Traducerea o găsiți aici: Vă invit să descărcați gratuit și cartea
În continuare găsiți Recomandările (originalul la )
1. Durata de protejare a operelor ar trebui redusă. Perioada excesiv de mare acordată drepturilor de autor combinată cu o absență a unor formalități (n.n. trasee binecunoscute de autori și de edituri deopotrivă care să fie recunoscute ca practică unitară) constituie un important impediment pentru accesibilitatea culturii și cunoașterii noastre comune.
Durata protecției drepturilor de autor ar trebui redusă. Nu există nicio dovadă care să ateste că protecția prin drepturile de autor care se extinde zeci de ani după moartea autorului ar încuraja producerea de alte opere protejate. În schimb cerința de a obține acordul asupra operelor autorului care a răposat demult, constituie unul din cele mai mari obstacole pentru a fi oferit accesul universal la cultura și cunoașterea noastră comună. În contextul celor de mai sus perioada de protecție a noilor opere (adică opere care au fost create după ce perioada a fost redusă), să fie redus.
2. Perioada propusă pentru a fi extinsă în cazul interpreților și a înregistrărilor va afecta domeniul public și nu ar trebui să fie implementate.
Comisia Europeană și statele membre ar trebui să ia în considerare atent părerile experților privind acest subiect așa cum a fost detaliat în încheierea acestei recomandări. Extinderea termenelor nu vor crea stimulente suplimentare pentru creație, ci vor îngreuna și mai mult decât este accesul la patrimoniul audiovizual. În loc de a continua cu o astfel de legislație motivată diferența între durata protecției acordată între interpreți și autori ar trebui văzută ca pe o oportunitate de a reevalua eficiența perioadei de protecție care este în vigoare. O astfel de reevaluare ar trebui să ia în calcul recomandărilor făcute de COMMUNIA privind politicile. #1și #8.
3. Armonizarea excepțiilor și a limitărilor Directivei privind Drepturile de Autor între statele membre concomitent cu deschiderea listei exhaustive astfel încât prerogativele utilizatorilor să poată fi adaptate transformărilor tehnologice continue.
Lista limitată a Excepțiilor și Limitărilor stabilite prin directiva privind drepturile de autor limitează posibilitățile de ajustare a sistemului drepturilor de autor la cadența inovărilor tehnologice care modelează cum interacționăm cu operele protejate. Acest lucru nu numai că limitează capacitatea cetățenilor de a avea acces la știința și cultura noastră comună, dar impune restricții și modelele de afaceri inovative iar ca rezultat și asupra creșterii economice. În absența unei oportunități deschise așa cum este clauza de utilizare leală este imperativ ca excepțiile și limitările să fie ajustate la necesitățile societății în general și a actorilor economici în particular.
4. Ca o condiție necesară pentru deschiderea potențialului cultural, educațional și economic al domeniului public, identificarea operelor aflate în domeniul public ar trebui să se facă ușor și fără consum de resurse prin simplificarea și armonizarea regulilor privind perioadele de protecție și cele care specifică aspectele teritorialității pentru aplicarea acestora.
Regulile pentru stabilirea duratei de protecție a operelor individuale au devenit atât de complexe încât este aproape imposibil să se stabilească clar dacă o operă este protejată prin drepturile de autor (incluzând toate drepturile în conexiune) sau dacă se află în domeniul public. Această complexitate a sistemului face dificilă calcularea automată a stării unei opere. Doi factori au contribuit la această situație: legislația divergentă între diferitele state membre și numărul mare de clauze de excepție (stabilite la nivel național). Această situație nu poate fi îndreptată decât prin intervenția la nivel european, de preferat prin simplificarea regulilor și armonizarea acestora în întreaga Europă. Lucrul la calculatoarele pentru domeniul public au subliniat complexitatea incredibilă a regulilor ce privesc durata protecției ceea ce face foarte dificilă determinarea condiției unei opere. Acest lucru înseamnă că unul din cele mai mari obstacole în identificarea corectă a operelor aflate în domeniul public (și astfel fiind permisă deschiderea acestora din punct de vedere al potențialului cultural, educațional și economic) este procesul greoi de stabilirea a duratei protecției.
5. Reproducerile digitale ale operator care sunt în Domeniul Public trebuie să aparțină domeniului public. Utilizarea operelor în domeniul public nu ar trebui limitate în niciun fel: legal sau tehnic.
Internetul permite larga reutilizare a reproducerilor digitale ale operelor autorilor dar care au ieșit din perioada de protecție. Statutul de opere în domeniul public înseamnă cu cu au un posesor care ar putea impune restricții în ceea ce privește reutilizarea. Totuși digitizarea operelor din domeniul public nu generează noi drepturi asupra lor: operele care sunt în domeniul public în format analog vor continua să aparțină domeniului public din moment ce au fost digitizate.
6. Orice încercare neonestă și înșelătoare de a folosi operele aflate în domeniul public trebuie declarată în afara legii. Încercările neoneste sau înșelătoare de a exercita vreun drept asupra operelor aflate în domeniul public trebuie sancționată.
Pentru a conserva integritatea domeniului public și pentru a proteja utilizatorii operelor aflate în domeniul public de reprezentări înșelătoare și inexacte, orice încercări De a obține exclusivitate asupra operelor din domeniul public trebuie declarate ca fiind în afara legii. Trebuie să existe un sistem legal de apel care să permită persoanelor publice să impună sancțiuni asupra oricui care ar dori să folosească operele din domeniul public în mod neleal.
7. Domeniul public trebuie protejat de efectele adverse ale măsurilor tehnice de protecție a conținutului. Evitarea acestor funcții de protecție trebuie să fie permisă atunci când sunt exercitate drepturile utilizatorilor menționate în Excepții și Limitări sau atunci când sunt utilizate operele aflate în domeniul public. Utilizarea acestor funcții pentru a împiedica sau încălca nodurile de utilizare permise ale operelor protejate trebuie să fie sancționate.
Măsurile Tehnice de Protecție așa cum sunt sistemele Digital Rights Management pot avea efecte adverse asupra domeniului public. Restricțiile de acces la conținutul operelor pot să-și continue efectele chiar și după ce opera a trecut în domeniul public. În timp, măsurile de protecție pot rămâne fără soluție făcând imposibil accesul la opera protejată. Cele mai utilizate „soluții" nu iau în calcul drepturile utilizatorilor menționate în Excepții și Limitări și astfel limitează eficacitatea lor, subminând mecanismele de control implicate și balanțele sistemului drepturilor de autor. Date fiind cele de mai sus, trebuie să fie permisă ocolirea măsurilor de protecție tehnică atunci când sunt exercitate drepturile utilizatorilor create prin Excepții și Limitări sau atunci când sunt utilizate operele din domeniul public.
8. Pentru a preveni protejarea inutilă și nedorită a operelor de autor, deplina protecție prin drepturile de autor trebuie acordată doar operelor care au fost înregistrate de acesta. Operele care nu au fost înregistrate nu ar trebuie să beneficieze decât de protecția oferită prin drepturile morale.
Una din consecințele neintenționate ale accesului universal la platformele de publicare electronică din viitor este creșterea în volum a operelor care sunt protejate prin drepturile de autor chiar dacă autorii acestora nu solicită sau doresc acest tip de protecție. Această extindere a protecției amenință să submineze valoarea și eficacitatea protecției pentru operele pentru care protecția este necesară și dorită. Protecția deplină oferită mai sus nu ar trebui oferită doar operelor care au fost înregistrate de autorii acestora. Operele care nu au fost înregistrate ar trebui să li se ofere doar protecția morală. Această recomandare necesită introducerea unui sistem de registratură. Un astfel de sistem are nevoie să fie accesibil și transparent.
9. Europa are nevoie de un sistem pan-european eficient care să garanteze utilizatorilor accesul deplin la operele orfane. Excepțiile obligatorii și licențierea colectivă extinsă în combinație cu un fond de garantare ar trebui să fie investigate. Orice solicitare pentru investigație atentă (diligent search) ar trebui să fie proporțională cu abilitatea utilizatorilor de a descoperi deținătorii drepturilor de autor.
Problema operelor orfane este una care are nevoie urgentă de o soluție care să deblocheze potențialele beneficii pe care le oferă accesul la aceste opere. În întreaga Europă se desfășoară proiecte de digitizare care produc mari cantități de versiuni digitale ale operelor orfane care nu sunt disponibile publicului larg. Nici autorul și nici publicul larg nu beneficiază de pe urma acestor opere. De vreme ce majoritatea proiectelor de digitizare masivă sunt desfășurate de instituții de memorie cu finanțare publică, orice „soluție" pentru această problemă care include și solicitarea pentru o investigație atentă implică o mare pierdere de surse publice. În loc de elabora ghiduri pentru investigații atente ar trebui explorată posibilitatea stabilirii unor excepții obligatorii și licențierea colectivă extinsă în combinație cu un fond de garantare necesar pentru a fi permisă diseminarea necomercială a operelor orfane.
10. Instituțiile de memorie trebuie să fie capacitate pentru a-și îndeplini funcția lor tradițională în mediul online. Pentru a putea oferi acces la cunoaștere și cultură instituțiile trebuie să beneficieze de excepții armonizate și limitări cu titlu obligatoriu care să le permită să-și pună online colecțiile în scopuri necomerciale.
Instituțiile de memorie trebuie să fie capabile să-și împlinească funcția de a oferi acces la cunoaștere și cultură prin valorificarea excepțiilor și a limitărilor armonizate ( drepturi de autor dar și alte drepturi de proprietate intelectuală), soluții pentru operele orfane și termene de licențiere standardizate și armonizate. Pentru a asigura funcționarea instituțiilor de memorie nu trebuie extinse perioadele de protecție pentru drepturile de autor. Instituțiile de memorie ar trebui să ia în calcul costurile pe termen lung ale ciclurilor de viață ale conținuturilor culturale incluzând costurile de întreținere și cele cu personalul calificat. Parteneriatele public privat trebuie să aibă drept țintă deschiderea conținuturilor iar investițiile publice trebuie cel puțin să asigure accesul de preferat sub o licență deschisă sau direct în domeniul public. Pentru ca instituțiile de memorie să-și mențină poziția în era digitală trebuie să le fie permisă publicarea online a propriilor colecții în scop necomercial. În întreaga Europă aceste instituții sunt deținătoarele unei comori de informație și cunoaștere legate de cunoașterea și cultura noastră comună. Împiedicarea acestor organizații de a-și pune colecțiile proprii online înseamnă să le așezăm într-o categorie inferioară și să subevaluăm investițiile pe termen lung făcute în aceste organizații. Excepțiile și limitările existente de care beneficiază trebuie lărgite pentru a permite instituțiilor să facă accesibile aceste opere pe care le dețin în propriile colecții în scopuri necomerciale.
11. Proiectele de digitizare care primesc finanțare publică trebuie să se asigure că măcar tot conținutul digitizat este disponibil publicului online. Ar trebui luată în calcul și libera redistribuire a conținutului digitizat deoarece este considerat a fi un lucru benefic pentru durabilitatea accesului la patrimoniul cultural digitizat.
Atunci când finanțarea publică este utilizată pentru proiectele de digitizare, trebuie să existe siguranța că publicul va beneficia de aceste eforturi. Cel puțin acest lucru înseamnă că versiunile digitale trebuie să fie disponibile online pentru a fi consultate de publicul care a plătit pentru efortul de digitizare. Instituțiile publice finanțatoare ar trebui să constituie prioritățile pentru proiectele de digitizare care vor crește volumul culturii comune disponibile publicului. Instituțiile de memorie care primesc finanțare publică ar trebui să ia în considerare faptul că ar trebui să-și pună spre consultare colecțiile digitale cu cât mai puține restricții. Accesul liber la colecțiile care asigură libera redistribuție și reutilizare a obiectelor digitale va avea drept rezultat o distribuție largă și va reduce riscurile pe care stocare centralizată le expune.
12. Accesul la opere protejate prin drepturile de autor destinate educației și cercetării trebuie să fie ușurat prin întărirea excepțiilor și limitărilor existente și prin extinderea acestora pentru a acoperi cazurile de utilizare dincolo de limita instituțiilor de educație formală. Toată cercetarea finanțată din resurse publice, precum și resursele educaționale trebui să fie făcute disponibile ca materiale cu acces deschis.
Excepțiile și limitările existente menite să promoveze activitățile educaționale și cercetarea presupun ca aceste activități să fie desfășurate în cadrul instituțiilor specializate pe educație și cercetare. Accesul larg la Internet și obiective politice precum educația pe tot parcursul vieții înseamnă că din ce în ce mai mult părți ale procesului de învățare și cercetare se întâmplă în afara acestor instituții. Limitările și excepțiile menite să promoveze educația și cercetarea trebuie să ia în considerare această realitate și trebuie să fie extinse pentru a facilita toate activitățile educaționale și de cercetare indiferent de propriul cadrul instituțional. Mai mult, toate materialele elaborate din bani publici, precum și rezultatele de cercetare finanțate din resurse publice ar trebui să fie disponibile fără niciun impediment privind reutilizarea. Ceea ce a fost plătit de public trebuie să fie disponibil acestuia.
13. Directiva privind informațiile din sectorul public trebuie să fie lărgită prin creșterea ariei de acoperire, incluzându-se instituțiile de memorie finanțate din surse bugetare - așa cum sunt muzeele sau galeriile - întărindu-se prin mandatul care spune că informațiile din sectorul public vor fi liber accesibile tuturor pentru a fi utilizate și reutilizate fără nicio restricție.
În acest moment instituțiile finanțate din fonduri publice nu intră în sfera directivei privind informațiile din sectorul public. Pentru ca aceste instituții să-și întărească poziția acestea ar trebui să intre în sfera de acțiune a acestei directive. Directiva trebuie să fie întărită prin mandatul care ar enunța liberul acces și reutilizarea pentru informațiile din sectorul public fără nicio restricție. Ceea ce a fost plătit de public trebuie să fie disponibil acestuia indiferent de natura și intențiile de utilizare.
14. Pentru a sprijini cultura care apare, una a partajării, ar trebui explorate sisteme de recompensare alternative pentru operele protejate prin drepturile de autor și modele culturale care să folosească modele privind costurile fixe.
Actuala dezbatere privind drepturile de autor este dominată de o focalizare strictă pe modelele de business ale industriei de divertisment. Ca parte a acestei discuții, deținătorii drepturilor promovează o mai largă protecție a drepturilor de autor și o întărire fără întârziere pentru a asigura supraviețuirea modelelor de business bazate pe vânzarea accesului la copiile operelor protejate. În timp de nu există nicio dovadă cum că extinderea protecției oferită de drepturile de autor și/sau o mai strictă aplicare va permite acestor modele să continue să existe, există dovezi clare cum oricare extindere a duratei de protecție va dăuna accesului la cunoașterea și cultura noastră comună. În loc de o focalizare asupra extinderii protecției prin exercitarea drepturilor de autor și stricta lor aplicare, în loc, ar trebui explorare modele de costuri fixe și de recompense. Aceste sisteme sunt compatibile cu apariția unei noi culturi a partajării care încearcă să crească accesul și interacțiunea cu operele culturale.