Căutând o ilus
trație plăcută și apropiată spiritului sărbătorilor, am valorificat conținutul lucrării intitulate „Anastasie Crimca” de Dr. G. Popescu Vîlcea publicată de Editura Meridiane, colecția „Manuscris” în anul 1972 la București. Acesta este un bun prilej din a recupera operele reprezentate de miniaturile și anluminările școlii înființate de Mitropolitul Anastasie Crimca la debutul secolul 17 al mileniului trecut. Majoritatea informațiilor prezentare își au originea în lucrarea mai sus menționată.
În 1602, Mitropolitul Anastasie Crimca zidește cu ajutor prima ctitorie: biserica Schitului Dragomirna. Urmează Biserica Mare cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, care se va sfinți în 1609.
Ctitoria Dragomirnei atrage interesul prin bogăția miniaturilor care au îmbogățit manuscrisele copiate sau elaborate în acest centru de cultură.
Stau mărturie mărturie nouă manuscrise cu miniaturi (șapte în colecțiile muzeului Dragomirna, unul la Academia Română pe care l-am găsit în colecția Byzantion ) și unul care este la Viena.
Școala de miniatură de la Dragomirna modifică Tetraevangheliarul punând în locul Sfântului Evanghelist Matei scena Înălțării Domnului (muzeul Dragomirna inventar 1/1934). O altă despărțire de tradiție este arhitectura, cetățile moldovenești înlocuind fondul antic.
Foarte interesant este faptul că una dintre miniaturi valorifică o legendă balcanică care este cunoscută în Balcani și Moldova sub numele de „Zapisul lui Adam”. Pe scurt povestea spune că Diavolul le-a promis lui Adam și Evei o viață fericită dacă vor semna o înțelegere prin care ei și urmași lor se vor da acestuia. Adam semnează învoiala pe o cărămidă care stând ascunsă fiind de Necurat în apa Iordanului, va fi distrusă prin Botezul Domnului Isus Hristos. Miniatura îl înfățișează pe Hristos stând pe o piatră în Iordan, la Botez. De sub piatră ies șerpi simbolizând necuratul.
Miniatura Dragomirnei mai aduce ca noutate asocierea lui Enoh cu proorocul Ilie și Ioan Teologul, cărora le închină și prima ctitorie. Asocierea nu este întâmplătoare, ci este legată de tema Apocalipsei a căror martori și implicare îi aduce împreună.
Psaltirea de la Dragomirna este considerată a fi o noutate prezentând miniaturi etajate cu teme din peisajul și flora locală.
Vă invit să descoperiți sau să revizitați opera Mitropolitului Anastasie Crimca și să plănuiți încă de pe acum o vizită la ctitoria sa pentru a vedea pe viu moștenirea acestei importante școli de artă bizantină.
Închei cu un citat care mi-a plăcut tare mult, dar care din nefericire nu l-am găsit în sursa menționată de autor la referințe. Dr. G. Popescu-Vîlcea atribuie Episcopului Melchisedec următorul citat:
„Academia Română ar face un mare serviciu culturii noastre intelectuale și artelor, dacă ar lua măsuri prin oameni competenți a se aduna toate resturile culturii noastre antice, păstrate prin monastiri, și a se publica într-un album, carele să poată fi pus la dispoziția publicului, a scriitorilor și artițtilor români. O asemenea lucrare va fi de mare onoare pentru națiunea noastră. Ea va da dovada cea mai pipăită despre cultura și inteligența românească, nu numai în prezent, dar și în veacurile de mult trecute. Va lega cultura actuală cu cea trecută și în multe ne va emancipa din robia spirituală, care ne împinge a căuta și a adopta toate de la streini. Lucrarea aceasta pe care o propun, nu trebuie amânată mult, căci monumentele noastre acestea prețioase pe zi ce merge, multe se deteriorează, se strică, se pierd. Monastirile, prin monumentele istorice, ne dau o mulțime de date spre a ne completa și dezvolta istoria trecutului nostru în toate privințele. Ele ne îndeamnă la formarea de arte naționale”.
Am căutat să identific direct la sursa indicată beneficiind de serviciile Bibliotecii Digitale a Bucureștilor la Din nefericire nu am găsit că Episcopul Melchisedec a publicat în articolul său pasajul anterior. Dacă cineva a reținut cine a spus aceste lucruri, îl invit să mă ajute să corectez sursa.
Vă las să savurați câteva imagini care vă oferă o palidă reprezentare a originalelor.
