Context istoric
Resource Description Framework este termenul care descrie o suită de specificații ale World Wide Web Consotium (W3C), adoptate în 1999 prin care se realizează un model de date pentru metadate. Acest model de date organizează informația pe triple constituite dintr-un subiect-predicat-obiect. Aceste triple își găsesc expresia prin serializări în XML și mai nou în JSON. Versiunea la zi este 1.1. Din documentul introductiv merită adusă în atenție definiția: „RDF este un cadru de expresie pentru informația despre resurse. Resursele pot fi orice, incluzând documente, oameni, obiecte fizice și concepte abstracte. RDF este gândit pentru situațiile în care informația de pe web trebuie să fie procesată de aplicații, în defavoarea afișării exclusive oamenilor”.
O „schemă RDF folosește noțiunea de clasă pentru a specifica categoriile care pot fi folosite pentru clasificarea resurselor”.
W3C - World Wide Web Consortium începe în 2001 Activitatea pentru Webul Semantic () cu scopul de a permite Webului să fie un mediu prin care să fie diseminate și date, nu numai documente. „Webul semantic este un web al datelor”, care se bazează pe RDF, pe vocabulare, pe internaționalizare și mai ales pe dezvoltarea capacităților de interogare a seturilor de date semantice. Datele trebuie să se poată lega la alte date cu ușurință, fiind numite date conectate - linked data ( citește despre datele conectate: https://kosson.ro/know-how/371-linked-data). Seturile de date conectate au capacitatea de a forma adevărate grafuri, care pot fi apoi interogate.
Pentru că formatele MARC nu au capacitatea de a realiza grafuri, fiind limitate și de aspectul monolitic al înregistrării bibliografice, comunitatea (IFLA) a mai făcut un pas și a „desfăcut” descrierea în părți componente, care să fie legate de celelalte prin mecanismele pe care modelele entitate-relație le oferă (). Astfel a apărut în 1997 Functional Requirements for Bibliographic Records: Final Report cu o completare în 2008.
În 2009, International Federation of Library Associations and Institutions (IFLA) a reiterat Principiile de la Paris (1961) publicând o Declarație a Principiilor de Catalogare, care își construiește argumentele pe FRBR. Prin acest document, IFLA exprima speranța că „această declarație va intensifica schimbul internațional a datelor bibliografice și de autoritate și vor ghida pe cei care scriu regulile de catalogare în propriile eforturi de a dezvolta un cod internațional de catalogare” (). Universul bibliografic din perspectiva IFLA este constituit de modelele conceptuale FRBR, FRAD (Functional Requirements for Authority Data) și FRSAD (Functional Requirements for Subject Authority Data), care sunt poziționate pe entitățile, atributele și relațiile descrise de aceste modele conceptuale.
O stare de fapt
În acest moment, cataloagele bibliotecilor sunt separate prin arhitectură și prin gândirea localizată pe fondurile instituțiilor. Vorbim de adevărate silozuri de date, în fapt, de resurse, care nu comunică unele cu altele și nici nu întăresc prin calitatea lor pe cele existente online. Din aceste motive, în sfera bibliotecară a apărut o inițiativă de a folosi mecanismele web-ului semantic pentru a depăși sfera locală.
În Statele Unite ale Americii se petrece o migrare a datelor biblografice, fiind vizibile semnele scăderii în importanță a MARC21-ului în favoarea unui salt direct în zona datelor interconectate - linked data. Începând cu 2015, Biblioteca Congresului a pilotat o nouă schemă de reprezentare a datelor bibliografice pentru a se putea deschide cu adevărat catalogul bibliotecilor tuturor celor care doresc un context mult lărgit pentru subiectele de interes. Această nouă schemă se numește BIBFRAME și în prezent se află la cea de-a doua versiune.
Bibframe vine de la Bibliographic Framework, fiind o inițiativă ce dorește să introducă paradigma modelelor de date interconectate (linked data) în standardele de descriere bibliografică.
Descriere sumară
Informația bibliografică este organizată în trei niveluri abstracte: Operă (Work), Instanță (Instance) și Unitate (Item).
Opera este cel mai înalt nivel și reflectă esența unei resurse catalogate prin componentele pe care le cunoaștem deja: autor, limbă, subiect
Instanța este „întruparea” materială a operei indiferent de metoda sau formatul de publicare. Instanța are drept componente descriptive: editura, locul și data publicării și formatul.
Unitatea este chiar exemplarul fizic sau cel digital al unei Instanțe. Această clasă aduce informații despre locație (fizică sau virtuală), cota la raft și cod de bare.
Căi:
-> -> (frozen on the 11th December, 2013)
Webografie