Pe 20 septembrie reprezentanții Comisiei Europene și LIBER au semnat un (MoU - Memorandum of Understanding) asupra Principiilor Cheie privind Digitizarea și Diseminarea Lucrărilor ieșite din tiraj. LIBER a fost reprezentat de Președinta Comitetului de Coordonare pentru Digitizare și Regăsirea Resurselor, Jeannette Frey și Directorul executiv Wouter Schallier.
Scopul Memorandumului de Înțelegere este acela de a ușura digitizarea și pentru a disemina prin intermediul bibliotecilor europene și a instituțiilor similare prin intermediul propriilor colecții a cărților și a revistelor de cercetare care au ieșit din tiraj. Memorandumul va servi drept schiță pentru acordurile de licențiere negociate între deținătorii drepturilor de autor, biblioteci și societăți de gestiune colectivă.{sharethis}
Memorandumul este rezultatul dialogului între părțile implicate care a fost lansat în luna noiembrie a anului trecut. Acesta este parte constitutivă a obiectivelor generale care formează Agenda Digitală pentru Europa și a Strategiei privind Drepturile de Proprietate intelectuală, având scopul de a stimula evoluția bibliotecilor digitale în Europa și de a oferi un acces cât mai larg la patrimoniul cultural. Dialogul între părțile implicate a pus împreună reprezentanți ai comunității deținătorilor drepturilor (edituri și autori), biblioteci și societăți de gestiune colectivă.
Operele ieșite din tiraj sunt acelea care încă sunt protejate prin drepturi de autor dar care nu mai sunt disponibile prin canalele comerciale obișnuite. Memorandumul are ca țintă cărțile și revistele științifice. Principiile Cheie conținute în Memorandum vor încuraja și vor încadra acordurile de licențiere voluntare care să permită instituțiilor culturale să digitizeze și să disemineze online aceste tipuri de opere cu respectarea pe deplin a drepturilor de autor.
1. Ce sunt operele ieșite din comerț?
Operele ieșite din comerț sunt lucrările care încă sunt protejate prin drepturile de autor, dar care nu mai sunt disponibile spre vânzare deoarece autorii și editurile au decis să nu mai publice ediții noi și nici să vândă exemplare prin intermediul canalelor comerciale uzuale. În trecut, astfel de opere precum sunt cărțile erau cunoscute ca fiind nici „în tiraj” și nici „ieșite din tiraj”. Astăzi, odată cu apariția canalelor electronice este utilizat termenul de „ieșite din comerț” (privind publicarea în format electronic al unei cărți, aceasta va fi considerată „comercializată” chiar dacă este disponibilă doar în formă electronică).
2. Care este problema cărților ieșite din comerț în Uniunea Europeană? Ce legătură are acest lucru cu drepturile de autor?
De vreme ce editurile nu ar avea un interes comercial prin comercializarea unor cărți mai vechi cu un succes comercial mai redus, bibliotecile, mai ales atunci când vorbim de acele cărți din depozit și care fac parte din patrimoniul cultural al țării, regiunii sau orașului unde activează, ar dori să digitizeze și să le disemineze online. Pentru multe biblioteci acest lucru constituie a misiunii lor, fiind posibil grație tehnologiei digitale și a rețelelor. Pentru cetățenii europeni, acest lucru constituie o oportunitate fără precedent de a avea acces la cărțile care altfel ar fi nedescoperite.
Bibliotecile nu dețin drepturi de autor asupra cărților din colecțiile proprii. În consecință, trebuie să obțină permisiunea deținătorilor drepturilor - autori și edituri - mai înainte de a digitiza operele ieșite din comerț și de a le pune online ca parte a propriilor proiecte privind bibliotecile digitale.
3. Despre ce vorbește Memorandumul de Înțelegere (MoU)?
MoU este un acord sectorial specific al părților implicate negociat între organizații care reprezintă bibliotecile pe de o parte și autorii și societățile de gestiune colectivă ale acestora, pe de alta. Acesta cuprinde Principiile Cheie pe care părțile le vor urma pentru a licenția digitizarea și diseminarea (inclusiv transnațională în UE) a cărților sau a revistelor științifice care au ieșit din comerț. Are drept scop încurajarea licențierii colective voluntare.
4. Care sunt elementele principale ale MoU?
Este un acord sectorial specific care oferă soluții pentru cărți și revistele științifice.
Se bazează pe acorduri de licențiere voluntară care să fie negociate în țara unde au apărut prima dată operele.
Identificarea regimului de lucrare ieșită din comerț va fi făcută în țara unde a fost publicată prima dată respectând criteriile definite de părțile implicate.
Modurile în care vor fi folosite operele vor fi stabilite de părțile care elaborează acordul de licențiere.
Prevede situațiile care cer soluții în cazul gestiunii colective atunci când nu toți deținătorii drepturilor sunt reprezentați de o societate de colectare.
5. De ce este nevoie de un Memorandum? De ce nu propune Comisia o inițiativă legislativă?
Deținătorii drepturilor, fie aceștia autori sau edituri, sunt cei care decid dacă permit sau nu bibliotecilor sau altor instituții de cultură să digitizeze opere ieșite din comerț cuprinse în propriile colecții pentru a fi puse online ca parte a unui proiect de bibliotecă digitală. Părțile implicate pot negocia reciproc prin acorduri voluntare termeni și condiții pentru exploatarea online a operelor ieșite din comerț. Acest mod este preferabil legislației care ar putea fi prescriptive și lipsite de flexibilitatea necesară unor soluții adaptate la necesitățile anumitor utilizatori și la specificitățile anumitor sectoare dar cu deplina respectare a drepturilor de autor.
Principiile Cheie din Memorandumul semnat astăzi conțin elementele necesare care să asigure o flexibilitate suficientă care să permită autorilor și editurilor să mandateze organizațiile de gestiune colectivă să permită licențe la nivel național și muti-teritorial pentru biblioteci și alte instituții culturale care ar dori să digitizeze și să disemineze cărțile ieșite din comerț și revistele științifice aflate în colecțiile proprii. Totuși, Memorandumul recunoaște necesitatea sprijinului legislativ în unele State Membre pentru ca aceste soluții de licențiere dezvoltate voluntar de părțile implicate să fie acoperite în situațiile în care licențele includ deținătorii drepturilor care nu sunt membri ai vreunei organizații de gestiune colectivă.
6. Cu ce se diferențiază operele ieșite din comerț de operele orfane?
Există o diferență fundamentală între acestea: operele orfane sunt operele în cazul cărora deținătorii drepturilor de autor nu sunt cunoscuți sau nu pot fi identificați, nefiind posibilă obținerea autorizării necesare pentru a folosi operele acestora. Prin contrast, deținătorii drepturilor pentru operele ieșite din comerț sunt în general cunoscuți astfel că un utilizator precum o bibliotecă va ști pe cine să contacteze pentru a obține permisiunile necesare pentru a folosi operele. În timp ce pentru a utiliza operele orfane, elementul cheie este determinarea stării în care se află „opera orfană”, pentru utilizarea lucrărilor „ieșite din comerț”, elementul cheie este cum să facilitezi licențierea acestora (fără a determina dacă într-o colecție de opere ieșite din comerț există câteva care pot fi sau nu orfane).
7. Există vreo legătură cu propunerea recentă a Comisiei pentru o Directivă privind așa-zisele „opere orfane”?
Memorandumul privind operele ieșite din comerț și propunerea privind operele orfane fac parte a unei abordări bifurcate în domeniul drepturilor de autor pentru a dezvolta pe mai departe bibliotecile digitale în Europa și pentru a oferi cel mai larg acces la moștenirea noastră culturală. Comisia a subliniat această abordare în Agenda Digitală pentru Europa (vezi IP/10/518) din Strategia Comisiei privind Drepturile de Proprietate Intelectuală (IP/11/630).
Cele două inițiative sunt separate - răspund la două necesități diferite - fiind complementare.
Propunerea privind operele orfane țintește să clarifice situația în care deținătorul drepturilor unei opere nu este cunoscut sau care nu mai poate fi găsit. Această situație, chiar dacă nu este una nouă, a fost adusă în prim plan de evoluția tehnologiilor digitale și a posibilităților pe care acestea le oferă în cazul unor opere vechi sau necunoscute pentru a fi digitizate și diseminate online. A devenit necesară propunerea legislativă pentru a rezolva această situație specifică și pentru a oferi mecanismele necesare pentru biblioteci sau alte instituții culturale în stabilirea stării de orfane pentru opere și pentru a le utiliza fără a risca încălcarea drepturilor de autor.
În cazul operelor ieșite din comerț, necesitățile diferă. Acestea sunt necesitățile impuse de „digitizarea de masă” de exemplu pentru părți importante ale colecției bibliotecii. Încercăm să oferim o soluție de licențiere pentru operele care chiar dacă sunt sub regimul protecției drepturilor de autor, nu mai sunt comercializate. Problema care trebuie rezolvată este cum să catalizezi aceste licențe luând în considerare faptul că de cele mai multe ori vor trebui să se extindă peste un număr mare de opere cu deținători de drepturi diferiți. Acest lucru dorește Memorandumul să-l rezolve.
8. Poate fi folosit acest Memorandum pentru alte lucrări precum materiale video comerciale ieșite din comerț sau pentru înregistrări audio?
Memorandumul semnat astăzi este sectorial specific. Privește cărțile și revistele științifice. Constituie rezultatul negocierilor care au luat în calcul necesitățile specifice a anumitor utilizatori (bibliotecile) și a deținătorilor drepturilor (autorii cărților și a articolelor din revistele științifice), precum și a rolului pe care gestionarea colectivă l-ar putea juca pentru a rezolva aceste necesități. Nu poate fi considerat ca o soluție care poate fi extinsă în mod automat altor materiale tipărite, altor tipuri de opere sau pentru alte întrebuințări. Oricum, Memorandumul este un exemplu pozitiv privind modul în care se pot purta negocieri între părțile interesate care să conducă la rezultate viabile în zona drepturilor de autor și o dezbatere mai largă privind rolul drepturilor de autor în era digitală. Dialogul părților implicate este modul de a continua facilitarea acordurilor pentru digitizare a materialelor europene ieșite din comerț și din celelalte sectoare.
9. Cine sunt semnatarii Memorandumului?
Memorandumul a fost semnat de Consiliul Scriitorilor din Europa (EWC), Federația Editorilor din Europa (FEP), Consiliul Editorilor din Europa (EPC), Asociația Internațională a Editorilor din domeniile Științific, Tehnic și Medical (STM), Biroul European pentru Asociațiile de Biblioteci și de Documentare (EBLIDA), Conferința Bibliotecilor Naționale Europene (CENL), Asociația Bibliotecilor Europene de Cercetare (LIBER), Artiștii din domeniul Vizual din Europa (EVA), Federația Europeană a Jurnaliștilor (EFJ) și Federația Internațională a Organizațiilor privind Drepturile de Reproducere (IFRRO).
10. Care a fost rolul Comisiei în Memorandum?
Serviciile Comisiei (Directorate-General for Internal Market and Services) a adus părțile implicate la aceeași masă și a facilitat dialogul oferind îndrumare și contribuții la dezbaterea pe problemele legate de drepturi de autor.
11. Care sunt următorii pași după Memorandum?
În acest moment ține de părțile implicate în Memorandum de a-l pune în practică. Întregul său efect poate fi evaluat din momentul în care acordurile de licențiere bazate pe Principiile Cheie au fost negociate. Comisia va monitoriza evoluția Memorandumului pe baza informației primite de la părțile interesate.