerute pentru dosarele de clasare.
O resursă digitală (text, imagine, audiogramă, videogramă, obiect 3D) furnizată trebuie să fie expozabilă online, adică expunerea sa să nu încalce nici un drept intelectual. Licențele disponibile sunt cele acceptate de Europeana [2].
Elementele esențiale ale formatului EDM pentru resursa culturală (originală) expusă sunt:
a) Proprietățile obligatorii:
| dc:language [limba (pentru resurse textuale)] |
| edm:type [categoria resursei: TEXT, VIDEO, SOUND, IMAGE, 3D] |
b) Măcar una dintre proprietățile acestea e obligatorie:
| dc:coverage [context/tratare] | dcterms:spatial [context geografic] | dcterms:temporal [context temporal] | dc:subject [subiect] | dc:type [tip] |
c) Și măcar una dintre acestea e obligatorie:
| dc:description [descriere] | dc:title [titlu] |
d) Proprietățile suplimentare recomandate sunt:
| dc:contributor | contributor |
| dc:creator | creator |
| dcterms:issued | data publicării |
| dc:date | dată semnificativă asociată resursei |
| dc:identifier | identificator |
| dc:publisher | editura |
| dc:source | sursa din care resursa culturală a fost derivată |
| dcterms:alternative | titlu alternativ |
| dcterms:created | data creării |
e) Iar alte câteva proprietăți utile sunt:
| dcterms:medium | suport fizic |
| dc:format | format |
| dcterms:provenance | proveniența |
| dcterms:references | referințe |
| dc:relation | relații cu alte resurse |
| dc:rights | drepturi intelectuale |
| edm:currentLocation | localizare actuală |
| dcterms:extent | dimensiuni sau durată |
| edm:isRelatedTo | asocieri |
Aceste nu sunt toate proprietățile din EDM. Cei interesați de detalii, le găsesc în „Ghidul de mapare” [3] sau chiar „Definiția modelului EDM” [4].
Culturalia va constitui așadar (și) Biblioteca Digitală a României. În această postură are următoarele obiective specifice:
- îmbunătățirea semnificativă a accesului public (online) la resursele culturale naționale;
- combaterea „discriminării geografice”, (între oraș-sat și capitală-provincie);
- îmbunătățirea accesului persoanelor cu diverse dizabilități la resursele culturale ale României;
- sporirea ofertei (atât cantitativ cât și ca diversitate) de material cultural reutilizabil ca material didactic;
- oferirea unui mecanism prin care muzeele să-și expună piesele „ascunse” (veșnic) în depozite;
- găzduirea (viitorului) depozit legal digital;
- sporirea semnificativă a contribuției României la Biblioteca Digitală Europeană (eu).
De notat că fișele descriptive ale resurselor culturale expuse în Culturalia (și Europeana) trebuie să fie „orientate” către public. Cu alte cuvinte, pe cât posibil, fiecare exponat să fie „îmbrăcat” într-o poveste, care să- confere semnificație în ochii vizitatorului. Așadar, pe lângă proprietățile destinate ochiului curatorului colecției (bibliotecar, muzeograf etc.), catalogatorii/indexatorii vor trebui să facă un efort conștient de interpretare/contextualizare a fiecărui exponat, pentru a-l face interesant și ochiului vizitatorului.
Proiectul E-Cultura presupune și un efort semnificativ de digitizare de resurse culturale și de populare a Bibliotecii Digitale a României (și deci și de furnizare de exponate la Biblioteca Digitală Europeană).
În practică, aceasta înseamnă ca (în cel mult trei ani) să se realizeze:
- Digitizarea propriu-zisă (scanarea, fotografierea) a minimum 250.000 de resurse culturale și catalogarea (fișarea) lor.
- Catalogarea/indexarea a încă minimum 500.000 de resurse culturale (mai ales articole) care sunt deja digitizate, dar nu sunt expuse individual. De pildă articole din cele peste 84.500 numere de periodic expuse în Biblioteca Digitală a Bucureștilor [5].
E un obiectiv foarte îndrăzneț ! Sper să nu fie prea îndrăzneț. Dar e un efort necesar: astfel – măcar cu 4-5 ani întârziere – România să atingă obiectivul fixat în „Recomandarea Comisiei Europene din 2011 C(2011) 7579 privind digitizarea și accesibilitatea online a materialului cultural și conservarea digitală”, și anume expunerea în Europeana – până în 2015 (!) – a 789.000 de resurse digitale (obiectiv fixat pe bază de populație, PIB etc.).
Dan Matei [2016-09-30]
[1]
[2]
[3]
[4]
[5]