PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,
având în vedere propunerea Comisiei [1],
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European [2],
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor [3],
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat [4],
întrucât:
(1) Tratatul prevede instituirea unei piețe interne și a unui sistem care să garanteze că nu se produce denaturarea concurenței pe piața internă. Armonizarea normelor și practicilor statelor membre privind exploatarea informațiilor din sectorul public contribuie la atingerea acestor obiective.
(2) Evoluția către o societate a informației și cunoștințelor influențează viața fiecărui cetățean al Comunității, inter alia, prin faptul că le oferă noi posibilități de acces la cunoștințe și de acumulare a cunoștințelor.
(3) Conținutul digital joacă un rol important în această evoluție. Producția de conținut a condus la crearea rapidă de locuri de muncă în ultimii ani și continuă în același sens. Majoritatea respectivelor locuri de muncă sunt create în mici întreprinderi emergente.
(4) Sectorul public colectează, produce, reproduce și diseminează o gamă largă de informații în multe domenii de activitate, precum cel social, economic, geografic, meteorologic, turistic, în sectorul afacerilor, brevetelor și educației.
(5) Unul din principalele obiective ale instituirii unei piețe interne este crearea unor condiții care să conducă la dezvoltarea unor servicii care să se extindă pe întreg teritoriul Comunității. Informațiile din sectorul public constituie o materie primă importantă pentru produsele și serviciile cu conținut digital și devin o resursă de conținut din ce în ce mai importantă o dată cu dezvoltarea serviciilor de conținut fără fir (wireless). Vasta acoperire geografică transfrontalieră va fi, de asemenea, esențială în acest context. Posibilitățile mai ample de reutilizare a informațiilor din sectorul public trebuie să permită întreprinderilor europene, inter alia, să își exploateze potențialul și să contribuie la creșterea economică și la crearea locurilor de muncă.
(6) Există diferențe importante între normele și practicile statelor membre privind exploatarea informațiilor din sectorul public, ceea ce constituie obstacole în calea valorificării întregului potențial economic al acestei resurse-cheie de documente. Practica tradițională a organismelor din sectorul public privind exploatarea informațiilor din sectorul public a evoluat în numeroase moduri disparate. Acest aspect trebuie luat în considerare. În consecință, se impune armonizarea minimă a normelor și practicilor naționale privind reutilizarea documentelor din sectorul public în cazurile în care diferențele între normele sau practicilor naționale sau lipsa clarității împiedică buna funcționare a pieței interne și dezvoltarea adecvată a societății informaționale în cadrul Comunității.
(7) Mai mult, în lipsa unei armonizări minime la nivel comunitar, activitățile legislative întreprinse la nivel național, deja inițiate într-o serie de state membre pentru a răspunde provocărilor tehnologice, pot duce la diferențe din ce în ce mai accentuate. Impactul unor astfel de diferențe și neclarități legislative devine tot mai semnificativ pe parcursul dezvoltării societății informaționale, care a intensificat deja exploatarea transfrontalieră a informațiilor.
(8) Este necesar un cadru general care să prevadă condițiile ce reglementează reutilizarea documentelor din sectorul public în vederea asigurării unor condiții echitabile, proporționale și nediscriminatorii de reutilizare a informațiilor. Organismele din sectorul public colectează, produc, reproduc și diseminează documente pentru a-și îndeplini sarcinile publice. Utilizarea respectivelor documente în alte scopuri constituie o reutilizare. Politicile statelor membre pot merge dincolo de standardele minime prevăzute în prezenta directivă, permițând astfel o reutilizare mai amplă.
(9) Prezenta directivă nu include obligația de a permite reutilizarea documentelor. Decizia de a permite sau nu reutilizarea lor aparține statelor membre sau organismului din sectorul public în cauză. Prezenta directivă se aplică documentelor care devin disponibile pentru reutilizare în momentul în care organismele din sectorul public acordă licențe, vând, diseminează, schimbă sau furnizează informații. Pentru a evita subvențiile încrucișate, reutilizarea trebuie să includă și folosirea ulterioară a documentelor în interiorul aceleiași organizații pentru activități care ies din sfera sarcinilor sale publice. Activitățile care ies din sfera sarcinilor publice includ în mod normal furnizarea documentelor elaborate și taxate exclusiv pe baza unor considerente comerciale și în concurență cu alți actori de pe piață. Definiția termenului de "document" nu acoperă programele de calculator. Directiva se bazează pe programele de acces existente în statele membre și nu modifică normele de drept intern care reglementează accesul la documente. Ea nu se aplică în cazurile în care cetățenii sau întreprinderile pot obține, pe baza regimurilor de acces relevante, un document numai în cazul în care pot dovedi un interes special. La nivelul Comunității, articolele 41 (dreptul la bună administrare) și 42 din Charta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene recunosc dreptul oricărui cetățean al Uniunii Europene, precum și al oricărei persoane fizice sau juridice rezidente sau cu sediul într-un stat membru, de a avea acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei. Organismele din sectorul public trebuie încurajate să pună la dispoziție, în vederea reutilizării, orice documente pe care le dețin. Organismele din sectorul public ar trebui să promoveze și să încurajeze reutilizarea documentelor, inclusiv a textelor oficiale de natură legislativă sau administrativă, în cazurile în care organismul din sectorul public are dreptul de a autoriza reutilizarea lor.
(10) Definițiile expresiilor "organisme din sectorul public" și "organism de drept public" sunt preluate din Directivele privind achizițiile publice [92/50/CEE [5], 93/36/CEE [6] și 93/37/CEE [7] 98/4/CE [8] ]. Întreprinderile publice nu fac obiectul prezentelor definiții.
(11) Directiva prevede o definiție generică a termenului "document", adaptată la evoluția societății informaționale. Aceasta cuprinde orice reprezentare a unor acte, fapte sau informații și orice compilație a unor astfel de acte, fapte sau informații, indiferent de mediul de stocare (scrise pe hârtie sau stocate în formă electronică sau sub forma unei înregistrări audio, video sau audiovizuale), deținută de organisme din sectorul public. Un document deținut de un organism din sectorul public este un document pentru care un organism din sectorul public are dreptul să autorizeze reutilizarea.
(12) Termenul limită pentru răspunsurile la cererile de reutilizare trebuie să fie rezonabil și corelat cu durata echivalentă prevăzută pentru cererile de acces la documentul respectiv în temeiul regimului de acces aplicabil. Limitele de timp rezonabile pe teritoriul Uniunii stimulează producția de produse și servicii informaționale agregate la nivel paneuropean. După aprobarea unei cereri de reutilizare, organismele din sectorul public trebuie să pună la dispoziție documentele într-un interval de timp care să permită exploatarea întregului lor potențial economic. Acest lucru este deosebit de important pentru conținutul dinamic (de exemplu, în cazul informațiilor privind traficul), a căror valoare economică depinde de disponibilitatea imediată a informațiilor și de actualizări periodice. În cazul în care se folosește o licență, termenii licenței pot specifica disponibilitatea documentelor în timp util.
(13) Posibilitățile de reutilizare pot fi îmbunătățite prin limitarea nevoii de a salva în format digital documentele redactate pe suport de hârtie sau de a prelucra fișierele digitale pentru a asigura compatibilitatea lor reciprocă. În consecință, organismele din sectorul public trebuie să pună la dispoziție documentele în orice format sau limbă preexistente, pe suport electronic, după caz și în cazul în care este posibil. Organismele din sectorul public trebuie să avizeze favorabil cererile de extrase din documente existente în cazul în care, pentru a răspunde unei asemenea cereri, este nevoie de o operație simplă. Cu toate acestea, organismele din sectorul public nu trebuie să fie obligate să furnizeze un extras dintr-un document în cazul în care acest lucru necesită un efort disproporționat. Pentru a facilita reutilizarea, organismele din sectorul public trebuie să pună la dispoziție documentele pe care le elaborează într-un format care, în măsura în care acest lucru este posibil și oportun, nu depinde de folosirea unui anumit program de calculator. În măsura în care acest lucru este posibil și oportun, organismele din sectorul public trebuie să țină seama de posibilitățile de reutilizare a documentelor de către și pentru persoanele cu handicap.
(14) În cazul în care se percep taxe, venitul total nu trebuie să depășească costul total al colectării, producerii, reproducerii și diseminării documentelor, la care se adaugă un profit rezonabil, pentru a ține seama de cerințele de autofinanțare a organismului din sectorul public în cauză, după caz. Producția include crearea și colaționarea, iar diseminarea poate include mediul de stocare al utilizatorului. Recuperarea costurilor, însoțită de un profit rezonabil, care să respecte principiile contabile și metoda de calcul a costurilor relevantă pentru organismul din sectorul public în cauză, constituie limita maximă a taxei și orice tarifare excesivă trebuie interzisă. Plafonul maxim prevăzut prin prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre sau al organismelor din sectorul public de a percepe taxe mai mici sau de a nu percepe nici o taxă, iar statele membre trebuie să încurajeze organismele din sectorul public să furnizeze documentele în schimbul unor taxe care să nu depășească costurile de reproducere și diseminare a documentelor.
(15) Asigurarea clarității și disponibilității publice a documentelor din sectorul public reprezintă o cerință preliminară a dezvoltării unei piețe comunitare a informației. În consecință, toate condițiile aplicabile pentru reutilizarea documentelor trebuie prezentate în mod clar potențialilor reutilizatori. Statele membre trebuie să încurajeze, după caz, crearea de indexuri accesibile on-line, care să cuprindă documentele disponibile, în vederea promovării și facilitării cererilor de reutilizare. Solicitanții de reutilizări de documente trebuie informați cu privire la căile de atac disponibile, în ceea ce priește deciziile și practicile care îi privesc. Acest lucru este deosebit de important pentru IMM-uri, care pot să nu fie familiarizate cu interacțiunile cu organismele din sectorul public ale altor state membre și cu căile de atac corespunzătoare.
(16) Punerea la dispoziția publicului a tuturor documentelor general disponibile deținute de sectorul public, care se referă nu numai la procesul politic, ci și la cel legal și administrativ, reprezintă un instrument fundamental pentru dezvoltarea dreptului la cunoaștere, care este un principiu de bază al democrației. Acest principiu se aplică instituțiilor la orice nivel, fie el local, național sau internațional.
(17) În unele cazuri, reutilizarea documentelor are loc fără emiterea unei licențe. În alte cazuri, se emite o licență care precizează condițiile de reutilizare de către posesorul ei, abordând aspecte precum răspunderea, folosirea corectă a documentelor, garantarea nealterării lor și indicarea sursei. În cazul în care organismele din sectorul public emit licențe pentru documente în vederea reutilizării, condițiile de acordare de licențe trebuie să fie echitabile și transparente. Licențele standard disponibile on-line pot juca, de asemenea, un rol important în această privință. În consecință, statele membre trebuie să asigure disponibilitatea licențelor standard.
(18) În cazul în care decide să nu mai permită reutilizarea unor documente sau să nu mai actualizeze documentele, autoritatea competentă trebuie să facă publice respectivele decizii, cât mai curând posibil, ori de câte ori este posibil prin mijloace electronice.
(19) Condițiile de reutilizare trebuie să fie nediscriminatorii în ceea ce privește categoriile comparabile de reutilizare. De exemplu, ele nu trebuie să împiedice organismele din sectorul public să schimbe gratuit informații în exercitarea sarcinilor publice, în timp ce alte părți sunt taxate pentru reutilizarea acelorași documente. Mai mult, nu trebuie să împiedice elaborarea unei politici de taxare diferențiate pentru reutilizarea comercială, spre deosebire de cea necomercială.
(20) Atunci când stabilesc principiile de reutilizare a documentelor, organismele din sectorul public trebuie să respecte normele privind concurența evitând, pe cât posibil, eventualele înțelegeri exclusive între ele și partenerii privați. Cu toate acestea, pentru a oferi un serviciu de interes economic general, uneori poate fi necesară acordarea unui drept exclusiv de reutilizare a anumitor documente din sectorul public. Acest caz poate apărea când nici un editor comercial nu acceptă să publice informațiile în cazul în care nu deține un astfel de drept exclusiv.
(21) Prezenta directivă trebuie transpusă în practică și aplicată cu respectarea deplină a principiilor privind protecția datelor personale menționate de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date [9].
(22) Prezenta directivă nu aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală ale terților . Pentru a evita confuziile, termenul "drepturi de proprietate intelectuală" se referă numai la dreptul de autor și drepturile conexe (incluzând sui generis formele de protecție). Prezenta directivă nu are ca obiect documentele aflate sub incidența drepturilor de proprietate industrială, precum patentele, proiectele înregistrate și mărcile comerciale. Prezenta directivă nu afectează existența sau deținerea unor drepturi de proprietate intelectuală de către organismele din sectorul public, nici nu limitează exercitarea acestor drepturi într-un mod care să depășească domeniul de aplicare al prezentei directive. Obligațiile impuse prin prezenta directivă se aplică numai în măsura în care sunt compatibile cu dispozițiile acordurilor internaționale privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală, în special cu Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice (Convenția de la Berna) și cu Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (Acordul TRIPS). Cu toate acestea, organismele din sectorul public trebuie să își exercite dreptul de autor într-un mod care să faciliteze reutilizarea.
(23) Instrumentele care ajută potențialii reutilizatori să găsească documentele disponibile pentru reutilizare și condițiile de reutilizare pot facilita în mod considerabil utilizarea transfrontalieră a documentelor din sectorul public. Prin urmare, statele membre trebuie să garanteze luarea unor măsuri practice care să îi ajute pe reutilizatori să găsească documentele disponibile în vederea reutilizării. Listele de resurse, accesibile de preferință on-line, care cuprind documntele principale (documente reutilizate pe scară largă sau care au potențialul de a fi reutilizate pe scară largă) și siturile portal cu legături spre listele de resurse descentralizate sunt exemple de astfel de măsuri practice.
(24) Prezenta directivă nu aduce atingere Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională [10] și Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date [11]. Ea prezintă condițiile în limitele cărora organismele din sectorul public își pot exercita drepturile de proprietate intelectuală pe piața internă a informației, atunci când autorizează reutilizarea documentelor.
(25) Deoarece obiectivele acțiunii propuse, respectiv facilitarea creării unor produse și servicii informaționale de anvergură comunitară pe baza documentelor din sectorul public, consolidarea utilizării transfrontaliere eficiente a documentelor din sectorul public de către întreprinderilor private pentru produse și servicii informaționale cu valoare adăugată și limitarea denaturării concurenței pe piața comunitară, nu pot fi suficient atinse de statele membre și, prin urmare, ținând seama de domeniul de aplicare și de impactul acțiunii în cauză, ambele intrinsec comunitare, pot fi atinse mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității enunțat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, enunțat la articolul menționat anterior, prezenta directivă se limitează la ceea ce este necesar pentru a îndeplini obiectivul în cauză. Prezenta directivă trebuie să conducă la un nivel minim de armonizare, evitând disparitățile viitoare dintre statele membre privind reutilizarea documentelor din sectorul public,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiectul și domeniul de aplicare
(1) Prezenta directivă stabilește un set minim de norme privind reutilizarea, precum și mijloacele practice de facilitare a reutilizării documentelor existente deținute de organismele din sectorul public ale statelor membre.
(2) Prezenta directivă nu se aplică:
(a) documentelor a căror punere la dispoziție constituie o activitate care iese din sfera sarcinii publice a organismelor în cauză din sectorul public, sarcina publică fiind definită în conformitate cu legea sau prin alte norme obligatorii din statul membru sau, în absența unor astfel de norme, în conformitate cu practica administrativă comună din statul membru în cauză;
(b) documentelor asupra cărora terții dețin drepturi de proprietate intelectuală;
(c) documentelor la care accesul este exclus în temeiul regimurilor de acces din statele membre, inclusiv din următoarele motive:
- protejarea ssiguranței naționale (și anume siguranța de stat), apărarea sau siguranța publică;
- confidențialitatea statistică sau comercială;
(d) documente deținute de radiodifuziunile publice și filialele acestora, precum și de alte organisme sau filiale ale acestora pentru furnizarea unui serviciu public de radiodifuziune;
(e) documente deținute de unități de învățământ și cercetare, precum școlile, universitățile, arhivele, bibliotecile și facilitățile de cercetare inclusiv, după caz, organizații constituite pentru transferul rezultatelor cercetării;
(f) documente deținute de instituții de cultură, precum muzeele, bibliotecile, arhivele, orchestrele, operele, baletele și teatrele.
(3) Prezenta directivă se bazează pe regimurile de acces existente în statele membre și nu le aduce atingere. Prezenta directivă nu se aplică în cazurile în care cetățenii sau întreprinderile trebuie să facă dovada unui interes special pentru a obține acces la documente, pe baza regimului de acces.
(4) Prezenta directivă lasă intact și nu aduce atingere în nici un fel nivelului de protecție al persoanelor prevăzut în legislația comunitară sau internă privind prelucrarea datelor personale și în special nu modifică drepturile și obligațiile prevăzute de Directiva 95/46/CE.
(5) Obligațiile impuse prin prezenta directivă se aplică numai în măsura în care sunt compatibile cu prevederile acordurilor internaționale privind protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, în special Convenția de la Berna și Acordul TRIPS.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
1. "organism din sectorul public" înseamnă statul, autoritățile regionale sau locale, organismele de drept public și asociațiile formate din una sau mai multe astfel de autorități sau din unul sau mai multe astfel de organisme de drept public;
2. "organism de drept public" înseamnă orice organism:
(a) constituit în scopul explicit de a răspunde nevoilor de interes general și care nu are caracter industrial sau comercial și
(b) cu personalitate juridică și
(c) finanțat în proporție majoritară de stat sau de autoritățile locale sau regionale, sau de alte organisme de drept public; a cărui gestionare este supravegheată de organismele în cauză; care are un consiliu administrativ, de conducere sau de supraveghere, jumătate din membrii căruia sunt numiți de stat, autorități locale sau regionale sau alte organisme de drept public;
3. "document" înseamnă:
(a) orice conținut, indiferent de mediul de stocare (scris pe hârtie sau stocat în formă electronică sau sub formă de înregistrare audio, video sau audiovizuală);
(b) orice parte a unui astfel de conținut;
4. "reutilizare" înseamnă utilizarea de către persoane fizice sau juridice a documentelor deținute de organismele din sectorul public în scopuri comerciale sau necomerciale, diferite de scopul inițial din cadrul sarcinii publice pentru care au fost elaborate. Schimbul de documente dintre organismele din sectorul public în scopul unic de a-și îndeplini sarcinile publice nu constituie reutilizare;
5. "date personale" înseamnă datele definite la articolul 2 litera (a) din Directiva 95/46/CE.
Articolul 3
Principiu general
Statele membre garantează că, în cazurile în care reutilizarea documentelor deținute de organismele din sectorul public este permisă, documentele în cauză sunt reutilizate în scopuri comerciale sau necomerciale în temeiul condițiilor prevăzute în capitolele III și IV. Dacă este posibil, documentele sunt puse la dispoziție în format electronic.
CAPITOLUL II
CERERILE DE REUTILIZARE
Articolul 4
Cerințe privind prelucrarea cererilor de reutilizare
(1) Organismele din sectorul public, folosind mijloace electronice ori de câte ori este posibil și oportun, prelucrează cererile de reutilizare și pun documentul la dispoziția solicitantului în vederea reutilizării sau, în cazurile în care este necesară o licență, finalizează oferta de licență pentru solicitant într-un interval de timp rezonabil, compatibil cu perioadele de timp prevăzute pentru prelucrarea cererilor de acces la documente.
(2) În cazul în care nu s-au prevăzut limite de timp sau alte norme privind punerea la dispoziție a documentelor în timp util, organismele din sectorul public prelucrează cererea și pun documentele la dispoziția solicitantului în vederea reutilizării, sau, în cazurile în care este necesară o licență, finalizează oferta de licență pentru solicitant într-un interval de timp care să nu depășească douăzeci de zile lucrătoare de la primirea solicitării. Acest interval de timp poate fi prelungit cu încă douăzeci de zile lucrătoare pentru cererile ample sau complexe. În astfel de cazuri, solicitantul este anunțat într-un interval de trei săptămâni de la data cererii inițiale de faptul că este nevoie de mai mult timp pentru prelucrarea cererii sale.
(3) În cazul unei decizii nefavorabile, organismele din sectorul public comunică solicitantului motivele refuzului, pe baza prevederilor relevante ale regimului de acces din statul membru în cauză sau a dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive, în special a articolului 1 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) sau a articolului 3. În cazul în care decizia negativă a fost luată în temeiul articolului 1 alineatul (2) litera (b), organismul din sectorul public face trimitere la persoana fizică sau juridică titulară a drepturilor, în cazul în care este cunoscută, sau la deținătorul licenței de la care organismul din sectorul public a obținut materialul în cauză.
(4) Orice decizie nefavorabilă cuprinde o trimitere la căile de atac, în cazul în care solicitantul dorește să conteste decizia.
(5) Organismele din sectorul public menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (d), (e) și (f) nu sunt obligate să respecte cerințele prezentului articol.
CAPITOLUL III
CONDIȚII DE REUTILIZARE
Articolul 5
Formate disponibile
(1) Organismele din sectorul public își pun documentele la dispoziție în orice format sau limbă preexistente, prin mijloace electronice, ori de câte ori este posibil și oportun. Acest lucru nu implică obligația sectorului public de a crea sau adapta documente pentru a răspunde cererii, nici de a furniza extrase din documente în cazurile în care acest lucru ar necesita un efort disproporționat care depășește o operație simplă.
(2) Organismele din sectorul public nu pot fi obligate, în temeiul prezentei directive, să continue producția unui anumit tip de documente, pentru ca ele să poată fi reutilizate de o organizație din sectorul privat sau public.
Articolul 6
Principii de taxare
În cazul în care se percep taxe, venitul total obținut prin punerea la dispoziție a documentelor și autorizarea reutilizării lor nu depășește costul colectării, producerii, reproducerii și diseminării, la care se adaugă un profit rezonabil. Taxele trebuie fixate ținând seama de costurile din perioada contabilă în cauză și calculate pe baza principiilor contabile aplicabile organizațiilor din sectorul public în cauză.
Articolul 7
Transparența
Orice condiții aplicabile și orice taxe standard privind reutilizarea documentelor deținute de organismele din sectorul public sunt prestabilite și publicate, prin mijloace electronice ori de câte ori este posibil și oportun. La cerere, organismul din sectorul public indică baza de calcul a taxei publicate. Organismul în cauză din sectorul public indică și factorii care vor fi luați în considerare la calcularea taxelor pentru cazuri atipice. Organismele din sectorul public garantează faptul că solicitanții de reutilizare a documentelor sunt informați cu privire la căile de atac disponibile pentru deciziile sau practicile care îi privesc.
Articolul 8
Licențe
(1) Organismele din sectorul public pot permite reutilizarea documentelor fără a impune condiții sau pot impune condiții, dacă cazul prin printr-o licență, în ceea ce privește aspectele relevante. Aceste condiții nu limitează în mod inutil posibilitățile de reutilizare și nu sunt folosite pentru a restrânge concurența.
(2) În statele membre în care se folosesc licențe, statele membre garantează că licențele standard pentru reutilizarea documentelor din sectorul public, care pot fi adaptate pentru a veni în întâmpinarea unor cereri speciale de licențe, sunt disponibile în format digital și pot fi prelucrate electronic. Statele membre încurajează toate organismele din sectorul public să folosească licențe standard.
Articolul 9
Măsuri practice
Statele membre asigură luarea unor măsuri practice care să faciliteze căutarea documentelor disponibile pentru reutilizare, precum listele de resurse, accesibile de preferință on-line, de documente principale și situri portal cu legături spre listele de resurse descentralizate.
CAPITOLUL IV
NEDISCRIMINAREA ȘI COMERȚUL ECHITABIL
Articolul 10
Nediscriminarea
(1) Toate condițiile aplicabile de reutilizare a documentelor sunt nediscriminatorii față de categoriile comparabile de reutilizare.
(2) În cazul în care documentele sunt reutilizate de un organism din sectorul public ca bază pentru activitățile sale comerciale desfășurate în afara domeniului de aplicare a sarcinii sale publice, pentru furnizarea documentelor necesare activităților în cauză se aplică aceleași taxe și condiții ca cele valabile pentru ceilalți utilizatori.
Articolul 11
Interzicerea acordurilor de exclusivitate
(1) Reutilizarea documentelor este deschisă tuturor potențialilor actori de pe piață, chiar în cazul în care unul sau mai mulți actori exploatează deja produsele cu valoare adăugată bazate pe aceste documente. Contractele sau alte acorduri încheiate între organismele din sectorul public care dețin documentele și părți terțe nu oferă drepturi exclusive.
(2) Cu toate acestea, în cazul în care un drept exclusiv este necesar pentru a furniza un serviciu de interes public, validitatea motivului pentru care a fost acordat dreptul exclusiv în cauză este reexaminată periodic și, în orice caz, o dată la trei ani. Acordurile de exclusivitate încheiate după data intrării în vigoare a prezentei directive sunt transparente și publice.
(3) Acordurile de exclusivitate existente care nu se încadrează la excepția prevăzută la alineatul (2) iau sfârșit după încheierea contractului sau, în orice caz, până la 31 decembrie 2008.
CAPITOLUL V
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 12
Aplicare
Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iulie 2005. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Articolul 13
Revizuire
(1) Comisia revizuiește modul de punere în aplicare a prezentei directive până la 1 iulie 2008 și comunică rezultatele respectivei revizuiri Parlamentului European și Consiliului, însoțite de eventualele propuneri de modificare a directivei.
(2) Revizuirea are ca obiect în special domeniul de aplicare și impactul prezentei directive, inclusiv creșterea reutilizării documentelor din sectorul public, efectele principiilor de taxare și reutilizarea textelor oficiale de natură legislativă sau administrativă, precum și posibilitățile viitoare de ameliorare a funcționării pieței interne și de dezvoltare a industriei europene de conținut.
Articolul 14
Intrare în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 15
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 17 noiembrie 2003.
Pentru Parlamentul European
Președintele
P. Cox
Pentru Consiliu
Președintele
G. Alemanno
[1] JO C 227 E, 24.9.2002, p. 382.
[2] JO C 85, 8.4.2003, p. 25.
[3] JO C 73, 26.3.2003, p. 38.
[4] Avizul Parlamentului European din 12 februarie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziția comună a Consiliului din 26 mai 2003 (JO C 159 E, 8.7.2003, p. 1) și Poziția Parlamentului European din 25 septembrie 2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 27 octombrie 2003.
[5] JO L 209, 24.7.1992, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/78/CE a Comisiei (JO L 285, 29.10.2001, p. 1).
[6] JO L 199, 9.8.1993, p. 1, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/78/CE a Comisiei.
[7] JO L 199, 9.8.1993, p. 54, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/78/CE a Comisiei.
[8] JO L 101, 1.4.1998, p. 1.
[9] JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
[10] JO L 167, 22.6.2001, p. 10.
[11] JO L 77, 27.3.1996, p. 20.