Pe 21 Mai s-a desfășurat un atelier de lucru care a avut scopul de a explora posibilitățile de liberalizare a accesului la arhive. Organizatorii au fost Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, Arhivele României și Fundația Konrad Adenauer. Moderatorul acestui atelier a fost Adrian Cioflâncă, Director de departament în cadrul IICCMER.
Două perspective au vizat această întâlnire: perspectiva responsabililor și perspectiva cercetătorului. {sharethis}
Dorin Dobrincu, Directorul Arhivelor Naționale ale României, a punctat cadrul legislativ prin care fondurile arhivistice sunt gestionate de responsabili. Arhivele Naționale au fost în vizorul cercetării mai mult după anii 2000.
Arhivele în anii 50 au evoluat după un model de import sovietic. În anii 60 a apărut o lege a secretului de stat. În 1974, s-a creat un așa-zis fond de arhive speciale. În 1981 au fost incluse și alte fonduri în Arhivele Naționale.
Arhivele erau conduse de generali din Ministerul de Interne. Renunțarea la Arhivele Speciale s-a produs în timp. În anul 1996 s-a dat Legea Arhivelor Naționale și nu a arhivelor în general.
În ceea ce privește cercetarea până la limita anilor 2000, doar cercetătorii străini cu foarte mare greutate aveau acces. Pe alocuri au fost proteste publice ale cercetătorilor străini (vezi cazul semnalat în presă în anul 2005).
Legea 182 din 2002, a accesului la documentele clasificate au crescut nivelul restricțiilor de acces. În anii 2000, au fost inițiate ale discuții privind arhivele. Odată cu formarea Comisiei Prezidențiale s-au pus din nou probleme privind deschiderea arhivelor de toate tipurile dar în special arhivele naționale.
Exista încă probleme de inventariere a unor fonduri preluate de la anumite instituții ale fostului regim.
Ca o sumă rotundă, Arhivele Naționale au contribuit la cercetările a peste 13.000 de cercetători. Directorul remarcă totuși un tip de conservatorism în structura arborescentă instituțională a arhivelor, conservatorism care vine din practica cutumiară de la nivel local.
Există un proiect nou al arhivelor care ar mijloci accesul la arhive. De reținut este aspectul că acestea să fie considerate un bun public.
Dragoș Petrescu, Președintele Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a detaliat activitatea instituției pe care o reprezintă pe patru direcții mari:
1 Cadrul legal
2. Atribuții
3. Limitări conjuncturale și
4. Problema surselor alocate și a celor disponibile.
Cadrul legal
Doleanțele cercetătorilor: modul de acces (reclamat spre o mai mare deschidere) în angrenaj cu protejarea vieții private,(reclamat prin prevederile legale de mediul instituțional existent) toate acestea sunt aspecte puse într-o balanță fragilă.
Atribuții:
Au fost prezentate problemele de personal cu care CNSAS se confruntă. Un aspect de reținut este faptul că proprii cercetători, care la rândul lor deservesc cercetătorii, din cauza variatelor activități de suport, micșorează astfel din timpul propriilor activități orientate spre deconspirare.
Limitări conjuncturale:
Legea 221, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989: prin efecte este o lege care sugruma din timpul de cercetare al angajaților CNSAS. Neputința de a angaja personal este un alt factor care alterează calitatea exercițiului. Pentru a onora cererile cercetătorilor există 6 stații de digitizare dar cu aparate foto.
Trecerea prin procesul de acreditare pentru cercetarea arhivei este un alt factor de temporizare care dă naștere la frustrări.
Problema surselor reprezintă o problemă pentru explicarea cauzală a regimului comunist. Probleme în contra procesului de deconspirare prin motivarea valorii operei unuia sau altei figuri publice care trebuie protejată.
Luminita Giurgiu, expert în cadrul Serviciului Istoric al Armatei
Căteva repere:
Arhivele Militare s-au constituit în 1920 ca centru de arhivă de război.
UM 024 05 din Pitești - este un depozit de arhivă istorică.
În 1973 a fost înființat Institutul de Istorie Militară. Un amănunt interesant este că după modelul italian se creează depozite temporare de arhivă.
Accesul se face prin respectarea reglementărilor Legii Arhivelor peste care se adaugă o serie de reglementări interne. După 1990 încep să apară primele solicitări pentru studierea Campaniei din Est (Cel De-al Doilea Război Mondial), apoi este solicitat ca ordin de importanță accesul la documentele ce privesc Holocaustul. Această parte din fonduri este la liber pentru studiu. A fost menționată și colaborarea cu Institutul pentru Studierea Holocaustului din Statele Unite ale Americii ca un catalizator al mijlocirii accesului la actele mai sus menționate.
Accesul la arhivele fostului Comitet Central a fost adus în dezbatere. Pur și simplu au fost adunate din CC toate actele, documentele și alte materiale care au părut a avea relevanță la momentul devalizării sediului. Acum Arhivele CC au fost predate Arhivelor Naționale cu mulțumiri directorului acestei instituții.
După 1990 s-au inițiat o serie de acte reparatorii precum recunoașterea dreptului de veteran și recalcularea unor drepturi. Drepturile celor care au făcut parte din Armata Maghiară din Teritoriile Cedate a fost unul din exemplele aduse audienței.
Recalcularea pensiilor militare în regim civil s-a adăugat activității amânând activitatea științifică proprie.
Apariția legilor privind clasificarea documentelor - se face după legea din 2002 ceea ce induce probleme privind o serie de acte care poartă note strict secret (dat exemplul unui extras de ziar care dintr-un exces de zel a fost clasat ca strict secret). Pentru a facilita accesul, s-a procedat la declasificarea unor acte acolo unde s-a crezut de cuviință și util cercetătorilor printr-un H.G. S-a aprobat astfel declasificarea documentelor de dinainte de 1972 cu excepții prin Hotărâre de Guvern aprobată. Acțiunea a fost stopată de recalcularea pensiilor militare aducând astfel noi întârzieri privind consolidarea efortului de cercetare propriu.
Stelian Obiziuc - directorul Arhivei Diplomatice a Ministerului Afacerilor Externe
A deschis propria intervenție prin analiza a ceea ce con-locutorii au punctat ca aspecte ce privesc accesul. Acesta a afirmat că „asistăm la o mini revoluție de catifea” în ceea ce privește accesul fondurile arhivelor românești.
Instituțiile prezente „sunt ca niște cetăți” în care cutumele primează.
Arhiva Diplomatică are aproape 8500 metri liniari la Palatul Victoria dar sunt restricții de acces din cauza cerințelor de securitate ale instituției gazdă. Problema este conducerea după normele Legii Arhivelor, care nu detaliază tipurile de acte inducând confuzii și perpetuând cutume ce promovează ocluziunea.
Câteva zeci de inventare sunt electronice, dar cea mai mare problema pe care o reclamă această arhivă cu totul și cu totul specială este un sediu adecvat.
În anii 50 o parte din documente au fost luate de Securitate și prin jocul istoriei se regăsesc și în Fondul CNSAS. În 1917 s-au pierdut o mulțime de documente datorită ocupației rusești de la Iași – o festă a istoriei care ne privează de multe amănunte care ne-ar fi fost utile.
Accentul a fost pus din nou pe necesitatea uniformizării și armonizării legislației.
Dezbatere
Dorin Dobrincu a adus detalii suplimentare asupra legii arhivelor.
După 2007 s-a interpretat legea cât mai deschis posibil – Art. 22 pune prevederi restrictive care lasă loc la interpretări. Au mai fost aduse în discuție și temerile funcționarilor publici privind o liberalizare a accesului.
Proiectul de lege din 2007 nu a trecut prin Parlament. Exista o propunere a Comisiei pentru Cultura care reia proiectul într-o forma îmbunătățită.
Există în derulare proiectul unui Sistem Informatic Integrat pentru Arhivele Naționale cu finanțare din Fondurile Structurale.
Directorul CNSAS: primează activitatea de deconspirare chiar dacă presiunile puse spre a sprijini cercetătorii se intensifică în ciuda mijloacelor modeste.
Am aflat faptul că există o revista numită Securitatea, care indica modul în care „Securitatea” se percepea prin activitățile pe care le desfășura.
Se va continua cu digitizarea microfilmelor în limita resurselor limitate.
Am aflat că există Ghidul Arhivelor Militare online cu toate fondurile Arhivelor Militare.
Exista o arhiva de microfilme are a debutat în 1973 cu o continuitate până în zilele noastre.
Nu există mărturii orale. Există marturii scrise ale veteranilor de război.
Sediul Arhivelor Militare este în Drumul Taberei.
Sesiunea de dezbatere a fost una interesantă sub aspectul unei reale medieri între cercetătorii tineri reprezentați în sală și responsabilii instituțiilor cu care aceștia lucrează. M-am bucurat că în ciuda unor moment tensionate s-a realizat un act de deschidere și înțelegere reciprocă.
Ca încheiere pot spune că am reușit să iau pulsul comunității arhivelor din perspectiva fondurilor acestora ceea ce este foarte important pentru deschiderea instituțională dorită deopotrivă de public, cercetători și responsabili.
Ca o concluzie generală ar fi că este necesară modificare legislației fără de care nu se pot face pași reali către o deschidere și mai are a arhivelor. Sper din toată inima ca inițiativele colegilor din arhive să aibe sorți de izbândă la Parlament și să vedem aceast domeniul al breslei evoluând într-un cadru mai permisiv. {jcomments on}