Încep prin a vă reaminti că acest articol este partea a doua a celui dedicat glosării Raportului emis de curând de Comisia Europeană: „Patrimoniu cultural: digitizare, accesibilitate online și prezervare digitală”. Primul articol îl găsiți la următorul link: Patrimoniu cultural: digitizare, accesibilitate online și prezervare digitală (I)
Am preferat să las partea de prezervare digitală într-un articol secundar, mai așezat pentru motivul că acesta este cu un subiect care merită propria sa dezvoltare. De ce? Pentru că, de felul în care este tratată prezervarea digitală, vom avea în viitor acces la cultura ultimului sfert de secol și mai departe.
Recomandările originale din 2011 invitau statele membre să-și constituie propriile politici privind prezervarea digitală comunicând între ele.
Documentul pune pe masa celor care îl consultă două proiecte în jurul cărora suntem îndemnați să-i căutăm pe actorii principali. Este vorba despre:
În 2011 au fost inițiate două centre de competențe pentru materialele audiovizuale (PrestoCentre) și Impact pentru materiale text.
21 de state membre, fie au deja strategii, fie sunt în curs de elaborare. Aceste strategii sunt elaborate la nivel local, regional sau național. România nu se numără printre ele.
Austria, Germania, Polonia, Suedia și Marea Britanie au chiar instituții cu atribuții de prezervare digitală iar la nivelul cel mai înalt stă Spania, care are chiar o lege a depozitului legal digital. Suedia este statul care acordă cea mai mare atenție prezervării digitale, având un organism dedicat, studii făcute, o foaie de parcurs, o infrastructură și adaptări a legii depozitului legal care să permită recoltarea/arhivarea/prezervarea siteurilor web și a materialelor nativ digitale.
Documentul fișează activitatea statelor membre și din aceste fișe voi extrage câteva puncte de interes.
Suedia
Prezervarea pe termen lung face parte din strategia națională pentru digitizare (2012 - 2015). Cadrul legal privind drepturile de autor permite migrarea în scop de prezervare (Lag (1990:729) om upphovsrätt till litterärliga verk).
Digisam
- este „secretariatul pentru coordonarea la nivel național a digitizării, prezervării digitale și a accesului digital la patrimoniul cultural” (.
- are ca misiune elaborarea unei propuneri care să arate instituțiilor cum să facă prezervare digitală într-un mod coordonat și eficient ca și costuri (vezi , și nota suplimentară).
Începând cu iulie, 2012, Suedia are o lege care permite Bibliotecii Naționale drept de depozit legal electronic. Depunerea materialelor în format electronic sunt însoțite de prevederi care specifică condițiile tehnice care trebuie să le întrunească fișierele.
Recoltarea resurselor electronice este reglementată de Lag(2012:492) om pliktexemplarb av elektroniskt material. Recoltarea paginilor web este reglementată de Förordning (2002:287) om behandling av personuppgifter i Kungl. Bibliotekets digitala kulturarvsprojekt, un act care reglementează și aspectele ce țin de viață privată.
Austria
Austria recoltează paginile web pe domeniul specific .at, dar și paginile care sunt legate de această țară. Depozitarea paginilor se face la Biblioteca Națională a Austriei. În Austria Mediathek se depozitează resurse audio și video.
Marea Britanie
British Library împreună cu Arhivele Nationale sunt membri fondatori ai , British Library este membru fondator și al și din nou ambele instituții de memorie sunt în
În Marea Britanie, bibliotecile care au drept de depozit legal, fac și recoltare a site-urilor web.
Spania
În 2015 (10 iulie), Spania a pentru publicații online. S-au desemnat centre pentru prezervare care au responsabilitatea de a alege conținuturile care merită să fie prezervate și a le recolta sau prelua prin acord. Pentru mai multe informații relevante vă stă la dispoziție .
Ministerul pentru educație, cultură și sporturi a schițat o Politică pentru gestionarea documentelor electronice
Finlanda
Are în vedere stabilirea unui sistem centralizat dedicat prezervării digitale. Ministerul Educației și al culturii are în vedere deja instituțiile de memorie care vor contribui la sistemul centralizat. Deocamdată se are în vedere prezervarea la nivel de bit (fixitate și migrare).
Ca parte a realizării Bibliotecii Naționale Digitale s-au realizat ghiduri pentru digitizarea materialelor tradiționale. Aceste ghiduri conțin criteriile de calitate pe care metadatele trebuie să le întrunească.
Legea drepturilor de autor (Secțiunea 16 din Reguli de reproducere în arhive, biblioteci și muzee) permite copii digitale în scop de prezervare.
În Finlanda, Biblioteca Națională are drept de depozit legal electronic prin Legea 1433 din 2007 privind Depozitarea și Prezervarea de Materiale Culturale. Procesul de colectare este acompaniat de ghiduri pentru contribuitori/edituri. Biblioteca Națională este implicată și în dezvoltarea standardelor METS și ALTO.
Biblioteca Națională a Finlandei are și obligația de a face recoltarea paginilor web care sunt de interes pentru publicul finlandez. O parte din conținutul web vine și din efectele legii depozitului legal.
Polonia
Polonia colectează materiale în format digital într-un Depozit Digital pentru Documente, care se află la Biblioteca Națională (inițiat în 2009). Majoritatea documentelor care intră în colecțiile digitale sunt PDF/A.
Belgia
A început dezvoltarea unei strategii. Belgia a achiziționat o platformă de prezervare digitală „de încredere” (proiect pornit în octombrie 2015) cu o capacitate de 2 Petabytes. Platforma va juca rold de „arhivă opacă” (dark archive). Institutul Flamand pentru Audio Vizual (VIAA) are deja un sistem de prezervare care este în acord parțial cu standardele deschise.
Belgia are și depozit legal electronic în care se contribuie pe baze voluntare.
Republica Cehă
Aici există o „Strategie pentru digitizarea conținutului cultural 2013 - 2020”. În baza acestei strategii a început să se lucreze la Biblioteca Națională Digitală (NDK), un proiect inițiat prin Fondurile Operaționale și cu o cofinanțare de la bugetul de stat în anul 2012. Ținta a fost ca până la finalul lui 2015 să fie digitizate 120.000 de volume.
În acest moment există un proiect care are drept țintă amendamentele legislative necesare prezervării digitale a materialelor nativ digitale și a celor care au fost digitizate.
Germania
Germania nu are o strategie la nivel național privind digitizarea, dar în ceea ce privește prezervarea digitală există o rețea de competență pe acest domeniu: Nestor (http://www.langzeitarchivierung.de). În ciuda eforturilor Fundației pentru Cercetare din Germania de a licita realizarea unei infrastructuri la nivel național, nu a fost găsită o soluție. Nestor ar fi cadrul care ar putea fi lărgit pentru a acoperi rolurile impuse de prezervarea digitală. Biblioteca Națională a Germaniei are planuri pentru a găzdui infrastructura necesară.
Fundația pentru Cercetare din Germania a publicat și un „[Ghid practic pentru digitizare](http://www.dfg.de/formulare/12_151)”. Dat fiind faptul că DFG finanțează proiecte de digitizare, cei care depun astfel de proiecte, trebuie să respecte prevederile acestui ghid.
Germania nu are o lege care să includă excepțiile ce ar permite consituirea de copii digitale în scopul prezervării. În schimb, câteva state federale au prevederi legale care le permit bibliotecilor lor să constituie astfel de copii.
Italia
Toate activitățile de digitizare depind de Ministerul Activităților privind Patrimoniul Cultural și Turismului (MiBACT). Ministerul planifică activitățile de digitizare în baza unui buget anual.
Italia a constituit un nucleu operațional intitulat „Magazzini Digitali” (Rafturi digitale), care agregă conținut de la Biblioteca Națională de la Roma, Biblioteca Națională de la Florența și Biblioteca Marciana de la Veneția.
Italia oferă ghiduri de digitizare în acord cu standardele internaționale oferite de ICCU.
Estonia
Estonia a ajuns la un compromis cu editurile pentru a contribui voluntar la depozitul digital legal. Legea Depozitului Legal din această țară permite procesarea acestor materiale.
Luxemburg
Centrul Național pentru Audiovizual împreună cu Biblioteca Națională au în mandat colectarea materialelor pentru depozitul legal, fiind incluse și cele electronice (începând cu 2009).
Franța
Definirea unei strategii pentru prezervarea pe termen lung a documentelor digitizate, constituie o prioritate a Ministerului Culturii și Comunicării.
Biblioteca Națională a Franței a dezvoltat un sistem intitulat „Système de Préservation et d’Archivage Réparti”, care are rolul de a menține și prezerva resursele proprii.
Institut National de l’Audiovisuel - INA este și el un contribuitor la schema de prezervare prin propriile-i capacități de stocare pe benzi LTO.
Arhivele Naționale împreună cu arhivele Directoratului Ministerului Afacerilor Externe și Directoratul pentru memorie, patrimoniu și arhive al Ministerului Apărării sprijinite de Serviciul interministerial pentru „Arhivele Franței” au propus realizarea unui sistem de arhivare în 2012. Sistemul se numește VITAM.
Biblioteca cu drept de depozit legal este BnF - Biblioteca Națională a Franței. Aceasta are și dreptul de a recolta pagini web. INA asigură prezervarea materialelor audio-vizuale prin serviciul intitulat Inathèque.
Slovenia
Aici există „Legea pentru protejarea documentelor arhivelor și instituțiilor de arhivă”. Mai există o „Strategia și Planul de acțiune pentru dezvoltarea arhivelor electronice slovene”. Documentul a fost proiectat ca un instrument de verificare pentru practicieni și factori de decizie politică. Cuprinde tipologii de patrimoniu precum și implementarea standardului ISO 14721 (OAIS). OAIS a intrat și în nomenclatorul standardelor naționale.
Slovenia are depozit legal electronic în care sunt depozitate materialele digitale care nu au nicio protecție.
Republica Cehă
Eforturile guvernului ceh se concentrează pe crearea unei Arhive Naționale Digitale. În legislația privind drepturile de autor are prevăzută o excepție care ar permite copierea în format digital în scop de prezervare.
Lituania
Lituania dezvoltă o politică pentru digitizarea patromoniului.
Letonia
Editurile din această țară au obligația să trimită copii ale publicațiilor, fiind incluse publicațiile electronice către Biblioteca Națională. Conform Legii Depozitului Legal, Biblioteca Națională are voie să „recolteze” operele publicate online.
Conform legii depozitului legal, publicațiile web care sunt liber accesibile sunt recoltate și arhivate automat.
Olanda
Olanda se bucură de o experiență îndelungată în ceea ce privește găzduirea marilor proiecte care adresează problema digitizării și prezervării pe termen lung a resurselor digitale rezultate (PrestoCentre). Aici există o Coaliție pentru Prezervare Digitală, care în acest moment dezvoltă o strategie. Pe de altă parte, Arhivele Naționale împreună cu alte arhive locale, dezvoltă o soluție electronică pentru propriile fonduri. Pentru muzee încă nu există o soluție dedicată.
Legea drepturilor de autor din Olanda permite efectuarea de copii digitale în scop de prezervare.
Funcția de depozit legal este îndeplinită de legislația privind arhivele (Archiefwet 1995), care nu face diferența între documente nativ-digitale și cele digitizate. Reglementările privind arhivele din anul 2010 stabilesc și cerințele tehnice privind metadatele, conversia, migrarea, emularea și formatele. În ceea ce privește formatele, sunt cerute cele deschise.
Olanda nu are o lege a depozitului legal care să implice bibliotecile, dar publicațiile electronice intră în colecțiile KB în baza acordurilor cu editurile.
Danemarca
Arhivele Naționale împreună cu Biblioteca Regală și cu Biblioteca de Stat Universitară au dezvoltat un model în baza căruia să fie construit un depozit național dedicat prezervării digitale. Expertiza externă a fost binevenită. Legislația permite efectuarea de copii digitale.
Legea depozitului legal permite recoltarea siteurilor web și este în responsabilitatea Bibliotecii de Stat și Universitare. Editurile care publică online opere au obligația de a oferi acces, dacă există restricții.
Marea Britanie
Nu are o politică dedicată prezervării digitale la nivel central. Cu toate acestea, aici este dezvoltat Digital Curation Centre, are are capacitatea de a oferi expertiza necesara părților interesate din UK.
Marea Britanie are un regulament privind Depozitul Legal prin care editurile trebuie să depună operele publicate online și offline după o metodologie stabilită de comun acord.