UE - Info

Comunicarea aceasta schiţează viziunea care stă la baza iniţiativei bibliotecilor digitale şi prezintă principalele componente constructive. În acelaşi timp constituie primul element al iniţiativei, care se ocupă cu digitizarea, accesibilitatea online şi conservarea digitală a moştenirii culturale. Comisia analizează provocările ridicate de punerea în prim plan al întregului potenţial cultural şi economic şi propune un prim set de acţiuni, care vor contribui la depăşirea fragmentării actuale a eforturilor pe plan european.

2. i2010: Biblioteci digitale

Iniţiativa bibliotecilor digitale are ca scop să facă resursele informaţionale Europene mai uşor şi mai atragător de folosit în mediul online. Iniţiativa se construieşte pe o moştenire bogată care combină mediile multiculturale şi multilingvistice cu descoperirile tehnologice şi cu noile modele de afaceri.

Bibliotecile digitale sunt colecţii organizate de conţinut digital puse la dispoziţia publicului. Acestea pot să conţină material care a fost digitizat precum copii digitale ale cărţilor şi a altor materiale ”fizice” din biblioteci şi arhive. Alternativ, bibliotecile digitale pot să se bazeze pe informaţie produsă originar în format digital. Acesta este din ce în ce mai mult cazul informaţiei ştiinţifice, unde publicaţiile digitale şi cantitatea enormă de informaţie este stocată în depozite digitale. Ambele aspecte – materiale digitzate şi născute digital – sunt acoperite de această iniţiativă.

Pentru a realiza potenţialul tehnologiilor digitale în ceea ce priveşte diseminarea şi accesul facil la informaţie vor fi urmărite trei direcţii principale:

• Accesibilitate online, ca şi precondiţie pentru maximizarea beneficiilor pe care cetăţenii, cercetătorii şi companiile le pot obţine din informaţii.

• Digitizarea colecţiilor tradiţionale în scopul folosirii pe scară largă în societatea informaţională.

• Conservare şi stocare pentru a asigura generaţiilor viitoare accesul la materialul digital şi pentru a preveni pierderile de material valoros.

Iniţiativa bibliotecilor digitale se va lega de aceste direcţii în cadrul cîtorva blocuri constructive. În lumina faptului că prezenta Comunicare se ocupă de moştenirea culturală a Europei, al doilea domeniu cheie este informaţia ştiinţifică. Această zonă este una cu o dinamică şi specificităţi particulare când vine vorba de gestionarea şi stocarea de cantităţi enorme de date digitale, şi a creşterii rapide a publicaţiilor disponibile în formă digitală. O Comunicare prevăzută pentru anul 2006, va indica problemele specifice pentru bibliotecile digitale în această zonă fiind inclus rolul sprijinirii unei infrastructuri de mare capacitate şi de acţiunile intreprinse la nivel European.

O consultare online, care însoţeşte prezentul document pune în discuţie câteva dintre problemele majore care influienţează digitizarea, accesibilitatea online şi conservarea digitală. Răspunsurile vor fi o contribuţie importantă pentru o posibilă Recomandare privind digitizarea şi conservarea digitală. Răspunsurile vor fi înaintate şi către alte iniţiative Comunitare importante precum revizuirea cadrului de reglementare a drepturilor de autor.

Din sumar:

Comunicarea ”i2010: biblioteci digitale” cu focalizare pe moştenirea culturală (2005) O consultare online (2005) asupra problemelor legate de digitizare, acces online şi prezervare digitală. Răspunsurile vor fi introduse într-o propunere pentru o Recomandare privind digitizarea şi conservarea digitală (2006) şi vor influienţa şi alte iniţiative Comunitare precum revizuirea cadrului de reglementare a drepturilor de autor (2006) O Comunicare asupra accesibilităţii la informaţia ştiinţifică, focalizată în particular asupra problemelor ridicate de informaţia născută digitală (2006)

 

3. Diseminarea online a mostenirii culturale Europene: ce este în joc ?

Aspecte culturale şi sociale

Bibliotecile europene şi arhivele1 conţin o bogăţie de documente – incluzând cărţi, jurnale, filme, fotografii şi hărţi – reprezentând bogăţia istorică a Europei şi diversitatea lingvistică şi culturală. Prezenţa online a acestui material din diversele culturi şi limbi va înlesni cetăţenilor aprecierea moştenirii culturale proprii precum şi a celorlalte ţări Europene şi folosirea acesteia pentru studiu, muncă sau relaxare. Astfel, va contribui la completarea şi susţinerea obiectivelor Uniunii Europene în cadrul activităţilor culturale.

Aspectele economice

Bibliotecile şi arhivele sunt sectoare majore de activitate în termenii investiţiilor şi al forţei de muncă. În anul 2001 bibliotecile Europene au angajat 336.673 de funcţionari cu normă întreagă având peste 138 de milioane de utilizatori înregistraţi.2 Impactul global al acestora asupra economiei este substanţial. Digitizarea resurselor acestora poate mări considerabil acest impact. Odată ce conţinutul cultural european va fi digitizat, acesta poate fi un factor dirijant al transferului informaţional în reţea. Va fi o sursă bogată de material primar pentru a fi reutilizat şi pentru a le fi adăugate servicii şi produse cu valoare în sectoare precum turismul şi educaţia. Dacă este conservat corespunzător, materialul poate fi utilizat ori de câte ori este necesar. În plus, eforturile de digitizare vor avea beneficii secundare pentru firmele care dezvoltă tehnologii noi.

 

4. Digitizare

Cantitatea şi diversitatea materialului din bibliotecile şi arhivele Europene este impresionantă.

Numărul total de volume şi periodice legate în volume din bibliotecile Europene (EU25) era de 2.533.893.879 în 2001.3

Motivul principal pentru digitizarea acestui material este acela de a-l face disponibil utilizatorilor într-un mediu online. Oricum, în câteva cazuri, digitizarea nu este prima cale de a face conţinutul mai accesibil, ci chiar de a-i asigura supravieţuirea. Acest caz se referă în primul rând la materialul audiovizual, unde formatele analogice se deteriorează de-a lungul timpului şi se pierde astfel material preţios.

Un studiu asupra zece arhive mari conţinând materiale audio-vizuale a descoperit existenţa a unui milion de ore de film, 1.6 lilioane de ore de înregistrări video şi două milioane de ore cu înregistrări audio. Fondurile Europene per global probabil că sunt de 50 de ori mai mari. Mare parte din material este original şi în formă analogă. 70% din material prezintă risc, deoarece se degradează, este fragil sau este stocat pe suporturi media depăşite. În fiecare an, arhivele audiovizuale Europene pierd 10.000 de ore din cele mai vechi părţi ale colecţiilor deţinute.4

În prezent, doar o mică parte a colecţiilor Europene au fost digitizate. Activităţile de digitizare există în toate Statele Membre, dar eforturile sunt fragmentate iar progresul a fost relativ greoi. Acest lucru a fost subliniat când Google şi-a anunţat iniţiativa digitizării a 15 milioane de volume din patru mari biblioteci din US şi una din Europa. Dacă s-ar fi realizat precum a fost planificată, iniţiativa Google ar fi depăşi cu mult eforturile la nivel naţional al oricărora dintre Statele Membre. De asemenea, şi în alte părţi ale lumii eforturile de digitizare şi-au mărit ritmul. În India şi China sunt, de exemplu, ample programe de digitizare acoperind materiale din limbi diferite.

Un număr de probleme au impact asupra ritmului şi eficienţei digitizării în Europa.

Problemele finaciare: Digitizarea este o operaţiune costisitoare şi laborioasă. Necesită o investiţie considerabilă în avans, care în cele mai multe cazuri depăşeşte posibilităţile instituţiilor deţinătoare de informaţie. Digitizarea întregului material important va reprezenta o misiune imposibilă, astfel că trebuie luate decizii asupra a ceea ce se digitizezază şi când.

Problemele organizaţionale: De o strategie de tipul ”digitizează o dată, distribuie la scară largă” poate beneficia oricare dintre organizaţiile implicate. Duplicarea efortului – digitizarea aceloraşi lucrări sau colecţii de câteva ori – trebuie evitată. Acest lucru poate să fie făcut printr-un efort coordonat susţinut la nivel naţional şi European. La nivel European se poate mări valoarea adăugată, acolo unde rezultatul final este mai mult decât suma părţilor. Sunt necesare noi abordări ale modului de lucru pentru ca digitizarea să poată fi făcută. Parteneriatele beneficiare ale sponsorizării private sau care sponsorizează sectorul privat pot contribui, dar acest tip de parteneriat încă nu este bine dezvoltat.

Proleme tehnice: Un punct cheie este necesitatea îmbunătăţirii tehnicilor de digitizare pentru a face digitizarea – pentru materialele audiovizuale, precum şi pentru cărţi – mai accesibilă şi mai eficientă din punct de vedere al costurilor. Pentru digitizarea textului scris este necesar echipament îmbunătăţit în ceea ce priveşte prelucrarea automată a cărţilor şi a documentelor, precum şi software cu performanţe ridicate de recunoaştere optică a caracterelor pentru limbi, altele decât engleza.

Sistemele de recunoaştere optică a caracterelor (OCR) pentru limba engleză au fost testate şi rulează pe majoritatea tipurilor de fonturi tipărite de mai bine de 10 ani, chiar 15 ani fiind îmbunătăţite prin algoritmi de corecţie ortografică automaţi şi semiautomaţi. Sisteme similare pentru alte limbi există, dar sunt mai puţin dezvoltate ceea ce conduce la costuri ridicate şi rezultate de o calitate scăzută.

Problemele legale: Digitizarea presupune generarea unei copii, lucru care pune probleme din punctul de vedere al drepturilor de autor (IPR-intellectual property rights). Directiva 2001/29/EC privind armonizarea anumitor aspecte ale copyrightului şi ale drepturilor corelate în societatea informaţională5 prevede o excepţie pentru anumite activităţi de reproducere intreprinse în bibliotecile cu acces public, instituţii de învăţământ, muzee ori arhive. Această excepţie nu se aplică în mod obligatoriu şi a condus la diferite abordări în aplicare în Statele Membre. Utilizarea limitată pe care o conferă copiile digitale constituie în continuare o piedică pentru digitizare.

5. Accesibilitate online

Modelul tradiţional al serviciilor de bibliotecă bazat pe împrumutul obiectelor fizice pe care le posedă, nu este uşor de translatat în mediul digital. Sub legislaţia curentă a UE şi a acordurilor internaţionale, materialele rezultate din digitizare pot fi disponibile online doar dacă acestea aparţin domeniului public6 sau cu aprobarea explicită a deţinătorilor de drept. Astfel, o bibliotecă digitală Europeană, în principal, se va concentra pe materialele din domeniul public.

Pentru literatură acest lucru înseamnă doar lucrările de la începutul anilor 1900 sau de mai târziu, care nu au restricţii de copyright, depinzând de anul morţii autorului. Chiar dacă lucrările nu sunt sub reglementările copyrightului, situaţia nu este întotdeauna clară. Pot să existe drepturi ataşate diferitelor ediţii a unei lucrări, care nu mai este protejată de copyright, de exemplu drepturile asupra introducerilor, coperţi şi drepturile tipografice.

O bibliotecă online care să ofere lucrări ce depăşesc graniţa materialelor publice nu este posibilă fără a se face modificări substanţiale în legislaţia privind copyrightul, sau a acordurilor, pe baza unei discuţii de la caz la caz cu deţinătorilor drepturilor.

În acest context, clarificarea şi transparenţa drepturilor de autor asupra lucrărilor este de primă importanţă. În câteva cazuri costurile clarificării statutului unei lucrări din punct de vedere al drepturilor de autor, vor fi mai mari decât digitizarea şi diseminarea acesteia online. Această stare se aplică aşa-numitelor ”lucrări orfane” – filme sau cărţi pentru care este imposibil sau foarte dificil de determinat cine este deţinătorul drepturilor de copyright. Aceste elemente sunt subliniate în lucrarea personalului implicat şi în consultarea online ce însoţeşte acest document.

Întrebările asupra accesibilităţii online nu se limitează doar la drepturile de proprietate intelectuală. Postarea de material online nu înseamnă şi faptul că acesta poate fi regăsit cu uşurinţă de către utilizator şi mai puţin chiar posibilitatea ca acesta să poată fi căutat şi utilizat. Sunt necesare, astfel, servicii corespunzătoare care să permită utilizatorului să descopere şi să lucreze cu conţinutul. Acest lucru implică structurarea şi descrierea de calitate a conţinutului, a colecţiilor şi a obiectelor deopotrivă pentru a fi folosite (ex. Adnotările).

6. Conservarea conţinutului digital

Copia digitală a unei cărţi sau a unui film nu garantează neapărat supravieţuirea acestora pe termen lung. Toate materialele digitale – lucrări digitizate, precum şi lucrările ”născute” digital – trebuie să fie menţinute pentru a le face disponibile utilizării. Astfel, digitizarea fără o strategie de conservare se poate transforma într-o investiţie risipită.

Conservarea digitală este o problemă vitală pentru societatea informaţională, unde furnizarea de informaţii creşte exponenţial şi unde conţinutul devine din ce în ce mai dinamic. În prezent experienţa în ceea ce priveşte conservare digitală este restrânsă, cadrul legislativ este dinamic, resursele sunt restrânse iar rezultatul eforturilor de conservare digitală sunt nesigure. Problema trebuie luată în considerare de urgenţă de către politicieni şi de instituţiile implicate deopotrivă. Impactul trece dincolo de tărâmul bibliotecilor şi arhivelor şi priveşte toate organizaţiile producătoare de informaţie digitală şi care sunt interesate în menţinerea disponibilităţii acestora.

Există diferite cauze pentru pierderea de conţinut digital. Primul motiv este succedarea generaţiilor de hardware, ce poate conduce la imposibilitatea de citire a fişierelor.

Pentru a marca a cea de-a 900-a aniversare a Domesday Book în 1985, a fost compilată o ediţie multimedia. În anul 2002 se părea că discul nu mai poate fi citit deoarece computerele capabile de a citi formatul deveniseră rare. Pentru a fi salvat a fost construit un sistem capabil de a accesa discul folosind tehnici de emulare.De remarcat este faptul că atâta vreme cât a fost dificil de a accesa date în format digital din 1986, cartea originală Domesday Book, deja având 900 de ani era gata de a fi consultată.

Rapida succesiune şi obsolescenţa programelor pentru computer este un alt factor. Dacă datele nu vor fi migrate către programele moderne sau nu se iau măsuri pentru conservarea codului sursă original, regăsirea informaţiei poate deveni foarte costisitoare dacă nu cumva imposibilă. Acest lucru este adevărat, în particular, pentru formatele ”închise” de date pentru care codul sursă nu este public. Durata de viaţă limitată a dispozitivelor de stocare digitale, de exemplu CD-ROM-ul este un alt motiv pentru pierderile de conţinut digital.

Bibliotecile şi arhivele au început să abordeze problematica conservării în era digitală la un nivel redus. Există colaborări transnaţionale dar activitatea privită pe ansamblu arată o activitate fragmentată în Europa. În cadrul Statelor Membre, în general, nu există o politică clară privind conservarea digitală. Acolo unde există planuri naţionale de conservare, acestea tind să se concentreze asupra salvării conţinutului provenit din materiale analoge aflate în pericol de degradare decât aventurarea în zona materialelor digitale.

Progrese însemnate s-au făcut în zona depozitului legal în Statele Membre introducându-se obligativitatea depozitării materialelor digitale pentru a se asigura colectarea şi stocarea materialelor de către instituţiile importante. Oricum, în acest moment gama de operaţiuni a programelor variază de la ţară la ţară. De exemplu, câteodată acestea acoperă materiale dinamice online, câteodată nu.

Provocările de bază pe care conservarea digitală le ridică sunt similare cu cele ale digitizării:

Problemele financiare: Costurile reale pe termen lung privitoare la conservarea digitală nu sunt clare. Acestea depind de factori precum numărul de migrări necesare de-a lungul timpului. Totuşi, este evident că datorită resurselor limitate disponibile, o alegere trebuie făcută în ceea ce priveşte materialele care ar trebui conservate.

Probleme organizaţionale: Selecţia este necesară, dar cine decide şi cine este responsabil pentru materiale care vor fi conservate ? Într-o zonă în care câteva întrebări sunt departe de a-şi avea răspuns, există riscul unor abordări divergente şi a duplicării eforturilor. Valoarea adăugată Europeană poate fi găsită prin asigurarea complementarităţilor şi prin schimbul de bune practici. Conservarea informaţiei digitale necesită, de asemenea, noi modalităţi de lucru. Acest lucru include mprirea abilităţilor personalului precum şi o mai mare colaborare între public şi jucătorii din zona privată.

Probleme tehnice: Pănă acum s-a desfăşurat o activitate de cercetare limitată privind conservarea digitală. O provocare majoră este îmbunătăţirea eficienţei costurilor şi disponibilitatea. Progresul în înţelegerea felului cum se conservă volume mari de conţinut informaţional distribuit în continuă schimbare, este o altă zonă esenţială care trebuie abordată. Progresul în aceste domenii, precum instrumentele pentru analiză şi indexare automată vor asigura faptul că informaţia rămâne accesibilă şi disponibilă pentru reutilizare.

Probleme legale: Conservarea digitală depinde de copiere şi migraţie, acestea trebuie să fie considerate în lumina legislaţiei, privind drepturile de autor. Alte probleme sunt legate de depozitul legal al materialelor digitale: Viteza diferită şi domeniul de acoperire al măsurilor legale adoptate de Statele Membre ar putea conduce la incongruienţa diferitelor legi care afectează producătorii de conţinut ce au activităţi transfrontaliere. La intersecţia dintre drepturile de autor şi depozitul legal, introducerea de măsuri de protecţie tehnologică pentru prevenirea copierii sau sistemele de tip digital rights management, care să restricţioneze accesul la materialul digital, ridică un întreg nou set de probleme. Programele după care funcţionează depozitele legale se pot dovedi ineficiente dacă nu sunt puse la dispoziţie şi copii neprotejate de către cei care produc informaţie.

7. Răspunsul European

Organizarea şi finanţarea digitizarii colecţiilor culturale şi conservarea digitală este o responsabilitate primară pentru Statele Membre. De altfel, există zone unde o considerabilă valoare adăugată Europeană poate fi realizată şi zone unde la nivel European acest lucru a început câţiva ani. Această muncă va continua în ritm accelerat şi va fi complementată de noi activităţi.

7.1 Iniţiative în desfăşurare

Coordonarea la nivel European

Importanţa digitizarii moştenirii digitale Europene a fost deja recunoscută de Comisie în planul de acţiune eEurope. Acest lucru a dus la naşterea în 2001 a Principiilor de la Lund şi a planului de acţiune corespondent şi la crearea unui Grup al Reprezentanţilor Naţionali pe probleme de digitizare. Cât priveşte conservarea digitală, rezoluţia Consiliului din 2002 a subliniat importanţa acestui subiect şi a făcut un apel către Statele Membre de a se apleca asupra problemei7.

Pentru domeniul audiovizual este relevant un draft al unei recomandări a Parlamentului şi a Consiliului, privind moştenirea cinematografică şi competitivitatea activităţilor industriale aferente8. Statele Membre, printre altele sunt invitate să permită operaţiunile de copiere în scopul conservării digitale.

Cofinanţarea

Finanţarea activităţilor de cercetare din UE a condus la un portofoliu de proiecte care ţintesc să facă mai accesibilă moştenirea culturală Europeană prin intermediul noilor tehnologii. Proiectele care sprijină cooperarea dintre bibliotecile naţionale Europene s-au dezvoltat din schimbul de înregistrări de catalog prin TEL – The European Library. TEL a fost lansat acum ca un serviciu operaţional ce oferă un singur portal către colecţiile bibliotecilor naţionale Europene.

Cu toate că doar câteva proiecte sub programele de cercetare au început să abordeze problema conservării digitale, câteva dintre proiecte se adresează specific digitizării. Un exemplu, în care digitizarea este folosită ca mijloc de conservare a materialului analog, este PRESTOSPACE.

PRESTOSPACE (2004-2007), 9 cofinanţare MEUR) dezvoltă un set de instrumente pe care arhivele audiovizuale îl poate folosi pentru a digitiza materialul audiovizual. Instrumentele vor conduce către o digitizare mai accesibilă financiar şi un serviciu de digitizare de o calitate mai bună în lumina convertirii şi conservării materialului analog audiovizual.

7.2 Iniţiative noi şi sprijinirea celor existente

Discuţii strategice cu acţionarii şi întărirea coordonării

Pe baza întrebărilor din Anexa II-a a acestui Comunicat, va fi o consultare online privitoare la provocările de ordin organizaţional, legal şi tehnic ale digitizării, accesibilitatea online a conţinutului şi a conservării digitale. Rezultatele vor fi un important input pentru o posibilă Recomandare privind digitizarea şi conservarea digitală. Acestea vor fi înglobate şi altor procese precum implementarea programelor RTD ale Comunităţii şi la revizuirea cadrului legal al copyrightului. Un Grup de Experţi la Nivel Înalt privind bibliotecile digitale vor sfătui Comisia cum să adordeze cel mai bine problemele la nivel European.

Comisia îşi va mări eforturile pentru a stimula cooperarea Europeană privind digitizarea şi conservarea digitală. Scopul este să ofere o nouă forţă procesului de digitizare în Statele Membre, de a evita duplicarea efortului şi de a încuraja adoptarea de bune practici. Actualizarea planului de acţiune de la Lund, programat sub preşedenţia Marii Britanii, poate avea o funcţie importantă în acest sens, rezolvând un număr de aspecte tehnice. Folosirea indicilor cantitativi în contextul Lund va ajuta la măsurarea progresului în întreaga Europă.

De o atenţie specială va beneficia lucrul cu bibliotecile naţionale şi bibliotecile cu rol de depozit legal, actori predominanţi devotaţi contribuţiei la biblioteca digitală Europeană.

Cofinanţare

La nivel Comunitar, programele de Cercetare şi eContentplus vor fi mobilizate către activităţi de interes şi la scară Europeană privind digitizarea, conservarea digitală şi accesibilitatea conţinutului cultural. Fondurile Regionale cofinanţează iniţiative de digitizarea în căteva State Membre şi vor putea contribui şi pe mai departe la digitizare.

Digitizarea aplicată a moştenirii culturale a devenit un obiectiv al proiectelor de cooperare cofinanţate sub programul ”Cultura 2000” într-un număr de cazuri crescător; în cadrul programului ”Cultura 2007”, după cum a propus Comisia, cofinanţarea va fi disponibilă pentru proiecte de cooperare care îmbunătăţesc circulaţia transnaţională a lucrărilor şi a produselor culturale fiind incluse şi digitizarea şi accesul online.

Cercetare

Sub programele de cercetare, Comisia va urma iniţiativele specifice zonei conţinutului cultural alăturat conţinutului generic legat de cercetare (motoare de căutare, tehnologii pentru domeniul lingvistic, etc):

La închiderea programului Information Society Technologies la data de 21 Septembrie 2005, au fost înregistrate 36 MEUR pentru cercetare a noilor tehnologii privind căutarea şi regăsirea conţinutului cultural (22MEUR) iar pentru conservare digitală (14 MEUR).

Sub cel de-al şaptelea Program Cadru, Comisia propune extinderea contribuţiei sale în cercetarea din domeniul digitizării, acces la conţinutul culturii digitale şi conservare digitală. Printre altele, se propune ca progresul tehnologic din această zonă să fie stimulat printr-o reţea de Centre de Competenţă, lucru care ar putea fi piatra unghiulară a digitizării şi conservării Europene. Comunitatea ar contribui la aceste centre prin cofinanţarea proiectelor.

Centrele, selectate prin depunerea de propuneri, vor adăposti diferite competenţe – tehnice şi legale - necesare pentru atingerea excelenţei în procesele de digitizare şi conservare. Acestea vor integra şi construi pe baza know-how-ului din companiile cu profil tehnic, universităţi, instituţii culturale şi alte organizaţii relevante. Acestea vor:

• conduce cercetarea şi vor sprijini soluţiile tehnice avansate, vor testa în practică şi vor face benchmarking cu volume mari de resurse.

• Promova adaptarea şi transferul acestor soluţii intituţiilor culturale.

• Transfera cunoaşterea către şi pentru sprijinul dezvoltării de abilităţilor utilizatorilor

eContentplus

În cadrul programului eContentplus vor fi disponibili 60 MEUR în perioada 2005-2008 pentru proiecte care vizează îmbunătăţirea şi mărirea gradului de utilizare a conţinutului cultural şi ştiinţific European. Atingerea interoperabilităţii dintre colecţiile digitale naţionale şi servicii (de ex. Prin standarde comune) şi facilitarea accesului şi folosirea materialului într-un context multilingv, vor fi obiectivele de bază.

Din sumar:

Discuţie strategică cu acţionarii şi consolidarea coordonării ● Consultare online privind digitizarea şi conservarea digitală (Comisie 2005) ● Stabilirea Grupului de Experţi la Nivel Înalt (Comisie 2005) ● Propunerea pentru o Recomandare privind digitizarea şi conservarea digitală (Comisie 2006) ● Răspuns pentru iniţiativele relevante, precum revizuirea copyrightului (2006) şi implementarea FP7 (2007) ● Revizuirea planului de acţiune Lund (incluzând indicatorii cantitativi) şi discuţie în Consiliu despre disponibilizarea MS pentru digitizare şi conservare digitală (MS/Commision 2005) ● Catalizarea şi stimularea lucrului la nivelul bibliotecilor naţionale (Comisia/biliotecile naţionale 2005-2007) Cofinanţarea ● 36 MEUR în etapa a cincea a FP6 (2005) ● Creşterea efortului de cercetare privind digitizarea, conservarea digitală şi accesul la conţinutul cultural în cadrul FP7 (2007) ● Centrele de Competenţă privind digitizarea şi conservarea în cadrul FP7 (2007) ● 70 MEUR în proiectul eContentplus (2005-2008)

8. Concluzii

Tehnologiile informaţiei au potenţialul de a face vizibilă şi disponibilă moştenirea culturală şi ştiinţifică a Europei pentru uzul prezent şi viitor. Acest lucru necesită un efort comun la nivelul Statelor Membre – ale căror eforturi privind digitizarea şi conservarea digitală sunt în prezent fragmentate foarte mult – şi la nivel de Comunitate. Un răspuns de succes la provocările implicate poate accelera digitizarea, poate creşte accesibilitatea informaţiei şi poate asigura conservarea pe termen lung a conţinutului digital. Comisia invită Parlamentul European şi Consiliul să sprijine abordarea prezentată iar Statele Membre să se alăture eforturilor la nivelul Uniunii de a face bibliotecile digitale o realitate în Europa.

1 Multe din aspectele ridicate sunt relevante, de asemenea, pentru muzeele care-şi prezentă colecţiile online.

2 Statistici internaţionale de bibliotecă: Direcţii şi Comentarii bazate pe datele de la Libecon, D.Fuegi şi M. Jennings, 2004.

3 Ibid.

4 Studiu întreprins prin proiectul IST Presto care a încetat în Octombrie 2002. http://presto.joanneum.ac.it/index.asp

5 Directiva Consiliului şi a Parlamentului European din 22 May 2001, OJL 167, 22.6.2001, p.10.

6 Termenul de domeniu public este folosit aici cu sens restrâns referindu-se la resursele informaţionale care pot fi accesate liber şi pot fi folosite de către oricine, de exemplu, dacă drepturile de copyright au expirat.

7 Rezoluţia Consiliului din 25 iunie 2002, Păstrarea memoriei viitorului: păstrarea conţinutului digital pentru generaţiile viitoare, OJ C 162, 6.7.2002, p. 4. Problematica este atinsă şi în propunerea Comisiei din 18.2.2005 pentru o recomandare a Consiliului asupra activităţilor prioritare pentru a creşte cooperarea din domeniul arhivelor din Europa, COM(2005) 53 final.

8 Aprobat între Parlament şi Consiliu la prima citire, dar nefiind adoptat formal.