Potrivit celor mai mulţi istorici şi cercetători, Biblioteca Naţională a României îşi regăseşte originile într-una dintre cele mai vechi şi reprezentative biblioteci din România - Biblioteca Colegiului Sf. Sava din Bucureşti. Biblioteca Colegiului Sf. Sava şi-a deschis colecţiile către publicul larg în 1838, atunci când aproape 1000 de volume de carte franţuzească au fost catalogate.După Unirea din 1859, Biblioteca Colegiului Sf. Sava a obţinut statutul de bibliotecă naţională, primind alternativ denumirea de Bibliotecă Naţională şi Bibliotecă Centrală. În anul 1864, prin legea Reglementarilor publice, este numită Biblioteca Centrală a Statului, denumire şi statut păstrate până în anul 1901 când este desfiinţată iar colecţiile ei transferate Bibliotecii Academiei Române care primeşte statutul de bibliotecă naţională. Pentru perioada aceasta doar o singură funcţie naţională poate fi considerată relevantă pentru bibliotecă şi anume funcţia patrimonială. În anul 1955, fondul de carte revine noii biblioteci înfiinţate, Biblioteca Centrala de Stat, principala bibliotecă publică din România.
Catalog: :8991/F