În anul 2007 a apărut versiunea 3.0 a licențelor libere Creative Commons. Creșterea adoptării licențelor CC este legată de nevoia celor care emit sau crează acte și/sau opere a le distribui granular. De fapt, utilizarea unei licențe Creative Commons este una legată de responsabilitatea asupra conținutului. Această repsonsabilitate este strâns legată de înțelegerea mediului electronic în care aceste resurse își vor produce efectele juridice.
Iată acum, la șase ani distanță avem o nouă versiune a licențelor care a dorit satisfacerea a cât mai multor scenarii posibile de utilizare. Citând din articolul scris de Diane Peters în urma Summitului Global al CC din 2011 (Varșovia) țintele la acel moment erau:
[...]
„
- Internaționalizarea - poziționarea licențelor noastre pentru a ne asigura că sunt bine primite, ușor de înțeles și ușor de adoptat în întreaga lume;
- Interoperabilitatea - mărirea interoperabilității între licențele CC și alte licențe pentru a reduce fricțiunile între utilizatori (commons), pentru a promova standarde și pentru a stimula proliferarea licențelor;
- Trăinicia - anticiparea noilor oportunități dinamice și de natură legală care permite noii suite de licențe să reziste în viitor;
- Date/PSI/Știință/Educație - recunoașterea și eliminarea impedimentelor în calea adoptării CC-ului de guverne cât și de alte instituții de stat și această arenă cât și din alte zone.
- Sprijinirea adoptării modelelor și platformelor existente - a fi mereu în gardă pentru a fi gata de adaptare la nevoile comunității existente a celor care adoptă licențele echilibrând licențele de dinaintea versiunii 4.0, fiind incluse aici guvernele dar și alte corpuri și tipuri de organisme.”
Ei bine, noua versiune de CC are toate aceste aspecte incluse în termenii din textul în legaleză. Ce aduc nou modificările dincolo de ceea ce a fost menționat mai sus sunt:
- un text mai clar;
- o mai bună organizare;
- un mecanism de recunoaștere a drepturilor mai eficient și
- un mecanism de a recâștiga () dreptul de utilizare pentru cei care fac abuz de o operă (voit sau în necunoaștere), dar se corectează.
Merită spus faptul că în cazul setului de licențe 3.0 a fost nevoie de o coordonare la nivel global ceea ce a implicat un proces cunoscut sub numele de „portare” (porting), a textelor licențelor, mai clar o încadrare armonizată cu sistemele legale ale șărilor pentru care s-a făcut portarea.
Licenșele CC 4.0 nu mai au nevoie de această portare fiind gata pentru a fi reutilizate fără nicio bătaie de cap. Ba mai mult începând cu versiunea 4.0 portarea ca proces este descurajată și undeva în 2014 se va lua decizia dacă este nevoie de aceasta.
Licențele CC 4.0 adaugă un element de noutate prin adresarea problematicii drepturilor care merg dincolo de cel de autor. Mai exact acele drepturi care ar interfera cu cel de reutilizarea. CC4 identifică categoriile de drepturi (drepturi conexe ):
- asupra unei reprezentații artistice;
- drepturile de difuzare;
- de înregistrare a fonogramelor;
- drepturi sui-generis privind bazele de date.
Pentru a vedea câteva diferențe și cum au evoluat în timp accesați pagina dedicată la:
Aș mai adăuga existența unei ferestre de 30 de zile pentru corectarea modului de aplicare a termenilor licențelor atunci când un autor identifică o utilizare neconformă a conținutului creat.
Vă invit dragi colegi să explorați ce au de oferit noile licențe CC pentru că dumneavoastră sunteți beneficiari direcți ai acestor mecanisme de protejare a operelor.