DigitalPreservationEurope
(DPE) este un proiect pe trei ani care se desfăşoară între 2006
şi 2009 cofinanţat de Comisia Europeană (IST-2006-034762) şi are
în componenţă nouă parteneri din opt ţări europene.
DPE are la bază proiectul
de succes ERPANET (Electronic Resource Preservation and Access
Network): o iniţiativă în direcţia prezervării sprijinită de
Comisia Europeană prin Programul celei de-a Cincea Platformă Cadru.
DigitalPreservationEurope
(DPE) găzduieşte colaborarea şi sinergiile dintre iniţiativele
naţionale din Aria de Cercetare Europeană (European Research Area).
DPE are ca scop îmbunătăţirea coordonării, cooperării şi a
creşterii consistenţei în activităţile curente pentru a asigura
o prezervare efectivă a materialelor digitale.
DigitalPreservationEurope
are trei obiective majore, fiecare având unul sau mai multe
obiective secundare:
crearea unei
platforme coerente pentru cooperarea proactivă,
colaborare, schimbul şi diseminarea rezultatelor de cercetare şi a
experienţelor în prezervarea obiectelor digitale.
Identificarea şi creşterea gradului de informare privind sursele
problemelor care înconjoară prelucarea şi prezervarea obiectelor
digitale din întreg spectrul larg al activităţilor legate de
patrimoniul cultural şi ştiinţific din Europa.
De a contribui la eliminarea şi duplicarea eforturilor în
activităţile de cercetare şi pentru a permite identificarea,
colectarea şi împărtăşirea cunoaşterii şi a expertizei.
De a crea un canal de comunicare dintre comunitatea de cercetare şi
comunitatea practicienilor, care va găzdui abordările
colaborative referitoare la necesităţile de prezervare
Pentru a stimula pe mai departe cercetarea privind prezervarea
digitală în zonele cheie şi pentru a încuraja dezvoltarea
standardelor acolo unde au fost identificate lipsuri şi
oportunităţi. Se va avea în vedere şi dezvoltarea unor agende
de cercetare.
Creşterea
preponderenţei serviciilor de prezervare, viabilitatea
şi respunderea acestora.
Sprijinirea dezvoltării unei abordări europene privind auditarea
şi certificarea depozitelor digitale ca o etapă esenţială în
crearea serviciilor de furnizare a conţinutului şi cele de
diseminare şi în ceea ce priveşte federarea depozitelor.
Stimularea companiilor din domeniul TIC şi a dezvoltatorilor de
software de a incorpora o parte a conceptelor privind prelucrarea
şi prezervarea în noile generaţii de software.
Pentru a realaţiona mult mai direct agenda de cercetare în
prezervarea digitală cu dezvoltarea oportunităţilor unor produse
exploatabile şi pentru a dezvolta legături cu sectoarele
industriale.
Îmbunătăţirea
gradului de cunoaştere, a
calificărilor şi a resurselor disponibile.
Investigarea problemelor de bază, care va furniza liniile
principale, metodele şi instrumentele care să permită
activităţile de prezervarea în sectoarele publice şi private
din Europa
Iniţierea unei suite de seminarii de instruire bazate pe bunele
practici şi identificarea căror şi ce fel de instruiri ale
practicienilor trebuie urmate şi ce iniţiative trebuie
întreprinse pentru dezvoltarea personalului.
În
concluzie ceea ce doreşte DPE este crearea unei platforme de
cooperare active care să mijlocească colaborarea şi să promoveze
dezvoltarea la nivel european auditarea şi certificarea depozitelor
digitale. Un alt obiectiv ar fi şi stimularea companiilor IT şi a
dezvoltatorilor de software pentru a incorpora gândirea şi
experienţa în ceea ce priveşte prelucrarea şi prezervarea
obiectelor digitale în noile generaţii de software produse.
Sunt
date trei definiţii ale prezervării digitale, acestea fiind
preluate din surse externe:
„Prezervarea
digitală combină politici, strategii şi acţiuni pentru a asigura
accesul la conţinutul nativ digital şi cel reformatat indiferent de
deteriorarea mediului de stocare sau de schimbările tehnologice.
Scopul prezervării digitale este de a reda clar conţinutul autentic
de-a lungul vremii.” (ALA 20071);
„Actul
de a întreţine informaţia într-o formă inteligibilă, corectă
şi independentă pe Termen Lung” (OAIS 20022);
„Toate
activităţile ce ţin de întreţinerea şi prelucrarea atentă a
obiectelor digitale sau electronice în relaţie deopotrivă cu
stocarea şi accesul. (Verheuil 20063).
Am
menţionat în definiţia OAIS conceptul de Termen Lung. Acest
concept îl găsiţi definit în secţiunea standardului OAIS
dedicată terminologiei (1.7.2):
„o
perioadă de timp îndeajuns de lungă cât să fie motiv de
îngrijorare privind impactul tehnologiilor în continuă schimbare
incluzând suport pentru noile medii şi standarde de date, precum şi
o comunitate a utilizatorilor în continuă schimbare asupra
informaţiei deţinute într-un depozit. Această perioadă se
extinde într-un viitor nedefinit.”
Una
dintre cele mai stimulatoare activităţipe care le desfăşoară DPE
este Concursul de Prezervare Digitală. Este una dinte activităţile
dinamice şi care aduc câştig practic întregului proiect.
Concursul este dedicat tuturor studenţilor din toată lumea din
toate disciplinele fiind vizate cu precădere specializările
ştiinţei computerelor, ingineriei şi programelor pentru ştiinţele
informării. În acest moment concursul se află la a treia ediţie
şi este deschis înscrierilor:
http://digitalpreservationeurope.eu/challenge/challenge3/
Mergând
pe firul competiţiilor anterioare am avut plăcuta surpriză să
descopăr şi câteva dintre instrumentele folosite:
DROID
– Digital Record Object Identification4
este un instrument software dezvoltat de Arhivele Marii Britanii care
poate face identificarea automată in corpore a fişierelor.
Instrumentul dezvoltat de Departamentul pentru Prezervare Digitală
îndeplineşte cerinţele oricărui depozit digital privind
capacitatea de a identifica precis formatele obiectelor digitale şi
de a realiza legătura cu un registru central de informaţii tehnice
privind acel format şi dependinţele sale.
DROID
foloseşte semnături interne şi externe pentru a identifica şi
raporta veriunile specifice fişierelor digitale. Acestea sunt
stocate într-un fişier semnătură în format XML generat de o
informaţie existentă în registrul tehnic PRONOM
(http://www.nationalarchives.gov.uk/PRONOM/default.htm).
Noi semnături actualizate sunt adîugate mereu în PRONOM iar DROID
poate fi configurat să descarce automat semnături actualizate de pe
site-ul PRONOM prin intermediu serviciilor web. Softwareul este
programat în limbajul JAVA şi poate fi invocat prin două metode:
JAVA Swing GUI şi din linie de comandă.
Ceea
ce este interesant este că DROID permite selectarea fişierelor şi
directoarelor dintr-un sistem de operare pentru a fi identificate
fiind posibilă salvarea acestei liste.
Strategii de prezervare
Emularea
Constă
în utilizarea de software special în scopul reproducerii
comportamentului unei anume platforme software sau hardware într-un
mediu tehnologic diferit de cel originar.
Incapsularea
Stochează
împreună cu obiectul îndeajuns de multă informaţie pentru ca
acesta să poată fi interpretat. Aceste informaţii pot consta
într-o descriere formală a formatului obiectului care va putea sta
pe viitor la baza dezvoltării unor instrumente de vizualizare,
emulatoare sau convertoare. Strategia de incapsulare se aplică, de
obicei colecţiilor de obiecte care rămân nefolosite perioade lungi
de timp.
Migrarea
Constituie
din transferul materialelor digitale de pe o configuraţie
software/hardware pe alta atunci când necesitatea o cere fie din
motive de obsolescenţă, fie că acest lucru face parte din
politicile depozitului digital. Dezavantajul este că anumite părţi
de informaţie este posibil să fie pierdute la migrare.
Reîmprospătarea
Constă
în transferul informaţiei de pe un mediu de stocare originar pe un
altul, de obicei unul de dată mai recentă înainte ca primul să se
deterioreze complet.
Există
un document foarte important la secţiunea rapoartelor intitulat
Graficul de Cercetare5,
care este un raport critic privind peste 16 ani de studii şi
activităţi în direcţia prezervării digitale. Concluzia este că
în ciuda finanţărilor şi al diversităţii programelor, rezultate
foarte vizibile şi unanim acceptate nu exist[. Ceea ce trebuie
remarcat este faptul că acest raport este la nivelul anului 2006,
dar vom continua cu câteva concluzii pe care le trage cu scopul de a
trage un semn de alarmă şi pentru activităţile din România
orientate în această direcţie. Astfel, problemele care au stat în
calea unor rezultate solide sunt:
lipsa
unei înţelegeri unanime – nu există o părere unanimă
asupra definirii precise a prezervării digitale şi a
responsabilităţilor lor alocate în marele peisaj al
managementului informaţiei şi al cunoaşterii.
Pierderea atenţiei
– atenţia cercetării
asupra prezervării digitale s-a lărgit considerabil, incorporând
probleme care ţin de alte domenii. Un exemplu este cercetarea
asupra accesului, ceea ce constituie un subiect foarte actual în
comunitatea Bibliotecilor Digitale.
Lipsa experienţei
practice – în ciuda
existenţei câtorva proiecte care accentuau pe aplicarea de zi cu
zi a abordării lor, doar o parte şi-au găsit calea în mediile de
producţie. Acest lucru se poate întâmpla datorită faptului că
multe probleme pot apărea în practică, probleme care nu sunt apar
în cadrul proiectului
fragmentarea
– multe proiecte în primul rând datorită finanţării
fragmentate sunt disponibile doar pentru a aborda doar un subset de
probleme de cercetare. Prin contrast, agendele de cercetare
analizate în acest document prescriu o abordare holistică la
cercetarea în domeniul prezervării digitale. Fără a exista o
coordonare între proiecte, sinergiile potenţiale ar putea fi
pierdute.
Pierderi din
fricţiuni – competiţia
dintre instituţii şi proiecte la nivel naţional şi internaţional
împiedică evoluţia deoarece soluţiile existente sunt ignorate în
favoarea unor soluţii proprietare adiţionale. Această problemă
provine în principal din diferitele scheme de finaţare
Impedimente de
natură a Drepturilor de Proprietate Intelectuală
– acele drepturi care împiedică retenţia obiectelor de către
biblioteci şi arhive rezultând în parte din balansul inegal între
interesul public şi cel privat
lipsa instruirii
– lipsa transferului de cunoaştere într-un cadru adecvat prin
instruire şi dezvoltarea abilităţilor profesionale
DPE
recomandă continuarea cercetării pe următoarele paliere:
Restaurare
Conservare
Management
Riscuri
Proprietăţi
semnificative ale obiectelor digitale
Interoperabilitate
Automatizare
Context
Stocare
Experimentare
Vom continua cu
prezentarea celor mai importante instrumente PLATTER, DRAMBORA, TRAC,
NESTOR, CASPER şi PLANETS (PLATO).
Vom încheia cu
prezentarea instituţiilor partenere în DPE.
HATTI este un institut de cercetare de talie
internaţională care cercetează aplicarea tehnologiilor avansate în
patrimoniul ştiinţific şi cultural şi în zona prelucrării
digitale şi a prezervării. Oferă programe universitare şi
postuniversitare în nformatica din domeniul artelor şi media şi
prelucrare digitală pdntru arhivişti, managerii de date şi
bibliotecarii pentru materiale digitale. Din anul 2001 găzduieşte
ERPANET, o activitate importantă din Platforma Cadru 5 a Comisiei
concepută să ajute instituţiile din domeniul privat şi cel public
din Europa pentru a îmbunătăţi cunoaşterea privind prelucrarea
digitală şi prezervarea şi pentru a dezvolta practicile acestora.
Este un membru de bază al Digital Curation Centre din Marea
Britanie, care cerceteză, dezvoltă, sprijină şi măreşte gradul
de informare privind domeniul prezervării digitale. Cercetarea de la
HATII se concentrează pe zonele tehnologiilor, metodelor şi a
dezvoltărilor teoretice care permit (a) accesul, (b) analiza
conţinutului şi colectarea, (c) evaluarea şi impactul
metodologiilor şi (d) prezervarea. Cercetarea de la HATII finanţată
din fonduri externe a investigat cum descoperă şi accesează
utilizatorii resursele, cum acumulează obiectele digitale în
depozite care pot fi optimizate şi cum poate fi automatizată
extragerea metadatelor.
Vienna University of Technology (TUW)
Departamentul Tehnologiei
Software şi a Sistemelor Interactive se adresează unui spectru larg
de instrumente şi metode care sunt relevante în ciclul de viaţă
al software-ului şi a sistemelor informaţionale începând cu
modelele abstracte pentru analiza problemelor până la implementarea
produselor software. Aria de expertiză a colectivului de 63 (dintre
care o treime sunt femei) acoperă Ingineria Datelor, Ingineria
Informaţiei şi a Cunoaşterii, Ingineria Proceselor, Ingineria
Software şi Inginerie Web. Aceştia au o experienţă îndelungată
în cercetarea din domeniul prezervării digitale respectând
evaluarea şi compararea strategiilor de prezervare. Activităţile
curente includ cooperarea cu Biblioteca Naţională a Austriei pentru
Prezervarea Datelor Web şi un proiect naţional privind acumularea
şi verificarea fişierelor PDF pentru Oficiul Naţional pentru
Informaţii al Cabinetului Primului Ministru. Alte activităţi
includ proiectele care vizează patrimoniul cultural în cooperarea
cu UNESCO şi a câtorva muzee, precum şi proiecte ce privesc
prezervarea digitală în cadrul Reţelei de Excelenţă DELOS.
Printre ultimele activităţi se numără şi participarea în
Preservation Cluster, un cluster care a furnizat un cadru de
cercetare care nu poate fi posibil decât prin intermediul
colaborării inter-instituţionale.
Biblioteca de Stat Universitară a Danemarcei este
deţinătorul marilor colecţii naţionale şi contribuie la
cercetarea la nivel internaţional privind Prezervarea Digitală (de
exemplu, activitatea de arhivare web îndeplinită în colaborare cu
Biblioteca Regală din Danemarca a fost adoptată drept model pentru
activităţile altor instituţii). Activitatea în digitizarea
tuturor programelor de radio şi televiziune naţionale oferă un
avantaj în abordarea prezervării unor mari cantităţi de date.
Creşterea arhivei sale se aşteapă să depăşească peste 100 TB
în anul care urmează. Totodată aduce consorţiumului o largă
înţelegere a necesităţilor unei variate game de comunităţi prin
deservirea a trei comunităţi diferite: biblioteca din Universitatea
Aarhus, o bibliotecă naţională cu responsabilităţi de bază
pentru colecţia de presă naţională, arhiva naţională de
înregistrări audio, tv şi media, asigurând şi serviciile de bază
necesarea bibliotecilor publice. Prezervarea digitală reprezintă o
nouă zonă de interes pentru bibliotecă şi chiar în cazul uneia
cu rezultate deosebite. A luat iniţiativa de a crea o coaliţie
urmând indicaţiile British Digital Preservation Coalition pentru a
găzdui o infrastructră naţională care să sprijine colaborarea şi
să creeze mediul de informare privind activităţile din prezervarea
digitală din Danemarca. Biblioteca este implicată activ în
activităţile privind publicarea electronică în Bibliotecile
Electronice Daneze şi coordonează activităţi legate de o
strategie naţională pentru prezervarea materialelor în Depozite
Instituţionale. Biblioteca este unul dintre reprezentanţii
Danemarcei în NORDOA, o iniţiativă a statelor nordice ce priveşte
publicarea electronică şi Accesul Deschis.
Het Nationaal Archief (NANETH)
Arhivele Naţionale ale
Olandei sunt responsabile pentru rpezervarea înregistrărilor de
arivă cu valoare perenă şi trebuie să se ocupe de înregistrările
digitale, de asemenea. Arhivele Naţionale au întreprins cercetări
recunoscute la nivel internaţional pentru a construi un depozit
(digital) pentru prezervarea informaţiilor digitale. Până în
acest moment, agenţiile guvernamentale nu au putut trimite
înregistrările digitale pentru a fi arhivate, din moment ce nu au
existat condiţiile. Printre proiectele de prim interes este şi
Dutch Testbed Project, care a furnizat un mediu de cercetare valoros
nu numai pentru arhive în sine, ci şi pentru cercetătorii care
lucrează la Clusterul pentru Prezervare NoE al DELOS. Proiectul de
succes Dutch Digital Longevity Program a fost iniţiat în 1996 de
Ministerul de Interne şi Arhivele Naţionale ale Olandei.
Obiectivele programului sunt de a informa asupra problemelor legate
de înregistrările electronice şi de a defini strategiile privind
managementul înregistrărilor electronice, de a sprijini în acest
sens organizaţiile guvernamentale în traziţia lo către furnizarea
serviciilor electronice şi pentru a sugera strategiile respectând
prezervarea digitală. Ambele instituţii sunt implicate în
descoperirea soluţiilor în zona prezervării înregistrărilor
electronice în ciclul de viaţă complet al acestora. Unul dintre
proiectele sub acest program a fost intitulat Bancul de Lucru pentru
prezervarea digitală. Investiţiile în acest proiect s-au ridicat
la aproape 1.5 mil. Euro. Proiectul a investigat care sunt
strategiile de prezervare (migrare, emulare, Universal Virtual
Computer, abordare bazată pe XML), care se pot aplica căror
înregistrări electronice. A debutat în Septembrie 2000 şi a
continuat până în anul 2003. Ambele instituţii colaborează cu
alte instituţii din domeniu din Olanda şi la nivel internaţional,
precum Biblioteca Naţională a Olandei (proiectul DNEP), NARA în
Statele Unite ale Americii, proiectul CAMiLEON al Universităţii
Leeds (Marea Britanie) şi Michigan (SUA), Victoria Electronic
Records Strategy (VERS, Australia).
Misiunea principală a Bibliotecii Naţionale se
desfăşoară pe două fronturi: îndeplinirea rolului de bibliotecă
arhivă a documentelor emise pe teritoriul propriu şi acela de a fi
o bibliotecă de cercetare publică, mai ales în domeniul
umanioarelor, ştiinţelor naturale, cultură şi arte. Biblioteca
are peste şase milioane de volume, cu o valoare culturală care nu
poate fi înlocuită pentru teritoriul Cehiei, dar şi pentru alte
culturi de pe mapamond. Biblioteca este o instituţie de vârf în
prezervarea şi accesul la patrimoniul cultural. Se constituie ca un
centru de coordonare pentru câteva programe naşionale în aceste
zone incluzând cercetarea şi dezvoltarea. A condus multe proiecte
de cercetare-dezvoltare şi a participat în câteva proiecte
internaţionale şi ale UE (FP, eContent, Eureka! Şi Cultura 2000).
Printre altele, NKP derulează un proiect de colectare şi prezervare
web. Pentru impactul internaţional în prezervare şi asigurarea
accesului la patrimoniul cultural, i s-a acordat premiul UNESCO World
Jikji (Septembrie 2005).
MIBAC – Ministerul pentru Activităţi Culturale şi
al Patrimoniului Cultural exploatează şi prezervă patrimoniul
naţional tipărit deţinut de 46 de biblioteci publice italiene.
Coordonează şi sprijină activităţile instituţiilor de cultură
la nivel naţional şi promovează difuzarea cărţilor şi
promovarea lecturii în Italia şi peste graniţe. Directoratul
General a stimulat utilizarea tehnologiilor pentru creşterea şi
protejarea patrimoniului naţional în ultimii ani; a condus programe
de coordonare a proiectelor de digitizare (Biblioteca Digitală a
Italiei) îmbunătăţind un sistem de acces integrat pentru
resursele tradiţionale şi digitale prin crearea unui portal
cultural (Internet Cultural). A participat în câtea proiecte
europene (NEDLIB şi TEL) prin intermediul propriului centru de
excelenţă (Biblioteca Naţională a Florenţei, MIBAC).
Directoratul General a organizat în timpul preşedenţiei italiene a
Uniunii Europene din 2003 o Conferinţă internaţională incorporată
agendei de la Florenţa, care prin promovarea făcută de
MINERVA şi ERPANET, a avut drept scop conturarea unor activităţi
concrete şi pentru dezvoltarea calificărilor şi a cadrului.
Participarea la DigitalPreservationEurope va fi sprijinită de
Centrul Naţional pentru Catalogul Unic – ICCU, care este
responsabil de stabilirea direcţiilor şi pentru producerea şi
diseminarea recomandărilor privind standardele şi recomandările
tehnice în Italia.
Fundaţia „Renaşterea Digitală – Noi Tehnologii
pentru Patrimoniul Cultural” lucrează pentru a stimula adoptarea
noilor tehnologii din domeniul TIC şi, în colaborare cu alte
instituţii de cercetare doreşte să uşureze accesul la
documentaţie, promovare, instruirea în bunele practici privind
managementul materialelor digitale şi prezervarea memoriei digitale.
Pentru a atinge aceste obiective, fundaţia ţinteşte stabilirea
unui punct unic de referinţă privind: definirea metodologiilor
standard şi modurilor de lucru şi instrumentele practice pentru
prezervarea pe termen lung a memoriei digitale; dezvoltarea de
strategii efective privind prezervarea memoriei digitale a
patrimoniului cultural; selectarea şi dezvoltarea „exemplelor de
bună practică”; investirea în activităţi de instruire pentru a
facilita utilizarea optimă a noilor limbaje şi tehnologii de
operatorii din domeniul cultural. Digital Renaissance Foundation, a
lansat în anul 2005 câteva proiecte strategice privind prezervarea
memoriei digitale pentru un total de cofinanţare de aproape 1.7 mil.
Euro. De exemplu, FRD sprijină stabilirea unei reţele naţionale
italiene, care să implice diferiţii actori interesaţi în
prezervarea memoriei digitale precum instituţiile culturale,
instituţiile implicate în e-guvernare, comunitatea de cercetare,
industrie, producătorii de conţinut multimedia, cu scopul de a
stabili coordonarea la nivel naţional. De asemenea, participă în
sprijinirea dezvoltării unui banc naţional de test pentru
implementarea modelului OAIS organizat de Biblioteca Naţională din
Florenţa. FDR a cooperat în proiecte europene precum PRESTOSPACE,
DELOS, MINERVA şi altele pentru a cofinanşa iniţiative cu scopul
de a crea o hartă a riscurilor pentru arhivele de sunet din Italia;
de a produce ghiduri tehnice legate de cele ale IASA (International
Association of Sound Archives); dezvoltarea unui program de instruire
pentru profesioniştii din Italia. FRD aduce o experienţă în
gestionarea activităţilor Technology Watch pentru proiect (conduce
un studiu privind riscurile îmbătrânirii şi fragilităţii
tehnologiilor TIC şi în special testarea suporturilor de stocare
precum CD-urile, DVD-urile şi cele magnetice).
VUFC este o instituţie de învăţământ superior
care asigură servicii pentru o paletă largă de profesii în
domeniul informării şi comunicării în Lituania. Înfiinţat în
1991, VUFC este condus de o viziune integrată către informare şi
comunicare, privind bibliotecile, muzeele, arhivele, media,
intreprinderile de publicare, agenţii informaţionale şi afaceri în
domeniul informaţiilor ca parte a infrastructurii informaţionale a
societăţii. În acest moment VUFC oferă cinci programe
universitare şi zece programe masterale. Cooperarea internaţională
şi participarea în proiectele europene şi alte proiecte
internaţionale, constituie o prioritate strategică pentru VUFC
permiţând instituţiilor de a crea o masă critică privind
capacitatea intelectuală pentru educaţie şi cercetare în
societatea bazată pe cunoaştere. Facultatea a contribuit la câteva
proiecte finanţate de Uniunea Europeană incluzând PubliCa, Pulman
şi Cultivate-CEE.
FernUniversität din Hagen
(FUH) este una dintre cele mai mari universităţi din Germania având
aproape 45.000 de studenţi şi 1.700 de cursuri. FUH este nucleul
german pentru educaţia colaborativă la distanţă în comunităţile
virtuale incluzând dezvoltarea şi utilizarea soluţiilor
corespunzătoare. Rolul FUH în DPE se desfăşoară pe două ramuri:
ca reprezentant al iniţiativei germane Nestor pentru prezervarea pe
termen lung, iar pe de altă parte este în sine un contribuitor la
activităţile de cercetare-dezvoltare focalizate pe prezervarea pe
termen lung, managementul conţinutului şi a cunoaşterii, sistemele
de memorarea peer-to-peer, managementul cunoaşterii pentru locaţiile
dinamice, modelarea sarcinilor, contextului, a resurselor şi a
proceselor, vizualizarea informaţiei şi a cunoaşterii. Mai mult,
diseminează şi coordonează contribuţii suplimentare pentru alţi
membri NESTOR, de exemplu
Staatliche Universitätsbibliothek Göttingen, Humbold Universität
Berlin şi Deutsche Bibliothek, precum şi alţii. FUH contribuie
direct prin intermediul Departamentului pentru Ştiinţa Computerelor
reprezentat de Preşedintele pentru Aplicaţii Multimedia şi
Internet. Acest grup de cercetare condus de Profesorul Dr. Inginer
Matthias L. Hemmje este implicat în cercetarea Informaţiei Virtuale
şi a Mediilor de Cunoaştere cu un accent deosebit asupra
bibliotecilor digitale colaborative distribuite, arhivelor
multimedia, regăsirea informaţiei, filtrarea, interconectarea,
îmbogăţirea, personalizarea şi vizualizarea informaţiei. Mai
mult, grupul are o bază puternică în proiectarea middleware-ului
pentru Computerele Mobile cu un accent pe arhitecturile distribuite,
peer-to-peer şi managementul datelor localizate distribuit.
3VERHEUL,
Ingeborg. Networking for Digital Preservation : Current Practice in
15 National Libraries. München : K.G. Saur, 2006. VERHEUL,
Ingeborg. Networking for Digital Preservation : Current Practice in
15 National Libraries. München : K.G. Saur, 2006.