In mapa pe care organizatorii ne-au oferit-o, intr-un loc tema anuntata pentru acea masa rotunda era Library 2.011, iar in alt loc, Library 2.0. Recunosc faptul ca primul concept m-a pus intr-o oarece dificultate in momentul in care am primit invitatia de participare. Am cautat niste materiale bibliografice pentru a-mi completa cunostintele, dar singura informatie concreta pe care am gasit-o a fost cea conform careia Scoala de Biblioteconomie si Stiinta Informarii de la Universitatea San Jose din California organizeaza o conferinţa on-line maraton in zilele de 2-3 noiembrie 2011, la care si-au anuntat participarea vreo 2000 de oameni din 133 de tari, exact cu acest subiect: Library 2.011 - VIITORUL BIBLIOTECII IN ERA DIGITALA. (Am gasit informatia inclusiv pe unele site-uri ale citorva biblioteci romanesti, dar nu stiu daca din Romania a participat cineva).
M-am bucurat ca am gasit rezolvarea, i-am trimis un mesaj lui Steve Hargadon, unul dintre organizatori, cerindu-i citeva materiale bibliografice. Spre surprinderea mea, mi-a raspuns ca nu are nici un studiu cu acest subiect, pentru simplul motiv ca asemenea studii deocamdata nu exista: sintagma BIBLIOTECA 2.011 este o "gaselnita" a organizatorilor, daca ma pot exprima astfel, un „titlu atragator", in sensul ca tema conferintei, de fapt este BIBLIOTECA 2.0, care incepe in ziua de 2 a XI-a 2011 si ca, probabil, studiile privitoare la BIBLIOTECA 2.011 de abia dupa aceasta conferinta vor incepe sa apara.La Iasi, masa rotunda a inceput, cum era si firesc, cu o scurta trecere in revista a notiunii Library 2.0, pentru a fixa cadrele discutiei. Reiau ceea ce s-a spus acolo, oferind astfel, o completare a articolului din Revista Română de Biblioteconomie și Știința Informării, in care Mihai Constantinescu infatiseaza doar latura simplista a notiunii. Library 2.0 este un concept formulat in anii 2005 - 2006 de catre . Intr-un articol intitulat Library 2.0: Serviciul de biblioteca al generaţiei urmatoare, autorul a imprumutat filosofiile de baza ale Business 2.0 si Web 2.0, aplicindu-le Bibliotecii. Sintetic, in optica de business, accentul in definirea serviciilor cade pe avantajele si satisfactiile pe care acestea le ofera clientilor.
Potrivit lui Philip Kotler, „serviciul reprezinta orice activitate sau beneficiu pe care o parte o poate oferi alteia, care este in general intangibil si al carui rezultat nu presupune dreptul de proprietate asupra unui bun material". In completare, T. P. Hill defineste serviciile drept „schimbari in conditia unei persoane sau a unui bun, care sint rezultatul activitatii pe baza de comanda, a unei persoane sau unitati economice". Aceasta definitie are meritul de a sublinia faptul ca serviciul opereaza o schimbare, reversibila sau ireversibila, efemera sau durabila, precum si existenta unei comenzi, a unui acord tacit sau contractual intre prestator si client. In fine, specialistii sint de acord ca principala diferenta intre procesul de productie a serviciilor si cel de producere a bunurilor materiale consta in faptul ca, clientul face parte din sistemul de productie.
In acest context, teoria BIBLIOTECII 2.0 presupune furnizarea serviciilor de biblioteca prin intermediul tehnologiilor Web, accentul fiind pus pe utilizator, care polarizeaza intreaga schimbare si interacţiune. Michael Casey sugera ca bibliotecile, in special cele publice, se afla la o rascruce de drumuri din cauza ca exista un decalaj intre cultura informaţionala a utilizatorilor şi oferta bibliotecii. Multe din elementele Web 2.0 sint deja folosite de catre membrii comunitaţii pe care biblioteca o deserveste, motiv care o forteaza sa adopte o strategie de schimbare menita sa reduca acest decalaj. Data fiind natura extrem de dinamica a tehnologiei Web, procesul de schimbare ar trebuie sa fie continuu si sa consacre rolul participativ al utilizatorilor in organizarea si functionarea bibliotecilor.
Expresia BIBLIOTECA 2.0 descrie o varietate de servicii, de filosofii, de tehnologii şi de abordări din partea bibliotecarilor. La o extrema simplista (prezenta si in Revista Română de Biblioteconomie și Știința Informării), se considera ca BIBLIOTECA 2.0 presupune in primul rând folosirea unui ansamblu de instrumente bazate pe Web, deci tehnologie. Alte abordari sustin ca BIBLIOTECA 2.0 nu este doar tehnologie: mai degraba, conceptul include schimbarea activitaţilor fizice si a serviciilor prestate de catre biblioteci cu ajutorul instrumentelor Web. Mai mult chiar, unele voci afirma ca notiunea nici macar nu este noua, din cauza ca bibliotecile au avut intotdeauna o anumita tehnologie, indiferent de ce natura a fost ea, si ca utilizatorul s-a aflat mereu in centru activitatii lor.
Faptul unanim acceptat este acela ca esenta Library 2.0 urmareste modificarea serviciilor Bibliotecii, prin plasarea in centrul acestora a utilizatorului prezent fizic sau virtual, si prin extensie, a comunitatii, care sa participe la dezvoltarea si intreţinerea serviciilor de biblioteca. Consecintele ar trebui sa fie, pe de o parte, depistarea unor modalitaţi mai eficiente de livrare a serviciilor catre utilizator, care sa determine aparitia unor posibilitati de finantare si de dezvoltare noi, chiar daca acestea vor conduce la modificarea misiunii Bibliotecii ca institutie. Pe de alta parte, marele cistigator ar trebui sa fie utilizatorul, care dobindeste initiativa personala, devine foarte autonom si finalmente capabil sa creeze conţinut informational nou pe baza resurselor puse la dispozitie de Biblioteca. Ceea ce putem spune cu certitudine acum este faptul ca ne aflam la intersectia serviciilor traditionale cu oportunitatile pe care le ofera tehnologia si ca este important sa alegem calea potrivita pentru a pasi dinspre modul traditional in care sint furnizate serviciile, spre un tip de biblioteca moderna.
La Iasi s-au discutat ambele abordari mentionate:
- cea simplista, conform careia Library 2.0 ar insemna in primul rind folosirea instrumentelor bazate pe Web - si s-a incercat sa aflam unii de la altii ce anume se aplica in bibliotecile noastre din aceasta tehnologie. S-a facut doar o trecere in revista cu titlu de inventar, fara sa se insiste prea mult, din cauza ca resursele financiare / tehnologice sint diverse ca pondere si oricite cunostinte sau intentii bune am avea, fara bani nu putem ajunge prea departe.
Deoarece pina la aparitia instrumentelor de informare Web, fluxul de informaţii era in cea mai mare parte unidirectional, de la biblioteca la utilizator, dar pentru ca aceste noi instrumente genereaza o multitudine de direcţii de comunicare: dinspre biblioteca spre utilizator, dinspre utilizator spre biblioteca, de la biblioteca la biblioteca si de la utilizator la utilizator, de pilda, cea mai mare parte a timpului a fost consacrata abordarii conform careia BIBLIOTECA 2.0 este O STARE DE SPIRIT care urmareste schimbarea centrata pe utilizatorul care trebuie sa devina foarte independent in biblioteca, dar si implicat in functionarea acesteia, contribuind la crearea atit a unor servicii fizice, cit si virtuale, daca ii sint necesare. Si iarasi s-a incercat sa aflam ce facem in bibliotecilor noastre in acest sens.
Pentru ca raportul oficial al intilnirii constituie apanajul organizatorilor, nu intru in multe amanunte privitoare la concretul discutiilor, limitindu-ma doar sa insir punctele principale de interes, exprimate in plen sau doar in cadrul discutiilor informale dintre participanti, deoarece pot constitui sugestii si pentru alte viitoare dezbateri. A fost interesant sa ducem discutia mai departe: in esenta, Library 2.0 insemnind participare, s-a nascut intrebarea daca acest concept poate determina SCHIMBAREA BIBLIOTECILOR CA INSTITUTII; A BIBLIOTECONOMIEI CA PROFESIE; A UTILIZATORULUI, care din consumator de informatie sau de cunoastere, DEVINE EL INSUSI, PE BAZA RESURSELOR OFERITE DE BIBLIOTECA, UN CREATOR DE CUNOASTERE?
Deoarece exista pareri diferite conform carora Library 2.0 ar fi un model mai potrivit pentru institutiile publice sau, dimpotriva, este mai adecvat pentru cele universitare, a fost util sa ilustram alternativ cu exemple din cele doua tipuri de biblioteci.
Privitor la abordarea simplista conform careia Library 2.0 inseamna FOLOSIREA instrumentelor bazate pe WEB, stiut fiind faptul ca cele mai uzuale metode de a oferi acces de la distanta la colectiile unei biblioteci sint OPAC-ul si serviciile de referinta prin email, s-au pus intrebari si s-au dat raspunsuri la situatii concrete din bibliotecile participantilor la masa rotunda, cum ar fi: Puneti la dispozitia utilizatorilor bibliotecilor dumneavoastra si: mesagerie instant, bloguri, forumuri, wiki, alerte prin e-mail, fluxuri de noutati? In ce scop? Aveti vreo aplicatie prin care utilizatorii sa introduca efectiv date in sistem? se poate intimpla asta scriind pe site-ul bibliotecii, probabil, dar sa completeze cataloagele, de exemplu, sau sa-si rezerve o publicatie care intr-un anumit moment este imprumutata, dar o doreste si el? Care sint rezultatele? Utilizatorii folosesc efectiv aceste servicii? Primiti acel feed-back care sa includa biblioteca intr-o reţea sociala online?
În viziunea Library 2.0, informaţiile ar trebui sa fie disponibile oriunde şi ori de câte ori are nevoie consumatorul, iar barierele de a le utiliza şi reutiliza sa fie eliminate. Si totusi, ce inseamna sintagma "Centrat pe utilizator"? Le putem oferi utilizatorilor orice doresc, doar pentru simplu motiv ca doresc si ca noua nu ne este imposibil sa le indeplim dorinta? Functia educationala, de pilda, a bibliotecii mai exista? Sau - ce se intimpla cu autoritatea bibliotecii si a bibliotecarului?
Introducerea serviciilor electronice si colaborarea cu utilizatorii pe care acestea au adus-o, determina aparitia unei NOI GENERATII DE SERVICII DE BIBLIOTECA ori MODIFICARI IN FUNCTIONAREA SI ORGANIZAREA acesteia CA INSTITUTIE al carei beneficiar principal este intr-o masura insemnata virtual? Ati regindit niste servicii? Ati experimentat infiintarea unor servicii noi sau ati desfiintat altele? Ati mutat un serviciu de bibliotecă disponibil pina recent doar în interiorul clădirii bibliotecii, pur şi simplu pe site?
Aceste modificari au fost generate de folosirea instrumentelor Web, sau la cererea utilizatorilor? De exemplu, prin vara anului 2011, pe site-ul romanesc PROLIBRO s-a discutat destul de mult despre utilitatea folosirii CZU. Si-a reorganizat cineva cataloagele de biblioteca pentru a le face mai utile pentru cititori, in sensul de a le usura gasirea sau organizarea mai usoara a informatiilor, altfel decit in limbaj biblioteconomic?
Cu BIBLIOTECA 2.0, serviciile de biblioteca sunt frecvent evaluate si actualizate pentru a raspunde nevoilor in schimbare ale utilizatorilor. Faceti astfel de evaluari? A fost nevoie de miscari de personal? Ati obtinut diminuarea unor cheltuieli financiare ca urmare a inlocuirii unui serviciu fizic cu unul virtual?
Ati sesizat modificari in evolutia utilizatorului, care dintr-un consumator pasiv de informatie sau de cunoastere, devine autonom, are initiativa personala si pe baza resurselor oferite de biblioteca devine creator de cunoastere? Cititorii nostri au titluri favorite, autori şi genuri. Permiţându-le să comenteze, sa scrie recenzii, sa faca evaluări sau doar sa puna o etichete proprii unei carti din catalog printr-o interfaţă mai versatila, OPAC-ul se va imbogati. Faceti acest lucru?
Modificarile impuse de reorganizarea bibliotecii au determinat si MODIFICAREA PROFESIEI? ati preluat niste atributii care nu pot fi incadrate in categoria biblioteconomiei clasice? Bibliotecarii nu creeaza ceea ce oferta. Ei cauta un conţinut deja existent si il aduc publicului, dar ati devenit creatori de cunoastere? Aminteam la inceput ca instrumentele Web genereaza o multitudine de direcţii de colaborare, intre care si aceea dinspre o biblioteca spre alta biblioteca. Dintr-un alt punct de vedere, citisem recent un articol referitor la modul in care Web 2.0 poate influenta evolutia asociatiilor profesionale ale bibliotecarilor din Statele Unite. Autorul respectiv concepuse materialul sub forma unei povesti SF: „intr-o tara numita Utopia, organizatiile profesionale ale bibliotecarilor vor deveni un spaţiu social, in care membrii se aduna on-line, isi impartasesc gândurile pe blog, discutind cum sa se organizeze, sa colaboreze si sa aiba cit mai multe rezultate, editeaza politica Asociatiei intr-un document tip wiki, astfel incit aceasta sa evolueze si sa creasca in fiecare zi: ALA ca MySpace! Student Library Association ca Facebook! ASIS & T ca Wikipedia!". Credeti ca instrumentele Web vor exercita o presiune si asupra vietii asociative? Multumita Library 2.0, putem vorbi de o biblioteconomie participativa?
Din punctul meu de vedere, concluzia care se impune este urmatoarea: Library 2.0 este o ATITUDINE si n-am nici o indoiala ca, in cele din urmă, bibliotecarii vor deveni campioni la adaptabilitate pentru a răspunde nevoilor utilizatorilor.{jcomments on}