NORME din 9 aprilie 2019

privind reevaluarea bunurilor culturale mobile deținute de instituții publice de drept public, în vederea asigurării unei juste reflectări a acestora în contabilitate

EMITENT

MINISTERUL CULTURII ȘI IDENTITĂȚII NAȚIONALE
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 307 din 19 aprilie 2019

Notă
Aprobate prin ORDINUL nr. 2.239 din 9 aprilie 2019, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 19 aprilie 2019.

Articolul 1

Prezentele norme reglementează modalitatea de reevaluare a bunurilor culturale mobile, cu excepția bunurilor culturale mobile care nu pot fi reevaluate potrivit standardelor internaționale de evaluare, deținute în proprietate sau în administrare, de către instituțiile publice, cu scopul determinării valorii juste a acestora în contabilitate.

Articolul 2

(1) Reevaluarea bunurilor culturale mobile se realizează în mod individual sau pe colecții, în funcție de specificul diverselor categorii de bunuri culturale mobile, acceptându-se ca principii generale următoarele:
a) utilizarea prețurilor practicate în comerț, pe piața de artă și antichități internă sau internațională, pentru unele produse comparabile sau asimilabile ca raritate, calitate artistică, vechime, valoare culturală și încadrarea acestora în limite minimale-maximale; pentru bunurile culturale mobile care nu au corespondență în comerț se va stabili un preț de pornire ce va ține seama de timpul necesar obținerii obiectului, material, tehnică, stare de conservare, raritate etc.;
b) în toate cazurile de reevaluare, la calcularea valorii juste se va lua în considerare ca rezultatul final să fie consemnat printr-o cifră rotunjită;
c) în cazul bunurilor culturale mobile care au ca referință valori de pe piața internațională, exprimate în altă monedă decât cea națională, la stabilirea valorii se va proceda la conversia acesteia în moneda națională la rata de schimb valutar a Băncii Naționale a României;
d) valoarea justă a bunului cultural mobil/a colecției reflectă un preț de bază căruia i s-au adăugat sau i s-au scăzut, prin sistemul procentual, valori diferențiate conform calităților utilizate pe piață.
(2) Reevaluarea patrimoniului cultural național se va realiza eșalonat, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 81/2003 privind reevaluarea și amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituțiilor publice, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau pornind de la bunurile culturale mobile clasate în categoria juridică Tezaur a patrimoniului cultural național și continuând cu cele clasate în categoria juridică Fond a patrimoniului cultural național.
(3) Reevaluarea patrimoniului cultural național deținut de către instituțiile publice se face, de regulă, la fiecare etapă de 10 ani sau, după caz, ori de câte ori este necesar.

Articolul 3

(1) Reevaluarea bunurilor culturale mobile se realizează conform dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 81/2003, aprobată prin Legea nr. 493/2003, cu modificările și completările ulterioare, de către experți acreditați de către Ministerul Culturii și Identității Naționale în domeniile bunurilor culturale din patrimoniul cultural național mobil, conform Ordinului ministrului culturii și cultelor nr. 2.009/2001 privind Normele de acreditare a experților, cu modificările și completările ulterioare, și de către evaluatori autorizați de Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România (A.N.E.V.A.R.).
(2) În vederea realizării reevaluării prevăzute la alin. (1), instituțiile deținătoare pot utiliza experți acreditați de către Ministerul Culturii și Identității Naționale și evaluatori autorizați de către A.N.E.V.A.R. din aparatul propriu sau pe bază de contract de prestări servicii, încheiat conform legii.
(3) Reevaluarea prevăzută la alin. (1) poate fi realizată de o singură persoană, în situația în care aceasta este acreditată ca expert de către Ministerul Culturii și Identității Naționale și este autorizată ca evaluator de către A.N.E.V.A.R.

Articolul 4

(1) Reevaluarea bunurilor culturale mobile se realizează pe baza următoarelor criterii, după caz:
a) valoarea culturală: istorică, arheologică, documentară, memorialistică, artistică, religioasă, etnografică, monumentală, științifică și tehnică;
b) vechimea;
c) frecvența (raritatea);
d) originea, autorul sau școala;
e) materialul - tehnica;
f) starea de conservare (dacă bunul cultural a fost sau nu restaurat);g) apartenența la un fond sau o colecție constituită;
h) autenticitatea;
i) calitatea formală;
j) apartenența bunului cultural la patrimoniul cultural național mobil clasat sau, după caz, susceptibilitatea de a face parte din patrimoniul cultural național mobil clasat;
k) valoarea de piață;
l) cotele din cataloagele recunoscute internațional, la bunurile culturale mobile pentru care există astfel de lucrări.

(2) Criteriile de reevaluare prevăzute la alin. (1) sunt generale, în cadrul fiecărei categorii de bunuri culturale mobile expertul acreditat și evaluatorul autorizat vor stabili ponderea fiecărui criteriu.
(3) La criteriile prevăzute la alin. (1), experții acreditați și evaluatorii autorizați pot adăuga criterii specifice în funcție de domeniu/subdomeniu și de specificul bunului cultural mobil.

Articolul 5

(1) Rezultatele reevaluării se consemnează în contabilitatea instituției publice, potrivit legislației în vigoare.
(2) În cazul bunurilor culturale mobile pentru care se declanșează procedura de clasare, valoarea din documentația de clasare se va înscrie în contabilitatea instituției publice.
(3) Bunurile culturale mobile pentru care, din motive obiective, expertul acreditat sau evaluatorul autorizat constată că nu se poate stabili o valoare justă sau care nu pot fi reevaluate conform standardelor internaționale de evaluare vor fi evidențiate în continuare în contabilitate cu valoarea de intrare actualizată cu indicele de inflație.
(4) Pentru a proteja bunurile culturale mobile împotriva tentativei de furt, valorile de inventar vor avea un caracter confidențial și vor putea fi făcute publice doar în condițiile legii.