UE - Info

Următorul raport succede Raportul Intermediar privind prezervarea digitală, lucrările orfane şi cele ieşite din tiraj, prezentate de Subgrupul pentru Copyright la cea de-a doua întâlnire a Grupul Experţilor la Nivel Înalt la data de 17 octombrie 2006. Raportul Intermediar este disponibil la adresa

http://ec.europa.eu/information_society/activities/digital_libraries/doc/hleg_minutes/copyright/interim_report_16_10_06.pdf
Diseminarea este încurajată pentru reproducerea fără restricţii, altele decât cele privitoare la păstrarea integrităţii textului şi atribuirea autorilor.
Acest raport nu exprimă punctul de vedere oficial al Comisiei Europene. Punctele de vedere exprimate şi recomandările făcute sunt cele ale autorilor.


Traducere: Constantinescu Nicolaie
Corectură: Roxana Nae


1 Introducere

Prima întâlnire a Grupului de Experţi la Nivel Înalt (HLG) pentru Bibliotecile Digitale Europene, ţinut la Bruxelles pe 27 martie 2006 a abordat un număr de problematici subliniate în Comunicarea Comisiei „i2010: Digital Libraries”¹ Agenda întâlnirii a enumerat un număr de probleme cheie privitoare la IPR (Intelectual Property Rights – Drepturile de Proprietate Intelectuală): „Care sunt marile provocări ale IPR? Ce acţiuni diferite şi aranjamente pot fi intreprinse împreună cu factorii de răspundere pentru a reduce tensiunile din jurul drepturilor de autor? Există o necesitate de a armoniza la nivelul Comunităţii excepţiile şi limitările legate de biblioteci, arhive, muzee? Care sunt căile posibile pentru a facilita permisivitatea drepturilor pentru instituţiile culturale?”

La finalul întâlnirii, HGL a luat decizia de a numi câţiva membri pentru a lucra împreună ca şi „Subgrupul pentru Copyright” pentru a analiza şi discuta problemele IPR relevante şi de a raporta în sesiunea comună a HGL opţiunile disponibile. Următorii au fost numiţi ca membri ai Subgrupului pentru Copyright: Dr. Arne J. Bach (Preşedintele FEP – Federaţia Editorilor Europeni), Lynne Brindley (Preşedintele executiv al British Library), Claudia Dillman (Director al Deutsches Filminstitut and president of ACE – Association de Cinématheques Européennes), Tarja Koskinen-Olsson (Honorary President of IFRRO – International Federation of Reproduction Rights organisations), Emmanuel Hoog (Preşedinte al INA – Institut National de l'Audiovisuel) şi Prof. Marco Ricolfi (Universitatea din Torino) conducătorul grupului.

Subgrupul pentru Copyright a prezentat un Raport Intermediar la cea de-a doua întâlnire a HGL ţinută la Bruxelles la data de 17.10.2006 privind problemele de prezervare digitală, lucrările orfane şi cele ieşite din tiraj. Raportul Intermediar este disponibil la
http://ec.europa.eu/information_society/activities/digital_libraries/doc/hleg_minutes/copyright/interim_report_16_10_06.pdf
Comisarul şi alţi membri ai HGL au încurajat membrii Subgrupului de a îndrepta munca lor cu o vedere către prezentarea unui raport extins prin posibile măsuri de implementare la următoarea întâlnire a HGL din primăvara lui 2007.

Subgrupul pentru Copyright s-a întâlnit la Milano, 25-26 ianuarie 2007 pentru a discuta o agendă pregătită de Prof. Marco Ricolfi² . Pe baza discuţiei purtate la Milano, precum şi comunicările online ulterioare, Subgrupul pentru Copyright a pregătit un Raport³ pe baza aceluiaşi grup de subiecte luate în considerare în Raportul Intermediar, respectiv: Prezervarea digitală, Lucrările orfane şi Lucrările ieşite din tipar din perspectiva completării lucrării întreprinse după prima întrunire a HGL, adresarea problemelor de implementare şi în mare, pregătirea unei propuneri care să fie adoptate la cea de-a treia întâlnire a HGL din 18 Aprilie 2007.

Concluziile Subgrupului pentru Copyright pentru fiecare dintre subiecte sunt prezentate în următoarele secţiuni 2, 3, 4 şi 5 şi Anexa I .⁴

Subgrupul pentru Copyright a confirmat faptul că la un nivel mai larg analiza se poate extinde către alte probleme de implementare privind bazele de date pentru lucrările orfane sau ieşite din tipar precum şi centre pentru validare, dar şi alte probleme legate de IPR în conexiune cu Digital Library Initiative.


2 Principiile de Nivel Înalt

Comisia Europeană a făcut din bibliotecile digitale un punct cheie al iniţiativei i2010. În Comunicarea „i2010: biblioteci digitale” din 30 Septembrie 2005, sunt precizate strategiile privind digitizarea, accesibilitatea online şi prezervarea digitală a memoriei colective a Europei. După cum este indicat şi în considerentul 1 a Recomandării Comisiei Europene din 24 august 2006 privind digitizarea şi accesibilitatea online a materialelor culturale şi prezervarea digitală⁵ , această memorie colectivă include tipărituri (cărţi, jurnale, ziare), fotografii, obiecte de muzeu, documente de arhivă şi materiale audio-vizuale. Consiliul a sprijinit Iniţiativa Bibliotecilor Digitale în Concluziile sale privind Digitizarea şi Accesibilitatea Online a Materialelor Culturale şi Prezervarea Digitală⁶ .


Privitor la aceasta, Subgrupul pentru Copyright a folosit ca un cadru de referinţă un număr de principii de nivel înalt destinat guvernării tuturor elementelor din Raportul Intermediar. Toate propunerile trebuie să fie în deplină concordanţă cu toate obligaţiile internaţionale ale Uniunii Europene şi ale statelor sale membre⁷ , precum şi respectarea principiului subsidiarităţii după cum este consacrat în Tratatul UE⁸ .


Pentru deţinătorii drepturilor principiile guvernante sunt:

•  Respectul pentru copyright şi drepturile conexe, incluzând drepturile morale ale creatorilor şi interpreţilor lucrărilor beneficiare de copyright;
•  Digitizarea şi utilizarea internă în biblioteci ar trebui să se facă cu acordul deţinătorilor drepturilor sau pe baza unor excepţii de natură statutară;
•  Disponibilitatea online ar trebui să se facă cu acordul deţinătorilor drepturilor;
•  Consimţământul deţinătorilor drepturilor înseamnă, în principiu, permisivitatea drepturilor, care ar trebui să se bazeze pe licenţierea individuală sau colectivă ori o combinaţie a acestora.

• acces înseamnă fie în cadrul bibliotecii, arhivelor sau muzeului sau disponibilitatea online;
• pentru materialele nativ-digitale sau pentru materialele digitizate de către deţinătorii drepturilor acest lucru înseamnă de fapt obţinerea accesului la materiale;
•  pentru lucrările tradiţionale acest lucru înseamnă obţinerea permisiunilor pentru digitizarea şi accesul la scară largă;
• Certitudinea legală presupune o soluţie pentru aşa-numitele lucrări orfane: deţinătorii drepturilor asupra lucrărilor nu pot fi localizaţi sau sunt necunoscuţi.

Propunerile avansate şi discutate de Subgrupul pentru Copyright al High Level Group al European Digital Library ar trebui citite precum soluţii practice pentru a fi aprobate de către diferiţii mandatari pentru a soluţiona problemele pe care digitizarea le ridică fiind incluse şi dorinţele bibliotecilor şi ale altor stabilimente culturale. Propunerea intenţionează să ia în calcul gradul de utilizare la nivel naţional şi bunele practici în domeniile corespunzătoare pentru fiecare dintre statele membre ale Uniunii Europene.

Cu privire la problematica lucrărilor care au ieşit din tiraj, Subgrupul împărtăşeşte conceptul avansat de punctul 6(b) al Recomandării Comisiei Europene din 24 august 2006 unde este menţionat că mecanismele vizate pentru a facilita utilizarea acestor lucrări ar trebui, în principiu, să fie stabilite sau promovate voluntar. Astfel, propunerile care urmează nu ar trebui înţelese ca un plan pentru legislaţia viitoare.

3 Prezervarea digitală⁹

Subgrupul pentru Copyright consideră că digitizarea, în unele cazuri, poate fi singurul mijloc de a asigura faptul că materialul cultural va fi disponibil şi generaţiilor viitoare şi astfel poate fi esenţial accesul continuu la acestea. De asemenea, ia notă că legislaţia unor state membre permite bibliotecilor şi altor instituţii să facă o singură copie cu scopul conservării în temeiul Art. 5 (2)(c) a Directivei privind Copyrightul în Societatea Informaţională 2001/29/EC (“Directiva Infosoc”)¹⁰ .

Subgrupul pentru Copyright remarcă faptul că această excepţie de la drepturile exclusive de reproducere acordate prin copyright se pot dovedi insuficiente privitor la prezervarea digitală considerându-se schimbările de format care pot fi necesare pentru o prezervare continuă datorită obsolescenţei mediului de înregistrare şi nevoia rezultată pentru “migrarea” de la un format la următorul.

De cele mai multe ori, în domeniul audiovizualului nici chiar digitizarea curentă nu poate fi un panaceu pentru prezervare datorită faptului că mediul digital poate avea o durată de viaţă mai scurtă decât mediile tradiţionale. Astfel, în acest domeniu trebuie căutate alte soluţii complementare dar echivalente.

În consecinţă se recomandă ca acolo unde un stat membru a implementat o excepţie care permite copiile digitale ale unei lucrări iar copiile sunt făcute cu unicul scop de prezervare să fie luate în considerare următoarele:

• deţinătorii drepturilor ar trebui să autorizeze anumite instituţii (în speţă: biblioteci accesibile publicului, stabilimente de educaţie, muzee sau arhive), să facă mai mult de o copie (un număr nelimitat de copii), dacă acest lucru este necesar pentru a asigura prezervarea unei lucrări. Copierea succesivă ar trebui permisă dacă şi când dezvoltările tehnologice necesită o astfel de măsură doar în scop de prezervare în vederea asigurării identităţii şi integrităţii publicaţiei individuale;
• prezervarea ar trebui justificată doar pentru lucrările care nu mai sunt disponibile în comerţ oricare ar fi formatul lor. Dacă lucrarea este disponibilă pe piaţă nu este necesară prezervarea acesteia decât în cazul depozitelor legale la nivel naţional;
• ar trebui să existe coordonare între diferitele iniţiative de prezervare la nivel regional şi naţional la nivelul Uniunii Europene pentru a fi evitate duplicările eforturilor diferitelor iniţiative, precum şi între bibliotecile cu drept de depozit legal;
• În cazul bibliotecilor cu drept de depozit legal privitor la materialele nativ-digitale care au un mecanism de protecţie încorporat, trebuie notat faptul că editorii şi bibliotecarii din bibliotecile naţionale au căzut de acord că acest mecanism să fie dezactivat pentru copia din depozit (i.e. în scopul depozitării şi nu accesului utilizatorului) pentru a se permite un acces permanent şi nerestricţionat la document.

În discuţiile privind Digital Library Initiative formula “digitizează o dată pentru a disemina la scară largă” s-a evidenţiat de mai multe ori. Subgrupul pentru Copyright notează în acest context faptul că efortul de a evita dublarea este important şi ar trebui încurajat. De asemenea, conceptul

“diseminează la scară largă” nu poate limita libertatea de a disemina liber în toate circumstanţele dar cu atât mai mult există posibilitatea unei diseminări secundare necontrolate care ar distruge motivele de a crea în primul rând şi de a investi în exploatarea primară a lucrărilor. Niciun creator şi niciun editor nu este aşteptat să se implice în întreprinderea riscantă şi dificilă de a crea o nouă lucrare dacă copia digitală iniţială ar fi disponibilă fără limite imediat după ce a fost produsă.

Astfel, Subgrupul pentru Copyright doreşte să sublinieze faptul că aceste recomandări se referă la copierea digitală cu unicul scop al prezervării fiind strict limitate doar la scopul prezervării pe termen lung a obiectelor culturale şi a patrimoniului naţional produs şi distribuit în diferite formate şi ediţii. Orice copii făcute în plus care sunt permise de legea în vigoare nu trebuie folosite pentru a creşte numărul copiilor disponibile pentru accesul utilizatorilor până la expirarea prevederilor de copyright cu condiţia ca aceste copii pot fi consultate la faţa locului.

Subgrupul pentru Copyright notează de asemenea faptul că în anumite cazuri, legislaţiile naţionale au implementat Art. 5(3)(n) al Directivei pentru Copyright în societatea informaţională din 2001, care permite bibliotecilor de a face uz de comunicaţii sau să pună la dispoziţie în scopul cercetării sau studiului particular a membrilor la nivel individual prin terminale dedicate în cadrul instituţiei referite în Art. 5(2)(c) a lucrărilor şi a altor materiale care nu sunt subiectul termenilor achiziţionării sau licenţierii şi care sunt cuprinse în colecţiile acestora. Recomandările făcute în acest document nu intră în conflict cu nici una dintre aceste prevederi.

Subgrupul pentru Copyright a remarcat faptul că arhivele şi muzeele se pot confrunta cu un număr de probleme în legătură cu prezervarea digitală şi accesul care sunt particulare acestora. Costurile digitizării tind să devină din ce în ce mai mari în ceea ce priveşte materialele multimedia şi audiovizuale mai mult decât pentru cele text. Numărul utilizatorilor care accesează arhivele şi muzeele sunt considerabil mai scăzute decât în cazul bibliotecilor. În plus, lucrările audio-vizuale limitează necesitatea permisivităţii drepturilor prin numărul mare al deţinătorilor drepturilor fiind incluşi şi deţinătorii drepturilor conexe. De asemenea, pot apărea curent probleme legate de regimul privat al unor drepturi din publicitate. În mod normal aceste situaţii mai complexe cu ceea ce este intitulat uneori ca „al doilea coş” cu măsuri pe baza experienţei acumulate în contextul materialelor tradiţionale precum textele. Oricum, Subgrupul presupune că indiferent de mecanismele menite a facilita utilizarea lucrărilor din acest domeniu depozitate în arhive şi muzee, acestea pot fi stabilite şi promovate pe baze voluntare. Licenţierea colectivă poate fi încurajată activ. Aceasta poate depinde, în funcţie de context, să se adreseze digitizarea, accesul sau în anumite circumstanţe, chiar utilizarea comercială până la pragul la care să nu intre în competiţie cu exploatarea primară a lucrării.


4 Lucrările orfane¹¹

4.1 Premise - Raportul Intermediar al Subgrupului pentru Copyright

Raportul Intermediar a Subgroupului pentru Copyright, depus pe 17 octombrie 2006, conţine următorul sumar al propunerilor care privesc lucrările orfane.

Clarificarea şi transparenţa în ceea ce priveşte statutul drepturilor de copyright al unei lucrări reprezintă un element esenţial într-o suită de domenii incluzând European Digital Library Initiative. În anumite cazuri deţinătorii drepturilor nu pot fi identificaţi sau localizaţi iar ca rezultat lucrările acestora pot fi clasificate ca „orfane”. Digitizarea temeinică, la nivel extins şi accesibilitatea online precum şi alte moduri de utilizare sunt împiedicate de acest fenomen. Ca rezultat, bibliotecile, muzeele, arhivele, precum şi alte instituţii non-profit pot fi împiedicate în exploatarea beneficiilor tehnologiei informaţiilor în a-şi îndeplini mandatul în domeniul prezervării şi diseminării. Materialele tip text precum şi cele audiovizuale includ o mulţime de materiale care au un statut neclar în ceea ce priveşte drepturile de copyright. Acest lucru se întâmplă în special la materialele cu o vechime mai mare.

Subgrupul pentru Copyright concluzionează cu unanimitate că este de dorit o soluţie la problema utilizării lucrărilor orfane cel puţin pentru lucrările literare şi audiovizuale. În anumite ţări există deja diferite mecanisme care să înlesnească permisivitatea drepturilor în ceea ce priveşte lucrările orfane şi utilizarea acestora iar altele sunt în aşteptare. Acestea oferă o sursă bogată de alternative pentru a ajunge la o soluţie europeană. Orice soluţie adoptată de un stat membru ar trebui să fie interoperabilă cu cele deja adoptate în alte state membre astfel ca mecanismul să suporte pe deplin Iniţiativa Bibliotecilor Digitale.

Subgrupul pentru Copyright recomandă unele soluţii nelegislative care să mărească transparenţa sau/şi să prevină o extindere pe mai departe a fenomenului lucrărilor orfane precum:

• Baze de date dedicate cu informaţii privind lucrările orfane;
• O mai bună includere a metadatelor (informaţii privind deţinătorii drepturilor) în materialul digital;
• practici contractuale extinse, în particular pentru lucrările audiovizuale.

Atât Directiva InfoSoc cât şi Recomandarea Comisiei din 24 august 2006 pun accentul pe soluţii contractuale care pot fi negociate între factorii implicaţi.

O „abordare a unor legi permisive” poate fi atinsă prin aranjamentele contractuale, combinate cu anumite mecanisme de sprijin pentru contractele negociate voluntar. Comisia Europeană poate recomanda ca statele membre să sprijine aranjamente contractuale într-o manieră corespunzătoare luîndu-se în consideraţie rolul aşezămintelor culturale. Mecanismele adoptate pot fi suportate sau complementate printr-un efect de extensie a licenţelor contractelor colective prin prezumţie legală şi prin alte măsuri care au acelaşi efect.

Soluţiile pot varia de la un stat membru la altul, dar toate trebuie să aibe un nucleu de principii acceptate unanim, precum:

• Abordarea lucrărilor orfane (deţinătorii drepturilor sunt neidentificaţi sau nelocalizaţi) în baza unei definiţii comune,
• Includerea unui mecanism de asistenţă în cazul unei căutări amănunţite,
• Includerea unei prevederi a retragerii lucrării în cazul reapariţiei deţinătorului drepturilor,
• Acordarea stabilimentelor culturale non-profit a unui tratament special atunci când sunt îndeplinite scopurile diseminării. Acest lucru trebuie discutat pe mai departe cu factorii de decizie;
• Recunoaşterea permisivităţii drepturilor, în particular în cazul colecţiilor mari, de cele mai multe ori, nu se poate face la nivelul fiecărui element;
• Permisiunea ca şi utilizatorii comerciali să poată folosi lucrările orfane;
• Includerea unei cerinţe pentru o remunerare generică sau de altă natură în cazul reapariţiei deţinătorului drepturilor.

Este un pas necesar ca toate statele membre să aibe soluţii care sunt interoperabile şi să cadă de acord în recunoaşterea mutuală a oricărui mecanism care întruneşte nucleul de principii acceptat de comun acord.

4.2 Decizia Subgrupului pentru Copyright din 16 octombrie 2006

La cea de-a doua întâlnire a Subgrupului pentru Copyright a fost decisă elaborarea noţiunilor şi condiţiilor pentru cerinţele unei „căutări atente” în contextul lucrărilor orfane.

În timpul lucrărilor pregătitoare reprezentanţii INA, BL şi Deutsches Filminstitut au fost rugaţi să prezinte instrucţiunile şi criteriile pentru o căutare atentă elaborate până la acel moment. Următoarele recomandări au luat în considerare contribuţiile acestora.

Unele practici legislative sau propuneri au fost anlizate la punctul 4.3.


4.3 O prezentare scurtă a propunerilor curente

Unele criterii propuse sau existente deja pentru o căutările atente în legătură cu lucrările orfane sunt enumerate mai jos.


4.3.1 Regimul canadian pentru deţinătorii drepturilor care nu pot fi localizaţi

Acest regim se bazează pe realitatea în baza căreia utilizatorul a depus un efort considerabil pentru a localiza deţinătorul drepturilor lucrărilor publicate. Utilizatorul face o cerere la Consiliul pentru Copyright al Canadei.

De exemplu, utilizatorul trebuie să contacteze următoarele instituţii: organismele de gestiune colectivă, editurile, internetul, bibliotecile, muzeele, Departamentele locale pentru Educaţie, iar în cazul unui autor decedat, pe moştenitorii acestuia.

Calitatea căutării este asigurată prin implicarea Consiliului pentru Copyright în fiecare caz.


4.3.2 Raportul din ianuarie 2006 asupra lucrărilor orfane al Registrului Statelor Unite ale Americii pentru Copyright

Raportul include noţiunea de căutare rezonabil de atentă. Utilizatorul trebuie să facă o căutare îndeajuns de atentă şi trebuie să nu fi găsit deţinătorul drepturilor. Căutarea trebuie să fie încheiată înainte de utilizare.

Criteriile includ câţiva factori:

• procentul de informaţie relevantă identificării prezente în copia materialului sau chiar lucrarea în sine, precum numele autorului, prevederile privind copyrightul sau titlul;
• dacă lucrarea a fost disponibilă publicului;
• vârsta lucrării sau datele la care a fost creată şi a fost făcută disponibilă publicului;
• dacă informaţiile despre lucrare pot fi găsite în înregistrările publice, precum înregistrările Oficiului pentru Copyright sau alt serviciu;
• dacă autorul este încă în viaţă sau dacă deţinătorul de copyright există ori o înregistrare a oricărui transfer al drepturilor există şi este disponibilă utilizatorilor şi
• natura materialului precum şi gradul de utilizare, informaţii dacă lucrarea este comercială sau necomercială şi cât de evidentă este lucrarea în activitatea utilizatorului.

4.3.3 Studiul Gowers în Marea Britanie

Studiul Gowers privind Proprietatea Intelectuală din decembrie 2006 include o recomandare privind o soluţie la problema lucrărilor orfane în situaţia în care deţinătorii nu pot fi identificaţi sau nu e posibilă localizarea şi obţinerea permisiunilor de la aceştia.

Recomandarea propusă se bazează pe noţiunea de căutare rezonabilă. Este recomandat ca Oficiul pentru Patente împreună cu organismele de gestiune colectivă, bibliotecile şi arhivele să stabilească prevederi clare pentru o căutare rezonabilă.

Raportul afirmă că acea căutare rezonabilă variază în funcţie de mediu precum muzică, literatură, film, etc. Este luată în considerare o înregistrare voluntară a acestora.


4.3.4 Raportul IVIR12 „Reformarea Copyrightului şi a Drepturilor Conexe în Economia Cunoaşterii”

Raportul a fost realizat în noiembrie 2006. Capitolul 5 are ca obiect „Problemele privind permisivitatea drepturilor relevante pentru reutilizarea lucrărilor existente: posesia multiplă şi lucrările orfane”. Deşi nu există recomandări care privesc problemele de posesie multiplă, propunerile privind lucrările orfane conţin:

• Ar fi un pas important abordarea problemei lucrărilor orfane dacă statele membre ar introduce un sistem prin care un utilizator de bună credinţă, după ce a întreprins o investigaţie rezonabilă să poată apela la o autoritate publică pentru a obţine o licenţă pe care să o folosească;
• Dacă s-ar introduce un sistem precum cel propus la nivelul statelor membre, ar fi recomandabil dacă aceste sisteme ar fi acompaniate de măsuri adecvate la nivelul UE pentru abordarea dificultăţilor care pot apărea în cazul exploatării transfrontaliere a lucrărilor orfane;
• ar fi recomandabil dacă s-ar lua măsuri de sprijinire pentru stimularea accesului publicului la informaţiile, privind posesia sau informaţii privind gestiunea drepturilor.

4.4 Noţiunea şi condiţile unei căutări atente

În primul rând, contribuţiile membrilor grupului şi alţi câţiva reprezentanţi¹³ ai deţinătorilor de drepturi, au ajuns la concluzia că toate tipurile de lucrări protejate pot fi orfane. Astfel, orice soluţie ar fi adoptată, aceasta trebuie să se aplice variatelor categorii de lucrări.

În al doilea rând, potenţialul utilizator al lucrării orfane ar trebui să întreprindă o căutare amănunţită cu bună credinţă în perspectiva identificării, localizării şi/sau contactării deţinătorului drepturilor de copyright înainte de utilizarea lucrării.

Propunerile folosesc următoarele condiţii pentru a descrie aceast lucru:

• Se face o investigaţie în adâncime pentru a găsi deţinătorul drepturilor de copyright înainte de a considera lucrarea orfană (ENPA);
• În cazul căutării rezonabil de atentă este necesar un grad înalt de considerare (STM);
• Nivelul de căutare nu ar trebui satisfăcut cu prea mare uşurinţă, dar nici să nu fie imposibil de atins (BL);
• Oricine doreşte exploatarea unei lucrări orfane va trebui să fie capabil să demonstreze un efort semnificativ în urmărirea deţinătorului drepturilor (BL);
• Noţiunea de căutare atentă ar trebui să ia în consideraţie câteva elemente: tipul de lucrare orfană, tipul de exploatare vizat şi tipul de utilizator. Semnificaţia efortului de căutare nu poate fi evaluată în acelaşi mod pentru toate ipostazele (INA).

În cel de-al treilea rând, câteva contribuţii promovează o abordare flexibilă care va asigura o soluţionare adecvată a diferitelor circumstanţe în care s-ar afla o lucrare orfană fiind luate în considerare diferitele caregorii de lucrări. Orice iniţiativă regulatorie ar trebui să se abţină în a recomanda un număr minim de paşi în căutarea surselor informaţionale care trebuie consultate, deoarece tehnologia şi tehnicile de căutare sunt în continuă schimbare¹⁴ . Raportul Gowers propune ca Oficiul pentru Patente să lucreze cu repezentanţii deţinătorilor drepturilor, cu societăţile de gestiune colectivă şi utilizatorii, pentru a întocmi îndrumări în ceea ce priveşte căutările rezonabile. Astfel de îndrumări ar trebui să nu facă parte din nicio măsură legislativă pentru a fi permisă o anumită flexibilitate.


Contribuţia ACE include următoarele:

Comitetul executiv al ACE şi arhiva europeană de filme doresc să joace un rol activ în definirea întregii proceduri de permisivitate a drepturilor, deoarece – în cazul materialelor audiovizuale – arhivele reprezintă cei mai buni experţi în cazul căutării. Un centru pentru stabilirea permisivităţii drepturilor ar trebui înfiinţat (în cooperare cu societăţile de gestiune colectivă). Arhivele vor defini criteriile pentru ceea ce se înţelege prin „atenţia cuvenită” şi vor publica într-o bază de date sau pe website-ul ACE materialele orfane dorite a fi utilizate (sau care au fost utilizate).

Contribuţiile ACE pledează pentru norme construite atent în ceea ce priveşte materialele audiovizuale. Acestea sunt în contextul celor menţionate mai sus iar factorii abilitaţi pot discuta normele pentru diferitele tipuri de materiale protejate.


În concluzie:

• Orice soluţie pentru lucrările orfane ar trebui să se aplice la toate tipurile de lucrări protejate;
• Un utilizator de bună credinţă trebuie să întreprindă o căutare minuţioasă/rezonabilă înainte de a folosi lucrarea orfană;
• Bunele practici sau normele specifice unei categorii particulare de lucrări pot fi alcătuite de factorii abilitaţi ai diferitelor domenii de activitate, dar măsurile legislative pentru a defini un număr minim de paşi sau de surse de informare nu ar trebui introduse.

Criterile în baza cărora se demonstrează că a fost întreprinsă o căutare rezonabilă depind de metoda legislativă aleasă. În cazul în care o autoritate publică abilitată sau o organizaţie de gestiune colectivă autorizată de către o autoritate publică în a strânge contribuţiile, emite o licenţă, evidenţa este evaluată de către autoritate. Această metodă furnizează o certitudine legală utilizatorilor înainte ca lucrarea să fie utilizată. În cazul în care utilizatorii au o răspundere limitată în cazul utilizării unei lucrări orfane după o căutare rezonabilă, dar fără succes a deţinătorului de copyright, certitudinea din punct de vedere legal este atinsă doar atunci când curtea de judecată determină dacă a fost întreprinsă o căutare rezonabilă sau nu.


4.5 Măsuri posibile

Ca o urmare a recomandărilor Grupului de Experţi la Nivel Înalt pentru Bibliotecile Digitale, propuse pe 17 octombrie 2006 în ceea ce priveşte lucrările orfane, Subgrupul face următoarele recomandări:

„Acolo unde există lucrări ai căror deţinători de drepturi nu sunt identificabili sau nu pot fi găsiţi (aşa-numitele lucrări orfane), statele membre sunt încurajate să stabilească un mecanism care să permită utilizarea acestor lucrări în scopuri comerciale şi necomerciale respectând anumite norme şi o remuneraţie, acolo unde este cazul dacă a fost întreprinsă o căutare rezonabilă înaintea folosirii lucrării în încercarea de a identifica lucrarea şi/sau localiza deţinătorii drepturilor. Mecanismele din statele membre trebuie să îndeplinească criterii prestabilite privind contextul şi gradul de utilizare.

După cum este descris la punctul 4.4, criteriile prescrise sunt:

• Soluţia trebuie să se aplice la toate tipurile de lucrări;
• Un utilizator de bună credinţă trebuie să întreprindă o căutare minuţioasă/rezonabilă înainte de a folosi lucrarea orfană;
• Ghidurile de bune practici, precum şi normele specifice diferitelor categorii de lucrări trebuie să fie concepute de factorii abilitaţi ai diferitelor domenii de activitate, dar aceste norme nu ar trebui să facă parte din legislaţie.

Statele membre sunt încurajate şă recunoască soluţiile altor state membre care îndeplinesc criteriile prescrise pentru a se obţine un efect transfrontalier necesar Iniţiativei Bibliotecilor Digitale. Ca rezultat, materialele utilizate de drept într-unul din statele membre să poată fi folosit şi în celelalte.”


5 Lucrări ieşite din tiraj¹⁵

5.1 Premise – Raportul Intermediar al Subgrupului pentru Copyright

Raportul Intermediar din 16 Octombrie 2006 al Subgrupului pentru Copyright parte a Grupul de Experţi la Nivel Înalt din cadrul i2010 Biblioteci Digitale a concluzionat cu unanimitate că o soluţie este necesară pentru a facilita digitizarea şi punerea la dispoziţie a materialelor ieşite din tiraj de către biblioteci.

Definiţia lucrărilor ieşite din tiraj

Raportul Intermediar a căzut de acord în ceea ce priveşte lucrările ieşite din tiraj, care sunt definite a fi lucrările care nu sunt disponibile în comerţ, după cum a fost declarat de către deţinătorii drepturilor, indiferent de existenţa copiilor tangibile ale lucrării după cum se înţelege de la sine.

Soluţiile propuse – elementele cheie

Mai departe, Subgrupului pentru Copyright a căzut de acord asupra unei soluţii pentru a fi recomandată Comisiei Europene şi HGL (High Level Expert Group) la întâlnirea HGL din 17 Octombrie 2006.

Soluţia se baza pe patru elemente principale:

   1.     un model de licenţiere
   2.     stabilirea unei baze de date privind lucrările ieşite din tiraj
   3.     instituirea unui centru comun pentru permisivitatea drepturilor
   4.     stabilirea unei proceduri de permisivitate a drepturilor

5.2 Implementarea unei soluţii pentru lucrările ieşite din tiraj

La întâlnirea din 16 octombrie 2006, Subgrupul pentru Copyright a stabilit o echipă pentru a începe pregătirile de implementare a soluţiei propuse.

Odată cu acest raport, Subgrupul pentru Copyright furnizează primii paşi în implementarea soluţiilor pentru lucrările ieşite din tiraj în forma unui Model de Licenţă pentru digitizare şi diseminarea în cadrul bibliotecilor. Modelul de Licenţă este ataşat în Apendix I.


5.3 Modelul de licenţiere – Propunerea curentă

Scopul acestei licenţe

Subgrupul pentru Copyright ţinteşte identificarea şi elaborarea unei soluţii practice pentru specificarea nevoilor şi aşteptărilor bibliotecilor, care le-ar fi de ajutor în satisfacerea cererilor utilizatorilor pentru un acces adecvat la informaţie. Toţi reprezentanţii factorilor de răspundere implicaţi au concluzionat că acest lucru ar trebui făcut într-o manieră care să nu interfereze cu interesele deţinătorilor de copyright în a-şi comercializa lucrările.

Ca urmare a acestor cerinţe şi necesităţi curente specificate de biblioteci, modelul licenţei este în acest moment limitat pentru a permite bibliotecii să digitizeze şi să furnizeze acces utilizatorilor la materialele ieşite din tiraj prin intermediul unor reţele închise. Nu există limitări în ceea ce priveşte extinderea, dar bibliotecilor nu le este permis să furnizeze acces prin reţele deschise.

Modelul licenţei a fost proiectat şi pentru a fi adaptabil diferitelor regimuri legislative şi modelelor de administrare a drepturilor existente în cadrul statelor membre.

Conţinutul licenţei

Licenţa permite bibliotecii un drept non-exclusivist şi netransferabil pentru digitizarea şi funcţionarea prevederilor licenţei disponibile utilizatorilor în reţele închise. Deţinătorul drepturilor este îndreptăţit în a primi drepturi pecuniare, care ea sau el sunt îndreptăţiţi să le ceară. Autorul/editorul pertinent deţine copyrightul lucrării chiar şi în forma digitizată iar la un moment dat printre altele poate revoca licenţa în vederea recomercializării. Autorul/editorul poate cere informaţii de la bibliotecă privitor la gradul de utilizare a lucrării pentru a evalua mai bine potenţialul comercial. Dacă licenţiatorul cere retragerea din circuitul bibliotecii a oricărei părţi a lucrării iar materialul retras reprezintă mai mult de 10% dintr-un titlu, atunci biblioteca este îndreptăţită la o rambursare a costurilor.

Sub prevederile acestei licenţe, biblioteca poate digitiza, accesa versiunea digitizată, stoca într-o manieră sistematică pentru a facilita căutarea şi regăsirea, furnizarea accesului pentru utilizatorii autorizaţi prin intermediul reţelelor securizate şi reproducerea electronică sau în formă tipărită în scopul constituirii unei copii de siguranţă sau al conservării.

Printr-un acord separat cu deţinătorul drepturilor sau reprezentantul acestuia, biblioteca poate furniza acces online altor biblioteci la materialele digitizate pentru a le face disponibile în cadrul unor reţele închise utilizatorilor lor autorizaţi. De asemenea, biblioteca poate furniza acces online unei terţe părţi, precum o afacere sau o universitate prin intermediul unei licenţe separate.

Utilizatorului îi este permisă căutarea, vizualizarea, extragerea şi afişarea lucrării în format digital. Biblioteca poate cădea la un acord cu autorul sau editorul care deţine drepturile pentru a da posibilitatea utilizatorului să salveze şi să facă o singură copie a unor porţiuni de lucrare.

Utilizarea potenţială a modelului licenţei

Chiar dacă modelul licenţei este orientat în primul rând către biblioteci, poate fi utilizat şi de către arhive sau alţii care doresc sau au nevoie de un acord cu deţinătorii copyrightului asupra utilizării lucrărilor care au ieşit din tiraj, şi mai mult, definiţia adoptată pentru lucrările ieşite din tiraj permite ca scopul licenţei să fie unul generic şi asfel să nu fie limitată la materialele imprimate. De asemenea, poate fi adoptată şi de alte sectoare ale copyrightului.

În final, modelul licenţei a fost creionat privind şi utilizarea la nivel naţional, multinaţional precum şi la nivel European. Poate fi folosită de biblioteci şi deţinători individuali ai drepturilor, agenţii acestora şi alţi reprezentanţi incluzând organismele de gestiune colectivă precum Reproduction Rights Organisations (RRO).


5.4 Implementarea modelului de licenţă

Efectul modelului de licenţă depinde de implementarea sa. Acesta ar trebui diseminat şi supus atenţiei utilizatorilor potenţiali prin intermediul canalelor relevante ale statelor membre care ar trebui să includă: ministerele cu competenţă, bibliotecile naţionale şi organizaţiile bibliotecilor, asociaţiilor autorilor, asociaţiile editorilor şi RRO. Modelul licenţei ar trebui să fie disponibile prin intermediul portalurilor cu relevanţă şi a website-urilor la nivel naţional şi Comunitar incluzându-le pe cele ale Comisiei Europene, ministerele, asociaţiile deţinătorilor drepturilor, asociaţiile de bibliotecă şi organizaţiile de gestiune colectivă.

Mai mult, ar fi de dorit promovarea de către Comisia Europeană a adoptării modelului licenţei, postarea pe pagina principală şi încurajarea folosirii acesteia.

Măsurile pe care le-ar putea adopta Comisia

Comisia ar trebui să-şi folosească resursele de comunicare pentru a încuraja adoptarea modelului licenţei. Acest lucru ar include promovarea modelului licenţei prin intermediul conferinţelor cu reprezentanţii factorilor de decizie, fie că au participat direct sau nu la lucrările Subgrupului pentru Copyright pentru dezvoltarea acestuia. De asemenea, Comisia este sfătuită să cerceteze şi să publice cele mai bune practici de utilizare a modelului de licenţă.

În final, Subgrupul pentru Copyright punctează că nu există niciun mecanism de rezolvare a disputelor la nivelul Comisiei Europene. În acest context, Modelul de licenţă a fost îndreptat către WIPO, World Intellectual Property Organisation ca soluţie.

1Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor “i2010: Digital Libraries”, Bruxelles, 30.09.2005 COM (2005) 465 final.

2La întâlnire au fost prezenţi: Prof. Marco Ricolfi, Preşedintele Subgroupului, Claudia Dillman (Director al

Deutsches Filminstitut şi Preşedinte al Association des Cinématheques Européennes), Tarja Koskinen-Olsson

(Preşedinte onorific al IFRRO – International Federation of Reproduction Rights Organisations), Olav Stokkmo

(Secretar general al IFRRO), Anne Bergman-Tahon (Director al FEP – Federation of European Publishers, colaborator apropiat al d-lui Arne Bach Jürgen, Preşedinte al FEP; absent), Jean-François Debarnot (Director Juridic of

INA – Institut National de l’Audiovisuel, înlocuindu-l pe d-l Emmanuel Hoog, preşedinte al INA), Toby Bainton,

secretar al SCONUL şi Preşedinte al Grupului de Experţi pe probleme de copyright al EBLIDA, care a reprezentat-o pe d-na Lynne Brindley, Director Exectutiv al The British Library (scuzat), Myriam Diocaretz, Secretar general al Congresului European al Scriitorilor şi d-l Luis Ferrao (din partea Comisiei Europene).

3Contribuţiile la diferitele secţiuni au venit de la membrii Subgrupului pentru Copyright şi de la alţi contribuitori selectaţi de Subgrup identificaţi la debutul fiecărei secţiuni.

4Secţiunile 2 şi 3 reproduc cu mici variaţii şi adăugări conţinutul Secţiunilor corespunzătoare ale Raportului Intermediar. Secţiunile 4 şi 5 şi Anexa I se construiesc în baza Secţiunilor corespondente din Raportul Interimar pentru a accentua propunerile privitoare la lucrările orfane şiu cele ieşite din tipar fiind incluse şi instrumentele de implementare

5(2006/585/EC) în OJ 236 din 31.08.2006, p. 28

6(2006/C 297/01) în OJ din 07.12.2006, p. 1

7Acestea includ TRIPs, Convenţia de la Berna, WCT şi WPPT precum şi Articolul 17 a Chartei Europene a Drepturilor Fundamentale, art. 6(1) şi art. 10 a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi art. 1 a Protcolului acestuia, art. 6 a Tratatului UE, art. 27 a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi art. 15 a Convenţiei Internaţionale asupra drepturilor Economice, Sociale şi Culturale din 1966.

8În particular unii membri ai Subgrupului pentru Copyright au sugerat ca propunerile să ia în calcul utilizarea la nivel naţional pentru fiecare stat membru al UE.

9Această secţiune se bazează pe draftul original pregătit de Anne Bergman-Tahon şi Toby Bainton.

10Directiva 2001/29/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 Mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte privind copyrightul şi a drepturilor conexe în societatea informaţională, în OJ L 167 din 22 Iunie 2001, p. 10.

11Această secţiune se bazează pe draftul pregătit de către Tarja Koskinen-Olsson (conducătorul echipei) pe baza contribuţiilor şi comentariilor la dezbatere de la Lynne Brindley şi Toby Bainton, J.F. Debarnot, Claudia Dillmann şi Olav Stokkmo.

12Institutul pentru Legislaţia Informaţiei din Amsterdam.

13 STM [International Association of Scientific, Technical & Medical Publishers(27 decembrie 2006) şi ENPA (European Newspaper Publishers Association, 12/13 iunie 2006)].

14Poziţia STM, secondată de BL.

15Această secţiune se bazează pe draftul pregătit iniţial de Olav Stokkmo (conducătorul echipei) pe baza contribuţiilor şi a discuţiilor cu Toby Bainton, precum şi din partea lui Lynne Brindley, Tarja Koskinen-Olsson, Myriam Diocaretz şi Anne Bergman-Tahon. În lucrarea privind Modelul Licenţei, grupul a luat în considerare şi expertiza lui Fraziska Schulze, Secretar adjunct general şi consilier juridic al IFRRO.