europeana: primii pași
Proiectul Europeana este un proiect care are ca scop dezvoltarea unor servicii de accesare a patrimoniului cultural european digitizat. A apărut la inițiativa din 2005 a președinților Jaques Chirac, Aleksander Kwasniewski, Jose Luis Zapatero și a premierilor Gherhard Scroeder, Silvio Berlusconi și Ferenc Gyurcsany1.
În scrisoarea adresată Președintelui Comisiei Europene Jose Manuel Barroso, se motivează nevoia creării unei „biblioteci digitale europene” care să valorifice “diversitatea și bogăția din bibliotecile europene” în așa fel încât acest patrimoniu „să fie digitizat, disponibil online” pentru a-și „ocupa locul în viitoarele geografii ale cunoașterii”2.
Se recunoaște existența unor proiecte de digitizare a bibliotecilor europene, dar și fragmentarea și lipsa de unitate a acestor proiecte, fiind conștientizată nevoia de a crea o rețea care să susțină aceste eforturi, în încercarea de răspunde provocărilor viitorului.
Ca urmare a acestei solicitări, Jose Manuel Barroso răspunde în iulie 2005. Este de acord nu doar că un efort susținut în privința digitizări ar trebui demarat, dar consideră că acesta este vital pentru “construirea unei economii și societăți a cunoașterii”3.
Amintește că este de datoria fiecărui stat membru al Uniunii Europene să-și definească politicile culturale, conform propriilor strategii naționale, dar atrage atenția și asupra rolului sectorului privat în acest demers, dezvoltarea Internetului „indicându-ne potențialul economic pe care-l oferă exploatarea conținutului digitizat”.4
Tot în această scrisoare este delegată Viviane Reding să pregătească o comunicare în care să prezinte „riscurile și obstacolele care stau în calea folosirii colecțiilor digitale provenind din bilioteci și arhive din cadrul Uniunii Europene”5.
La final se precizează că această scrisoare va servi ca punct e plecare a unei dezbateri în cadrul Consiliului European. Chiar dacă în Concluziile Consiliului pe tema inițiativei i2010 - A European Information Society for growth and employment se recomandă „exploatarea oportunității de creștere economică și de creare de noi locuri de muncă prin promovarea unei economii digitale deschise și competitive”6, strict în privința proiectului Europeana un pas important a fost făcut odată cu publicarea Comunicării pe tema i2010: Biblioteci digitale, din septembrie 2005.
Se definesc trei direcții strategice de valorificare a tehnologiilor digitale: „1. accesibilitatea online, 2. digitizarea colecțiilor analogice și 3. păstrarea și stocarea pentru generațiile viitoare a materialului digital”7, punându-se accentul pe patrimoniul cultural și accesibilitatea informației științifice create digital8.
Digitizarea bibliotecilor și arhivelor este vitală pentru bunul mers al cercetării și al inovațiilor nu doar din domeniul științific, dar și cultural. Cantitatea și diversitatea materialelor existente în bibliotecile țărilor din Uniunea Europeană este absolut impresionantă: în 2001 numărul de carți și periodice se ridica la 2,533,893,8799. Se precizează că „principalele motive pentru digitizarea materialelor sunt creșterea accesibilității utilizatorilor, dar și garantarea supraviețuirii acestuia”10.
Sunt identificate provocările în realizarea proiectului comun de digitizare european la 4 nivele: financiar, organizațional, tehnic și legal11. În privința dificultăților legate de distribuirea online a materialelor digitizate, unul dintre cele mai mari impedimente a fost identificat ca fiind cel legat de drepturile de autor, doar operele aparținând domeniului public putând fiind accesate fără restricții de natură legală12.
În același document se atrage atenția asupra importanței dezvoltării unui plan de păstrare a materialului digital pe termen lung și a fragmentării inițiativelor de digitizare din diverse state membre, lipsa unei strategii comune fiind privită ca una dintre principalele probleme. Provocările care apar în cazul digitizării se regăsesc și în cazul păstrării materialului digital pe termen lung: apar provocări legate de resursele financiare necesare migrării conținutului, organizaționale în privința desemnării responsabilităților, tehnice privind eficientizarea și scăderea costurilor și legale în cazul recopierii materialului digital13.
Soluția experților, asumată de către cei din cadrul Comisiei Europene, în fața acestei situații complexe, constă în coordonarea la nivel european a digitizării patrimoniului cultural, cofinanțare prin dezvoltarea unor proiecte comune și dezvoltarea de noi inițiative sau întărirea celor vechi14.
Următoarea reacție oficială, la nivel european, legată de dezvoltarea strategiei de creștere a accesului la informații științifice și la biliotecile digitale apare în Februarie 2007. Nu doar conținutul biliotecilor, arhivelor, muzeelor sau galeriilor ar trebui să fie larg accesibil, dar și cel științific. Acest nouă precizare și direcție strategică apare din necesitatea de a crea o economie a cunoașterii: „Pentru a deveni o economie din ce în ce mai competitivă, bazată pe cunoaştere, Europa trebuie să amelioreze producţia de cunoştinţe prin cercetare, răspândirea acestora prin educaţie şi aplicarea lor prin inovaţie.”15
Tot în această comunicare se recunoaște tendința de deschidere a accesului la publicațiile științifice din ultimii ani și se ia în considerare Declarația privind accesul deschis la cunoaștere în științe și discipline umaniste de la Berlin din 200316 prin care se recomandă ca „[...]autorii să ofere accesul liber la contribuţiile lor ştiinţifice, precum şi posibilitatea de a le utiliza, cu condiţia respectării drepturilor de autor. În plus, o versiune completă a lucrării şi toate materialele suplimentare trebuie stocate în cel puţin o arhivă online.”17
Această inițiativă de a crește accesul liber la jurnalele științifice nu a fost lipsită de dezbateri, majoritatea contraargumentelor provenind din partea editorilor18 care atrag atenția asupra pericolului de a distorsiona piața prin astfel de intervenții. Ținând cont și de opinia acestui grup, se recunoaște totuși că principala problemă în acesarea literaturii de specialitate este una de ordin financiar, costul de acces la publicațiile digitale crescând de-a lungul timpului, îngreunându-se astfel accesul la informația științifică de calitate.19
Se ia cunoștință de evoluțiile la care asistăm, printre care se numără și apariția unor arhive diferite de cele clasice. Acestea conțin nu doar prezentarea în cadrul unor articole a concluziilor cercetării sau experimentelor, ci datele care rezultă în urma acestor cercetări, neprelucrate, în formă brută. Arhivele universităților, care conțin tezele de licență, masterat sau doctorat, sunt și ele o categorie relativ nouă, care nu mai poate fi ignorată din momentul în care devin și ele disponibile online, adesea fără o barieră comercială. În fine, se recunoaște unul din principalele riscuri legate de folosirea crescută a tehnologiilor digitale: păstrarea conținutului pe termen lung20. Din păcate nici în 2007, nici în prezent, nu există clar stabilite, acceptate și larg folosite „strategii clare de păstrare şi utilizare pe termen lung a informaţiilor ştiinţifice digitale”21.
Următoarele momente cheie, potrivit documentelor disponibile public, sunt prezentarea rezoluției i2010: towards a European digital library în Parlamentul European în august 2007 și înființarea Fundației Bibliotecii Digitale Europene în 8 Noiembrie 2007, fundație care are ca scop oferirea unui unic punct de acces către patrimoniul cultural digitizat al Europei22, viitorul portal Europeana.
Patrimoniul cultural european la un click distanță
Momentul când se stabilește rolul și funcțiile pe care trebuie să le îndeplinească Europeana este Septembrie 2008 prin Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu şi către Comitetul Economic şi Social European: Patrimoniul cultural al Europei la îndemână printr-un simplu clic Progresele în domeniul digitalizării, al accesibilității online a materialului cultural și al conservării digitale în UE23. În acest document Europeana este definit ca fiind un punct de acces către resursele digitizate din întreaga Europă, o „bibliotecă digitală europeană, în același timp arhivă și muzeu”24.
Unul dintre pericolele identificate în acest document este apariția unei „găuri negre” datorită legislației privind drepturile de autor și domeniul public. S-ar putea ajunge la situația în care multe opere anterioare anului 1900 să fie disponibile, pe când majoritatea celor din secolul XX sau XXI să rămână inaccesibile până în momentul în care vor trece în domeniul public25.
În cadrul comunicării se insistă din nou asupra patreneriatelor public-privat pentru găsirea de soluții pentru digitizarea patromoniului cultural. Dacă unele state (de ex. Olanda și Grecia) au investit fonduri de ordinul zecilor de milioane de Euro pentru digitizarea patrimoniului cultural26, iar altele au folosit fonduri europene în acest scop (de ex. Lituania și Finlanda), multe state aveau și continuă să aibă o strategie ambiguă și neclară. Primul site europeana.eu, de test, a fost lansat în Octombrie 2008 și a avut un asemenea succes încât a fost blocat de numărul prea mare de cereri, la un moment dat având loc 13 milioane de accesări pe oră27.
În noiembrie 2008 Consiliul Europei își prezintă concluziile cu privire la viitorul Europeana și la direcțiile stretegice care ar trebui urmate. Pentru a asigura o bună evoluție a proiectului și pentru a-i asigura o stabilitate pe termen lung, statele membre sunt invitate să încurajeze și să întrețină eforturile de digitizare și punere în comun a resurselor culturale sub formă digitală28.
Modificarea denumirii Fundației Biblitecii Digitale Europene în Fundația Europeana are loc în Haga, Olanda la data de 14 Octombrie 2010. Alături de modificarea denumirii au loc și o serie de amendamente la modul de funcționare a fundației29. Se precizează din nou că scopurile Europeana sunt “oferirea de acces la patrimoniul cultural și științific european; facilitarea acordurilor formale între Domenii asupra modului de cooperare în privința creării și sustenabilității unui portal comun; stimularea și facilitarea inițiativelor pentru punerea în comun a conținutului existent; sprijinirea și facilitarea digitizării patrimoniului cultural și științific european.”30 Odată cu acest document putem afirma că bazele instituționale ale Europeana au fost puse, restul documentelor care au fost emise de ulterior având mai degrabă un caracter reglementativ și de îndrumare, nu neapărat unul constituțional.
Păstrarea materialului digital în Europeana, provocările legale
Europeana lasă la îndemâna partenerilor proiectului grija păstrării obiectelor digitale, păstrându-și un rol de portal, țintând să devină locul privilegiat de explorare și descoperire a patrimoniului cultural european sub formă digitală. Se poate afirma că europeana.eu este o bază de date care adună cataloage din cele mai diverse GLAM (Galerii, Biblioteci - Libraries în eng., Arhive, Muzee), le modifică pentru a fi compatibile cu un model standardizat și apoi crează diverse interfețe prin care căutarea în aceste cataloage poate fi realizată de un public cât mai divers, de la simpli curioși din diverse colțuri ale lumii până la diverșii cercetători profesioniști din cele mai variate discipline. După propria descriere, Europeana are țelul „de a acumula conținut digitizat, de a standardiza informația care-l descrie, de a aplica tehnici de date încrucișate care să-l îmbogățească, și să promoveze identificatori permanenți care să ajute la localizarea pe termen lung.”31
Faptul că site-ul se concentrează pe partea de catalogare este o soluție necesară din punct de vedere tehnic, fiind nevoie de găsirea celui mai mic numitor comun între cataloage foarte eterogene, dar și o soluție pentru eludarea problemelor de ordin legal, drepturile de autor fiind o problemă tare spinoasă. Ar fi foarte complicat de împăcat legislația celor 27 de țări în așa fel încât Europeana să poată avea o copie a tututor obiectelor digitale la care trimite. După cum se poate observa din documentația realizată pentru crearea Calculatorului Domeniului Public, fiecare țară din Uniunea Europeană are parte de o legislație mai mult sau mai puțin complexă privind momentul în care o lucrare protejată de dreptul de autor intră în domeniul public32.
Se încearcă o armonizare a acestei legislații, dar după cum se demonstrează Christina Angelopoulos în articolul ei The Myth of European Term Harmonisation: 27 Public Domains for the 27 Member States33, e departe de a se ajunge la acest deziderat. Dacă Directiva 2006/116/EC a Parlamentului european încearcă să stabilească o regulă simplă, și anume: opera unui autor intră în domeniul public la 70 de ani după moartea acestuia, acest țel este greu de atins din cauza diverselor excepții de care e nevoie să se țină cont34.
Proiectul Calculatorul Domeniului Public35 este un instrument care încearcă să ofere un răspuns simplu întrebării “Este o operă în domeniul public?”. Apelând la experți juridici din fiecare țară membru a Uniunii Europene, s-a creat un sistem de calcul care oferă în urma selectării unor răspunsuri la întrebări precum “În ce fel de categorie intră opera (prima fixare pe un film, bază de date, transmisie directă, act artistic, fonogramă sau lucrare literară sau artistică)?”, „Ce tip de lucrare e?”, „Este o enciclopedie, dicționar sau colecție?”, „Ce fel de autor are (Anonim/pseudonim, Necunoscut, Persoană fizică, Entitate legală)?” răspunsul privind statutul legal al unei opere. Recomandarea generală de la nivelul Uniunii Europene, în încercarea de armonizare a diverselor legii din țările membre36, este ca termenul de protejare a drepturilor de autor să fie ridicat de la 50 de ani, cât fusese convenit inițial prin Convenția de la Berna37, la 70 de ani. Această modificare vine în dorința de a păstra spiritul legii inițiale, care spune că drepturile de autor ar trebui să fie păstrate timp de două generații după moartea autorului, dar cum speranța de viață a crescut, timpul necesar pentru a fi protejat acest drept trebuie să crească proporțional38.
Domeniul public și noile drepturi de autor
Răspunsul Europeana la această problemă a fost publicarea în Aprilie 2010 a unei Carte a Domeniului Public. Cele trei principii care sunt considerate a sta la baza unui domeniu public sănătos sunt următoarele trei:
- protecția oferită de dreptul de autor este temporară;
- ce este în domeniu public, trebuie să rămână în domeniul public;
- utilizatorul de drept al unei copii digitale a unei lucrări din domeniul public ar trebui să fie liber să o (re)folosească, să o copieze și să o modifice39
Se afirmă clar că scopul Europeana este acela de a ușura accesul la operele din domeniul public, în scopul încurajării inovației40. Datoria de a identifica și a face accesibile aceste opere revine instituțiilor de memorie, cele care păstrează operele în custodie41. Se recunoaște provocarea pe care o înfruntă aceste instituții, aceea de a se trezi peste noapte într-o nouă postură: de la cea de gardieni a unor colecții analogice, la cea de distribuitori de servicii digitale42. Chiar dacă parteneriatele public-privat par a fi o soluție, acestea ar trebui întocmite fără a se pierde din vedere obligațiile față de marele public, cea mai importantă fiind accea de a oferi acces neîngrădit la operele din domeniul public. Tot ceea ce face parte din domeniul public în formă analogică trebuie să rămână disponibil fără restricții și în formă digitală43.
Problema drepturilor de autor a făcut ca acordurile juridice să se refere preponderent la drepturile legale asupra datelor de catalog. Europeana nu are ca scop găzduirea sau păstrarea pe propriile servere a obiectelor digitale, ci doar a datelor de catalog armonizate conform unui model comun. Dacă o instituție dorește să devină partener în rețeaua Europeana, se semenază un acord de schimb de date (Europeana Data Exchange Agreement44) prin care se specifică ce drepturi are fiecare parte, atât Europeana cât și noul partener. Se specifică foarte clar că „Europeana nu are altă intenția decât de a introduce în baza sa de date doar date de catalog și imagini cu rol de previzualizare”45. Pe lângă trimiterea la licențierea de tip CC0 1.046, o variantă de drepturi de autor de tip Creative Commons, se face trimiterea la modelul standard de encodare a datelor de catalog47. Cele două trimiteri au o importanță aparte și vom detalia mai jos ce reprezintă fiecare.
Creative Commons (CC) sunt o serie de licențe care oferă unele drepturi de folosință a operelor protejate de drepturile de autor. Foarte pe scurt, în loc de licențele copyright prin care “toate drepturile sunt rezervate”, prin licențele de tip CC “unele drepturi sunt rezervate”. Istoria licențelor CC începe în 2001, prin înființarea fundației cu același nume. În 2002, apare prima formă a licenței, inspirată de licența GNU GPL 48creată de Richard Stallman în cadrul Free Software Foundation. Acest tip de licență a fost generat de nevoia unor programatori care, în anii 1980, și-au dorit să pună la dispoziția altor colegi sau a utilizatorilor obișnuiți programe de calculator gratuite, dar și posibilitatea de a le modifica și redistribui. Conflictul dintre Richard Stallman și James Gosling, l-a determinat pe primul să-și protejeze legal munca în așa fel încât pe viitor să nu se repete situația în care se trezise el. Conflictul a fost generat de un program creat de Stallman, inițial distribuit gratuit, neprotejat de nici o licență. Ulterior o formă modificată de James Gosling a acestui program a fost preluată de către o companie care a interzis, cu ajutorul drepturilor de autor, modificarea și distribuirea, în mod gratuit, a versiunilor anterioare a programului49.
Licența GNU GPL inițiată de programatori a reprezentat o revoluție care are efecte profunde chiar și azi. Să nu uităm că anii 1980 au fost anii în care au fost puse bazele monopolului Microsoft, monopol protejat în mare parte de drepturi de autor. Crearea și distribuirea de software gratuit/deschis era văzut ca fiind mai degrabă un hobby inofensiv al programatorilor. Diversele variante de Linux care au apărut de-a lungul timpului au avut o cotă de piață relativ scăzută în rândul utilizatorilor obișnuiți, cu toate că mare parte din servere50 sau supercomputere folosesc sisteme de operare cu sursă deschisă. Dacă GNU GPL definește software-ului ca fiind liber, nu gratis51, mișcarea „open source” dorește să elimine această confuzie introdusă de cuvântul „free”.
Din dorința de a avea mai mult succes în promovarea mișcării în rândul companiilor, au fost oarecum puse în umbră valorile care stăteau la baza mișcării. Reacția lui Richard Stallman a fost una vehementă, de respingere a acestei noi interpretări a filosofiei sale52. Totuși, în prezent sintagma “open source” este mult mai des folosită decât cea de “free software”53.
Tabel comparativ între iterațiile expresiilor „open source” și „free software” în cărțile digitizate de Google
Există mai multe tipuri de licență CC în funcție de câte drepturi dorește să-și păstreze autorul. Cea mai permisivă dintre toate este cea care permite modificarea operei inițiale și comercializarea acesteia. Cea care păstrează majoritatea drepturilor pentru autor, fără a fi însă identică cu drepturile de autor clasice, este cea care permite doar distribuirea operei, fără a rezulta un profit comercial din această distribuire. În funcție de răspunsurile alese la întrebările “Este permisă modificarea operei?” - cu variantele de răspuns Da, Nu, Da, doar prin distribuirea în aceleași condiții și “Este permisă folosirea operei în scopuri comerciale?” - cu variantele Da și Nu, se pot alege 6 astfel de tipuri de licențe CC54.
Pe scurt, aceste două mișcări, free software si open source, au stat la baza creării licențelor Creative Commons folosite în prezent de Europeana. Mișcarea open source a devenit una larg acceptată, unele dintre exemplele cele mai vizibile în ziua de azi fiind sistemul de operare Android, dezvoltat de Google sau sistemul de operare pentru calculatoare Ubuntu. În ambele cazuri codul este scris de programatori, dar este oferit spre modificare și redistribuire tuturor celor interesați. Acest tip de abordare are efecte secundare care se văd și în intenția Europeana de a promova accesul deschis sau datele deschise și interconectabile (Linked Open Data55).
Unul dintre creatorii specificațiilor tehnice care stau la baza a tot ceea ce este internetul în ziua de azi, al protocolul http://, Sir Tim Berners Lee, este profund îngrijorat de apariția așa numitelor „grădini îngrădite” (walled gardens)56 și militează pentru adoptarea cât mai urgentă a principiilor Linked Open Data57. Suntem pe deplin de accord cu principiile enunțate de el și promovate de Europeana și considerăm că este esențială munca de deschidere a bibliotecilor, a muzeelor, a arhivelor înspre marele public, cu atât mai mult cu cât tehnologia actuală permite acest lucru cu investiții relativ reduse.
Din această perspectivă trebuie să precizăm cu dezamăgire că România este unul dintre statele care nu a înregistrat un progres remarcabil în privinţa digitizării patrimoniului cultural. La momentul lansării, în 2008, România, alături de Austria, Belgia, Ungaria și Portugalia, contribuia cu doar 0,5% din totalul celor 2 milioane de obiecte digitale disponibile58. Într-o statistică cu privire la procentul de obiecte digitale introdus de fiecare țară membru de la sfrâșitul lunii Iulie 2009, Franța era în acel moment cea mai bine reprezentată, aproape jumătate din obiectele accesibile provenind din muzeele și biliotecile franceze, urmată de Germania cu 15,4% și Olanda cu 8%. România avea o contribuție de doar 0,3%59.
În recomandarea din Noiembrie 2011, se face o nouă evaluare a obiectelor digitale disponibile din fiecare țară membru și recomandări privind cantitatea acestora depuse în Europeana până în 2015. România este prezentă cu doar 35,852 de obiecte, din ținta propusă de 789,000 până în 201560. Comparativ Austria are 282,032 din 600,000, Belgia 338,098 din 759.000, Ungaria 115,621 din 417,000, iar Portugalia 28,808 din 528,000. Este necesară o analiza cât mai detaliată a acestui fenomen și încercarea de găsire a unor soluții. Nu este decât în detrimentul culturii române să participe atât de puțin la acest remarcabil demers și putem risca pe viitor nu doar o desincronizare de la modernizarea și valorizarea patrimoniului cultural în context european, dar și ratarea participării ca egali la definirea unor standarde care vor defini direcțiile de dezvoltare pe termen lung.
1Letter suggesting a virtual European library – from six EU leaders to the Commission, Aprilie 2005, , p.3, accesat în 30 Ianuarie 2013.
2Op. Cit., p. 2
3The Commission Reply – July 2005 (French only) to Letter suggesting a virtual European library – from six EU leaders to the Commission, Aprilie 2005, , accesat în 30 Ianuarie 2013.
4Ibidem.
5Ibidem.
6i2010 - A European Information Society for growth and employment, Noiembrie 2005, , p. 2, accesat în 30 Ianuarie 2013.
7Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions - i2010 : digital libraries {SEC(2005) 1194} {SEC(2005) 1195}, Septembrie 2005, p. 3, , accesat în 30 Ianuarie 2013.
8Op. cit., p. 4
9International library statistics: Trends and Commentary based on the Libecon data, D. Fuegi and M. Jennings, 2004, p. 25, , accesat la 30 Ianuarie 2013.
10Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions - i2010 : digital libraries {SEC(2005) 1194} {SEC(2005) 1195}, Septembrie 2005, p. 5, , accesat în 30 Ianuarie 2013.
11Op. cit., p.5-6.
12Op. cit., p. 7.
13Op. cit., p. 7-8.
14Op. cit., p. 9
15Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu şi către Comitetul Economic şi Social European, privind informaţiile ştiinţifice în era digitală: acces, diseminare şi păstrare {SEC(2007)181}, februarie 2007, p. 2, , accesat în 31 Ianuarie 2013.
16Berlin Declaration on Open Access to Knowledge in the Sciences and Humanities, 22 October 2003,
17„A complete version of the work and all supplemental materials, including a copy of the permission as stated above, in an appropriate standard electronic format is deposited (and thus published) in at least one online repository using suitable technical standards (such as the Open Archive definitions) that is supported and maintained by an academic institution, scholarly society, government agency, or other well established organization that seeks to enable open access, unrestricted distribution, inter operability, and long-term archiving.”, în Op. cit., p. 2
18„Nu există probleme de acces. Accesul la informaţiile ştiinţifice nu a fost niciodată mai bun decât acum. Publicarea costă. Editorii adaugă o valoare considerabilă procesului de cercetare, garantând calitatea articolelor de revistă în modul cel mai eficient cu putinţă. Piaţa publicaţiilor este deosebit de competitivă şi nu necesită o intervenţie publică. O intervenţie prost concepută ar putea conduce la o „implozie” a sistemului actual, fără a oferi o alternativă clară şi viabilă.” în „Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu şi către Comitetul Economic şi Social European, privind informaţiile ştiinţifice în era digitală: acces, diseminare şi păstrare {SEC(2007)181}, februarie 2007, p. 4, , accesat în 31 ianuarie 2013.
19„În ultimii douăzeci de ani, preţurile abonamentelor la reviste au depăşit, în medie, nivelul inflaţiei (conform unui studiu, au depăşit cu 4,5% nivelul anual al inflaţiei), existând, în acelaşi timp, diferenţe considerabile în funcţie de discipline şi reviste. Acest lucru a provocat o presiune financiară asupra bibliotecilor finanţate din bugetul public, principalii lor clienţi, iar în anumite cazuri s-a ajuns la anularea abonamentelor.”, Op. cit., p. 6
20„Păstrarea pe termen lung a materialului digital este o problemă fundamentală pentru societatea informaţională, care se caracterizează printr-o ofertă de informaţii din ce în ce mai dinamică şi în creştere exponenţială. Informaţiile digitale sunt instabile, ca urmare a progresului rapid în materie de hardware şi software şi a duratei limitate de viaţă a dispozitivelor de stocare. Se impune păstrarea informaţiilor pentru a permite citirea şi utilizarea lor pe viitor.”, Op. cit., p. 7
21Op. cit., p. 21
22„Creation of the European Digital Library Foundation which formalises the agreement of European archives, museums, audiovisual archives and libraries to work together and to provide a common access point to Europe's cultural heritage online.” Digital Librarie Initiative: Timeline of development, http://ec.europa.eu/information_society/activities/digital_libraries/timeline/index_en.htm, accesat în 31 Ianuarie 2013.
23„Prezenta comunicare descrie progresele înregistrate în direcția creării unei biblioteci digitale europene, precum și acțiunile întreprinse de statele membre în vederea soluționării problemelor organizatorice, financiare, tehnice și juridice, cu rol esențial în facilitarea accesibilității materialului cultural pe internet.”, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu şi către Comitetul Economic şi Social European: Patrimoniul cultural al Europei la îndemână printr-un simplu clic Progresele în domeniul digitalizării, al accesibilității online a materialului cultural și al conservării digitale în UE, p. 2, , accesat în 31 Ianuarie 2013.
24Op. cit., p. 3
25Op. cit., p. 4
26„În perioada 2003-2007, Grecia a sprijinit 180 de proiecte de digitalizare pentru muzee, biblioteci și arhive, finanțare totalizând 100 de milioane de euro. Se prevede o sumă similară destinată digitalizării în cadrul strategiei digitale naționale a Greciei pentru 2008-2013.Țările de Jos au alocat 90 de milioane de euro pentru digitalizarea arhivelor audiovizuale pentru perioada 2007-2014.”, Op. cit., p. 6
27Europeana website overwhelmed on its first day by interest of millions of users, http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-08-733_en.htm, accesat în 31 Ianuarie 2013.
28Concluziile Consiliului din 20 noiembrie 2008 privind biblioteca digitală europeană EUROPEANA (2008/C 319/07), p. 2, , accesat în 4 Februarie 2013.
29Deed of Amendment to Articles of Association of the foundation Stichting European Digital Library (to be renamed: Stichting Europeana), , accesat în 4 Februarie 2013.
30Op. cit., p. 2
31„Europeana's aim is to accumulate digitised content, standardise the data that describes it, apply linked data techniques to enrich it, and promote persistent identifiers to locate it in the long-term.” Provide data, , accesat în 4 Februarie 2013.
32Schema proceselor de decizie cu privire la calcularea momentului în care o operă intră în domeniul public: , accesat în 4 Februarie 2013.
33C. Angelopoulos, The Myth of European Term Harmonisation – 27 Public Domains for 27 Member States in IIC: International Review of Intellectual Property and Competition Law (2012) Vol. 43, No.5, p. 567-594, disponibil la , accesat în 4 februarie 2013
34„The result, as the assortment of questions comprising the button-based version of Public Domain Calculators and the elaborate underlying flowcharts illustrate, is a confusing entanglement of rules and exceptions that make the confident calculation of the term of protection surprisingly difficult.”, Op. cit., p. 3
35Disponibil la: , accesat în 4 februarie 2013
36„There are consequently differences between the national laws governing the terms of protection of copyright and related rights, which are liable to impede the free movement of goods and freedom to provide services and to distort competition in the common market. Therefore, with a view to the smooth operation of the internal market, the laws of the Member States should be harmonised so as to make terms of protection identical throughout the Community.”, Directive 2006/116/EC of The European Parliament and of The Council of 12 December 2006 on the term of protection of copyright and certain related rights, p. 2, , accesat în 4 februarie 2013
37„Articol 7. (1) Durata protecţiei acordate prin prezenta convenţie cuprinde durata vieţii autorului şi 50 de ani după moartea sa.”, Convenţie din 09/09/1886 (Convenţie din 1886), Convenţie de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice din 9 septembrie 1886*) completată la Paris la 4 mai 1896, revizuită la Berlin la 13 noiembrie 1908, completată la Berna la 20 martie 1914, revizuită la Roma la 2 iunie 1928, revizuită la Bruxelles la 26 iunie 1948, revizuită la Stockholm la 14 iulie 1967 şi la Paris la 24 iulie 1971 şi modificată la 28 septembrie 1979, disponibilă la , accesat în 4 februarie 2013
38„The minimum term of protection laid down by the Berne Convention, namely the life of the author and 50 years after his death, was intended to provide protection for the author and the first two generations of his descendants. The average lifespan in the Community has grown longer, to the point where this term is no longer sufficient to cover two generations.”, Directive 2006/116/EC of The European Parliament and of The Council of 12 December 2006 on the term of protection of copyright and certain related rights, p. 2, , accesat în 4 februarie 2013
39The Europeana Public Domain Charter, p. 2, disponibil la , accesat în 4 februarie 2013.
40„Our essential aim is to make Europe’s Public Domain cultural and scientific heritage freely accessible to citizens in digital form to encourage the development of knowledge and stimulate creative enterprise and innovation.”, Op. cit., p. 2
41„[...]not-for-profit memory organisations should take upon themselves a special role in the effective labelling and preserving of Public Domain works. As part of this role they need to ensure that works in the Public Domain are accessible to all of society, by making them available as widely as possible.”,Op. cit., p. 4
42„At the same time the transformation from guardians of analogue collections to providers of digital services places enormous challenges on these organisations.”, Op. cit., p. 4
43„Works that are in the Public Domain in analogue form must remain freely available in digital form and digitisation of such works must lead to increased access by the public instead of new restrictions.”, Op. cit., p. 4
44Europeana Data Exchange Agreement, disponibil la: , accesat în de 5 martie 2013.
45„Europeana has no intention to include any data in its database other than such metadata and previews; Europeana Data Exchange Agreement, p. 2, disponibil la: , accesat în 4 februarie 2013.
46„Prin acest accord, se renunță la drepturile de autor în favoarea domeniului public. Se permite copierea, modificarea, distribuirea și publicarea operei, chiar și în scopuri comerciale.” CC0 1.0 Universal (CC0 1.0), Public Domain Dedication, disponibil la: , accesat la 6 februarie 2013
47Op. cit., p. 3
48GNU GPL este acronimul de la GNU General Public License. GNU este un acronim recursiv care provine de la GNU is Not Unix. Unix este un sistem de operare creat în cadrul AT&T în 1969, având în prezent o listă lungă de urmași, printre care sistemul de operare Mac OS X sau FreeBSD.
49„To prevent free code from being proprietarized in this manner in the future, Stallman invented the GPL.”, The History of the GPL disponibil la: , accesat în 6 Februarie 2013.
50Apache deține peste 50 % din piață serverelor. Lansat în Aprilie 1995, a ajuns să dețină 41% din piață în Decembrie 1996. După o creștere fulminantă, vârful atins fiind în Octombrie 2005, cu 71 % din piață, a reușit să rămână constatnt în fața următorului competitor, Microsoft. February 2013 Web Server Survey, disponibil la: , accesat în 6 Februarie 2013.
51„Thus, “free software” is a matter of liberty, not price. To understand the concept, you should think of “free” as in “free speech,” not as in “free beer”.” What is free software?, disponibil la: , accesat în 6 Februarie 2013.
52„The two terms describe almost the same category of software, but they stand for views based on fundamentally different values. Open source is a development methodology; free software is a social movement. For the free software movement, free software is an ethical imperative, essential respect for the users' freedom. By contrast, the philosophy of open source considers issues in terms of how to make software “better”—in a practical sense only. It says that nonfree software is an inferior solution to the practical problem at hand. For the free software movement, however, nonfree software is a social problem, and the solution is to stop using it and move to free software.”, Richard Stallman, “Viewpoint: Why "open source" misses the point of free software.” în Commun. ACM 52, 6 (June 2009), 31-33. DOI=10.1145/1516046.1516058 , disponibil și la: , accesat în 6 Februarie 2013.
53Disponibil la: , accesat în 6 Februarie 2013
54Pentru o formă interactivă de alegere a tipului de licență CC, se poate accesa siteul: , accesat în 5 Martie 2013/
55Pentru o prezentare a ce înseamnă Linked Open Data și relevanța sa pentru Europeana, vă recomandăm vizionarea filmului de prezentare Linked Open Data - What is it?, disponibil la , accesat în 5 Martie 2013.
56Unul dintre exemplele cele mai celebre de „grădină îngrădită” este Facebook, rețeaua socială care are în momentul de față în jur de 1 miliard de utilizatori. Facebook nu permite accesul la rețea decât celor care își crează un cont de utilizator. Spre deosebire de Facebook, Google permite utilizarea serviciilor sale de căutare, de exemplu, oricărui utilizator, fără nici o restricție.
57„Aşadar, datele interconectate -- au un impact uriaş. [...] Există date în fiecare aspect al vieţii noastre, fiecare aspect al muncii şi plăcerii, şi nu este vorba numai despre numărul de locuri din care provin datele, este vorba despre a le conecta împreună. Şi atunci când conectezi datele împreună, obţii putere într-un fel care nu se întâmplă numai cu webul, cu documentele.”, Tim Berners-Lee on the next Web, , accesat în 5 Martie 2013.
58EUROPEANA – Europe's Digital Library: Frequently Asked Questions, 20.11.2008, , accesat în 31 Ianuarie 2013.
59Commission Staff Working Document accompanying the Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions on Europeana - next steps, 28.8.2009, p. 5, , accesat în 4 Februarie 2013.
60Indicative targets for minimum content contribution to Europeana per Member State, , accesat în 31 Ianuarie 2013.