Ancillary copyright - drepturi de autor auxiliare
În ajunul încheierii colectării contribuțiilor pentru privind „rolul editurilor în lanțul de valoare al drepturilor de autor și a «excepțiilor privind panorama»”, se pune întrebarea cât de mult trebuie extinse drepturile de autor pentru a împăca interesul creatorilor de informație cu cele ale celor care le citesc, procesează și propagă ca parte a modelului propriu de afaceri.
Pe scurt, înseamnă că agregatorii online de conținut și motoarele de căutare vor plăti o taxă pentru micile fragmente expuse pentru a face trimiterea către conținutul original. Este vorba despre faimoasa „taxă Google” care țintea serviciile de știri ale Google care aduceau fragmente și imagini în conținutul agregat.
Acest cadru de gândire este unul defectuos care conduce la pierderi pentru cei care solicită această taxare. Este cazul Germaniei și al Spaniei. În cazul Spaniei, chiar Asociația Editorilor de Reviste a concluzionat că „nu există nici o justificare empirică sau teoretică pentru introducerea unei taxe care să fie plătită de agregatorii de știri editurilor pentru a face linking către conținutul lor” ().
Problematica
Drepturile de autor la nivel european se prezintă ca un mozaic care nu oferă răspunsuri la explozia mijloacelor și a conținuturilor (vezi cazul ). Comisia Europeană dorește crearea Pieței Digitale Unice - Digital Single Market iar reformarea drepturilor de autor este o cerință fundamentală.
Comisia Europeană dorește să treacă taxa pe linking (Google tax) sau „ancillary right” ca drepturi de autor auxiliare (neighbouring rights). Pe scurt, se dorește crearea unui nivel de protecție suplimentar pentru edituri și trusturile de presă care desfășoară activitatea publicistică în mediul virtual.
Există percepția că linking-ul către conținuturi protejate prin drepturi de autor înseamnă, de fapt, a oferi accesul către acestea. Astfel, ar trebui ca în prealabil să fie cerut acceptul deținătorilor drepturilor pentru respectivul conținut. Această percepție este una complet falsă. Linkurile sunt mortarul care ține totul pe internet. Este un mijloc tehnic de referențiere. Însăși Curtea Europeană de Justiție cu privire la natura linkingului în celebrul deja caz Svensson: Alin. 25[...] a face disponibile operele în cauză prin intermediul unor linkuri clicabile [...], nu conduce către comunicarea către un public nou al operelor în cauză.
Întrebări
- Un bloger/vloger, un formator de opinie care folosește seviciile unui agregator precum Wordpress, Google, Facebook, etc, vor avea același nivel de protecție precum trusturile de presă care au forța de a acționa în justiție posibilele încălcări ale noilor drepturi de autor?
- Cât procent din conținutul existent ar trebui considerat a fi „operă literară” pentru a beneficia de protecție și cum vor fi tratate „faptele” ca simple relatări pentru informare?
- Cum vor fi tratate scenariile de publicate în care un jucător media cumpără drepturile de a publica un text, dar autorul publică fragmente care pot fi preluate și folosite fără a se plăti o taxă jucătorului media, care și el deține același fragment? Este o problemă de arie a efectelor pe care le poate produce drepturile de autor auxiliare.
- Lansarea unui colecții digitale ca rezultat al valorificării patrimoniului cultural poate fi considerat un act de publicare a unei opere de mari dimensiuni, dar poate fi interpretată și ca o bază de date care s-ar supune protecției prin drepturile sui-generis.
- Lansarea conținutului unei colecții digitale ca și linked open data sub formă de fișier rdf sau prin accesarea unui triple store se încadrează unui act de publicare. Care ar fi regimul de protecție pentru linkurile conținute în triple și care conduc către produse editoriale terțe. Cum se poate taxa un astfel de regim de exploatare?
- Cum vor fi tratate resursele terțiare necesare Exploatării Textelor și Datelor (Text and Data Mining), care sunt accesabile sau care fac parte din alte resurse online care sunt potențial supuse protecției prin drepturi de autor auxiliare?
- Care ar fi excepțiile sau cadrul de exercitare a drepturilor auxiliare în cazul „recoltării” site-urilor în scop de prezervare digitală sau chiar în scop de cercetare științifică atunci când este cuplat cu Exploatarea Textelor și a Datelor (Text and Data Mining)
- Linkingul este esența funcționării serviciilor unei instituții de memorie moderne, fie aceasta o bibliotecă, o arhivă sau un muzeu. Cine sau care va fi forma de reglementare a drepturilor auxiliare derivate din activitatea curentă a acestora.
- În cazul educației cum vor fi gestionate linkurile sau mecanismele de embeding din punct de vedere legal în contextul în care conținuturile dedicate acestui sector sunt circumcrise excepțiilor? Care vor fi mecanismele necesare pentru a face dirferențele necesare taxării și cele care țin de zona excepțiilor?
- Care va fi mecanismul de supraveghere pentru fiecare legătură (link) care se face către conținuturile protejate prin drepturi de autor, dacă aceste conținuturi sunt deja expuse public pe site-urile celor care le publică? Care vor fi efectele în termenii acționărilor în justiție în baza drepturilor de autor auxiliare?
- Protecția unui fragment de text nu intră în conflic cu excepțiile deja existente pentru citare și alte activități în sprijinul educației și cercetării?
Documente de fundamentare
Raportul Națiunilor Unite - 2014
(Căutare după indicatorul A/HRC/28/57)
Voi porni cu acest document pentru că reprezintă poziția Națiunilor Unite și pune foarte concret problema în limitele bunului simț.
Consultare publică la nivel european - 2014
În anul 2014 s-a finalizat o consultare publică privind Reglementările Drepturilor de Autor în Uniunea Europeană (5 decembrie, 2013 - 5 martie, 2014).
Directorate General Internal Market and Services, Directorate D – Intellectual property, D1 – Copyright
"3. Linking and browsing (Questions 11 and 12)"
În acest caz utilizatorii finali au răspuns că "linking-ul" nu trebuie să fie permis explicit de autor sau de către deținătorul drepturilor. Au afirmat că „the ability to freely link from one resource to another is one of the fundamental building blocks of the internet” - abilitatea de a face un link între o resursă și alta este unul din blocurile constructive ale internetului. Inculcarea (embeding) linkurilor în documente sau în frame-uri trebuie să fie considerat a fi tot hyperlinking.
Însăși actul de a citi (browsing) nu trebuie să se facă după obținerea drepturilor de autor, fiind asimilat lecturii ca și act.
Lectura, vizualizarea sau pur și simplu audierea unei opere nu au fost niciodată supuse drepturilor de autor, iar acest lucru nu trebuie să se schimbe.
Aceleași opinii au fost exprimate și de instituții.
Autorii și interpreții consideră că părți ale linking-ului ar trebui să se supună drepturilor de autor mai ales privind inculcarea linkurilor și folosirea frame-urilor. Justificarea este că vizualizarea conținutului pe site-ul autorului ar aduce venituri din contractele comerciale (reclamă). Este exprimată și temerea că nu se poate identifica sursa pentru care conținutul trebuie să returneze beneficii de vizibilitate, etc.
Organizațiile de management colectiv
OMC-urile consideră că linkingul trebuie supus drepturilor de autor pentru că linkurile „conduc” către o operă protejată. Linkingul este considerat a fi un act de „comunicare către public”, care este „copyright-relevant”. Pe scurt, linkurile ar „extinde” audiența unui conținut prin capabilitatea de a atrage public „nou”.
OMC-urile consideră că folosirea frame-urilor permite unor terți de a beneficia prin vânzarea de „pachete de linkuri”.
OMC-uri doresc și reglementarea „reproducerea temporară” a conținuturilor , care în anumite cazuri ar trebui protejate prin drepturi de autor. Cu alte cuvinte cache-ul sau bufferigul, niveluri tehnice necesare pentru vizualizare se cer a fi reglementare prin protejare.
Tot OMC-urile consideră că articolul 5(1) al Directivei, nu ar trebui să se aplice în cazul reproducerilor temporare pe siteuri ilegale.
Editurile, producătorii și difuzorii
Și aceștia consideră că în anumite situații hiperlinkingul ar trebui să se supună protecției legale.
Posturile publice de emisie consideră că accesarea ilegală a conținutului dincolo de mecanismele de acces împreună cu inculcarea (embedding) și cu folosirea frame-urilor ar trebui să fie declarate practici ilegale și ar trebui sancționate.
Deținătorii drepturilor de autor consideră că linking-ul constituie o nouă formă de acces și utilizare a operelor lor și trebuie să profite corespunzător din acestea.
Totuși mulți dintre aceștia consideră că trebuie judecat de la caz la caz.
Intermediarii, distribuitorii și alți furnizori de servicii
Aceștia consideră că orice îngrădire privind linkingul ar fi o limitate a „libertății de expresie”. În opinia acestora linkurile indiferent de forma lor nu pot reproduce sau pune la dispoziție opera.
Directiva 29 din 2001 privind armonizarea anumitor aspecte privind drepturile de autor și drepturi conexe în societatea informațională este cel mai vechi document care a deschis calea de reglementare a Pieței Unice. Din nefericire prevederile nu mai acoperă serviciile media online existente în acest moment.
Comunicare a Comisiei Europene - 2015
Ei bine, la secțiunea 4 a acestui document intitulată Realizarea unei piețe care să funcționeze bine pentru drepturile de autor vom avea în deschidere o formulare care oferă înțelegerea contextului în care se desfășoară această consultare: O condiție preexistentă pentru o piață care să funcționeze bine pentru drepturile de autor este posibilitatea prin care deținătorii drepturilor să fie plătiți pentru utilizarea conținutului propriu, fiind inclus și conținutul distribuit online.
Documentul a strârnit ca reacție o scrisoare adresată de 83 de membri ai Parlamentului European prin care se solicita poziționarea Parlamentului împotriva instituirii unor drepturi auxiliare. Răspunsul a venit de la Vicepreședintele Comisiei Europene, Andrus Ansip în care asigură MPE că nu a fost luată nicio decizie.
Implicații pentru biblioteci
Raportul din 2014 oferă poziția biblitoecilor, care „raportează că este foarte dificil să negocieze licențe și să gestioneze abonamente”. „Unii utilizatori instituționali notează problemele de acces la conținuri de cultură din partea aceluiași grup dar cu rezidențe în diferite țări UE”.